Întărirea capitalului național este obligatorie și acest lucru trebuie să fie o prioritate a guvernărilor viitoare. Prin aceasta se înțelege, în primul rînd, o creștere a ponderii capitalului românesc în economie, dezvoltarea societăților românești în paralel cu o creștere a veniturilor salariale ale fiecărui cetățean. În fapt, ținta vadimismului este aducerea României la măreția pe care nu a avut-o niciodată, dar spre care a tins mereu. Sprijinirea dezvoltării companiilor românești și extinderea activității lor și în alte state reprezintă o prioritate, știut fiind faptul că aducerea profitului în țară de către companiile românești va genera bunăstare națiunii în sine, dar și românilor. Este de datoria oricărui român patriot să înțeleagă că o creștere a ponderii capitalului național în economia românească este un pas important spre suveranitate.

Un Cod Fiscal stabil, corect și foarte clar

Actuala lege de funcționare a societăților comerciale, precum și schimbarea Codului Fiscal ori de cîte ori anumite interese de grup o cereau, au dus la descurajarea celor care își doresc o carieră antreprenorială. Realist vorbind, în această perioadă, ca și în ultimii 20 de ani, antreprenorii privați au dus greul economic. Hățișul legislativ, coroborat cu metehnele organelor de control, ascute tensiunile dintre cele două entități – stat și privat – iar rezultatul nu este altul decît creșterea corupției și a evaziunii fiscale. Aceste practici trebuie să înceteze. Cu o lege clară, cu un Cod Fiscal schimbat cel mai devreme la 10 ani și doar dacă situația economică generală sau regională o cere, este baza de la care putem să vorbim despre o economie sănătoasă. Vadimismul își propune să stabilizeze economia României, să încurajeze și să sprijine cu adevărat întreprinzătorii români și pe cei străini, dar pe criterii de egalitate legislativă, ceea ce nu s-a întîmplat în România niciodată pînă acum. Totodată, un alt obiectiv este descurajarea abuzurilor, fie că vorbim de cele comise de antreprenori, fie de cele ale organelor de control, care, din punctul nostru de vedere, sînt corupte și contraproductive. Scăderea taxelor pe salarii, pentru o perioadă de minimum 10 ani este, de asemenea, o prioritate, deoarece această măsură va atrage mai multe investiții în țară și, evident, va întări capitalul național. În paralel cu această măsură, este necesară o diferențiere legislativă a Codului Fiscal pe regiuni, o abordare mai relaxată din punctul de vedere al taxării companiilor în zonele cu o economie slăbită, în zonele defavorizate, dar pe baza unor criterii mult mai realiste decît încercările total falimentare ale guvernărilor din ultimii 30 de ani.

În acest timp, prin măsurile celor care s-au perindat pe la putere, am asistat la distrugerea unei industrii care ar fi pus probleme marilor companii din vest și a unei agriculturi care, dacă ar fi fost mai atent gestionată, ar fi putut deveni foarte performantă în timp. Tot ceea ce poporul român a construit prin trudă și mari sacrificii în perioada 1950 – 1989 a fost dărîmat cu bună știință de către politicienii post-decembriști, fără nici un fel de reținere. Forța de muncă calificată a fost împrăștiată sau alungată din țară, fără a se înlocui golul lăsat în urmă, iar locul lăsat de produsele românești, dar și de piețele pe care România le deținea în lume, a fost repede preluat de companii străine, din vest. Privatizarea a fost un eșec de proporții, în fapt cam tot ce au făcut mințile bolnave ale multor miniștri sînt fapte de condamnat, sub reale suspiciuni de corupție sau de înaltă trădare.

În prezent, cele două grupări care s-au alternat la putere – PSD și PNL –  și-au stabilit bazinele electorale, acel public captiv care încă mai iese la vot. Pe de o parte, PSD își ,,cumpără” voturile din zona bugetarilor și a pensionarilor, în majoritate, în timp ce PNL merge tot pe mîna bugetarilor – în special cei din zona Serviciilor – și a companiilor multinaționale. Cam ăsta este electoratul ,,băgat în seamă” de guvernanți, restul fiind lăsat la coada preferințelor. Și într-un caz și în altul, întreprinzătorul român este lăsat de izbeliște. Legislația nu îl avantajează, abuzurile statului nu sînt taxate de nimeni, legea fiind în totalul său dezavantaj. Fără să se gîndească la capitalul național al țării, fără să aibă habar de modul absurd în care gestionează țara, guvernanții – fie că vorbim de PNL, fie că vorbim de PSD – au demonstrat totala lor incompatibiltate cu interesele statului român. Și unii, și alții au ales să își promoveze interesele de grup, sau chiar personale, lăsînd interesele națiunii deoparte.

În prezent, din cauza hățișului legislativ în care societățile comerciale românești își desfășoară activi­tatea, toți cei care au ales calea anteprenoriatului sînt foarte vulnerabili în fața statului, a acelor bugetari atent sprijiniți de către partide. Din acest motiv, nu doar că întreprinzătorii sînt practic obligați să întrețină la nivel local o minimă stare de corupție, pentru a merge mai departe, dar se pare că statul chiar acceptă această simbioză total ilegală, tocmai pentru că în acest mod are garanția că, din partea celor care veghează asupra bunăstării personale și a angajaților lor, nu îi va lovi nici o surpriză.

Este necesară, așadar, o asanare în profunzime a tot ceea ce înseamnă legislația de funcționare a socie­tăților comerciale, a tot ceea ce înseamnă relația dintre întreprinzătorii români și instituțiile statului. Este necesară clarificarea și eliminarea a tot ceea ce poate reprezenta un potențial abuz al statului împotriva antreprenorilor, este obligatorie adaptarea la realitățile actuale din zona activităților comerciale. Nu poți construi o economie națională puternică fără un Cod Fiscal corect, așa cum nu poți încuraja tinerii să migreze spre zona de risc a antreprenoriatului cînd actuala legislație este atît de prost concepută și foarte strîmb aplicată.

Există multe cazuri în care întreprinzătorii români au fost arestați și eliberați ulterior din lipsă de probe, tocmai pentru ca piețele pe care ei activau să fie ocupate de companii străine. Sînt cunoscute cazurile unor antreprenori care și-au pierdut afacerile tocmai pentru că statul, prin legile abuzive, i-a blocat, i-a închis, fără să le ofere nici un fel de compensație. Sînt, de asemenea, cunoscute cazuri de antreprenori care au fost atrași de partide și, dacă nu au jucat după cum li s-a dictat, au fost aduși în pragul falimentului de către autoritățile trimise în mod intenționat și repetitiv cu misiunea clară să îi închidă, să îi aducă în faliment și chiar să îi trimită la închisoare pe cei care nu au vrut să cotizeze. Sînt zeci, sute de astfel de cazuri, abuzuri crase în care statul, efectiv, se dovedește a fi cel mai nociv element al economiei românești. Din acest motiv, această entitate îi descurajează pe cei tineri să își încerce norocul în această zonă, aceștia avînd de ales fie să plece din țară, fie să se complacă în sărăcia impusă de guvernanți.

Vadimismul are ca principal obiectiv încurajarea întreprinzătorilor români prin îmbunătățirea legislației menită a le oferi spațiul legal de lucru și simplificarea acestuia pînă la nivelul optim. Vadimismul își dorește nu doar să încurajeze tinerii să migreze din zona bugetară în cea antreprenorială, dar și adoptarea unei legislații care să îi protejeze pe cei care au ales să își construiască, prin forțe proprii, o viață prosperă. Sîntem conștienți de faptul că o economie națională sănătoasă trebuie să se sprijine pe un cadru legislativ încurajator și pe o limitare a intruziunii statului în zona de confort a întreprinzătorilor români. În fapt, evaziunea fiscală și lipsa încasărilor la buget cu care statul se confruntă sînt cauzate, în primul rînd, de proasta legislație, de proasta gestionare a organismelor de control și de educația economică precară a celor care trebuie să evalueze corect modul de funcționare a societăților comerciale românești. Putem spune că acum, în România anului 2020, cel mai rentabil este să fii bugetar, fapt care este în totală contradicție cu economia sustenabilă de care România are atîta nevoie. Și acest fapt se vede, se observă atît în cifrele economice statistice, cît și în decalajul dintre săraci și bogați, care crește de la o zi la alta, afectînd în mod iremediabil clasa de mijloc a societății.

Aplicarea unor legi corecte, încurajarea întreprin­zătorilor, protejarea lor împotriva abuzurilor statului, dar și abordarea cu responsabilitate a obligațiilor față de stat sînt punctele pe care vadimismul își propune să le aplice în România, cît mai curînd. Întreprinzătorii nu trebuie să fie speriați de stat, dimpotrivă, trebuie să își impună punctul de vedere și să ceară statului socoteală, dacă acesta, prin abuzuri, i-a prejudiciat. Vremurile în care bugetarii le dictează celor care își riscă tot ce au pentru a dezvolta o afacere trebuie să se încheie. Dezvoltarea capitalului național se poate face doar dacă acorzi credit, încredere și un cadru legislativ celor care doresc și aleg să fie întreprinzători. Și dacă acestui pachet de măsuri îi vom atașa condițiile bune de finanțare, vom porni pe un nou drum în ceea ce privește capitalizarea României, vom putea stopa declinul economic și spera la un viitor prosper al românilor.

Lupta împotriva corupției și a abuzurilor

Din nefericire, lupta anticorupție desfășurată în ultimii 20 de ani a făcut mai mult rău decît bine României, atît la nivel de imagine și percepție, cît și la nivel economic. Din acest motiv, vadimismul, cum era de așteptat, va lupta pentru crearea la nivel național a unei structuri de investigație a corupției, dar pe baza solidă a prevenției și nu a condamnării, cu scopul clar de protejare a statului român. Pe lîngă o prezență sporită în zona economică și politică, considerăm ca fiind importantă existența unui departament independent, al cărui obiectiv să fie cel de investigare a perioadei de după 1990, chiar dacă sîntem convinși că arhivele au fost deja distruse în multe cazuri. Considerăm că o abordare pragmatică a unei anchete referitoare la tot ce s-a întîmplat cu industria și cu agricultura românească după 1990 este, în primul rînd, un act de dreptate pe care noi trebuie să îl facem poporului român. O Carte Albă a jafului României de după 1990 poate fi o cale pentru viitor la care fiecare guvern, fiecare președinte de stat, fiecare parlamentar trebuie să se raporteze și să o încadreze la categoria ,,așa nu”. Recuperarea prejudiciilor reale pe care statul român le-a înregistrat este, de asemenea, o prioritate a viitoarei lupte antimafie, dar care va avea în vedere să nu afecteze economia, companiile implicate. Pînă acum, prin modul absurd de luptă al DNA, au fost  afectate multe companii românești, firme în care lucrau români, în primul rînd, și al căror loc pe piață a fost ocupat de companii străine. Acest lucru nu este constructiv. Credem că o mai mare implicare a unui organism de luptă anticorupție în validarea licitațiilor precum și modificarea criteriilor acestora va atrage cu adevărat dezvoltarea economiei românești.

O altă paradigmă pe care vadimismul o propune este aceea de schimbare a sistemului de licitații publice, și anume de renunțare la ,,prețul mic”, așa cum se întîmplă acum, și aducerea în prim plan a ,,termenului de execuție redus, cu o garanție cît mai extinsă”. Viața ne-a învățat că cea mai prețioasă reusursă a oamenilor este timpul. Or, observăm că toți cei care s-au dezvoltat puternic în ultimii 70 de ani – fie că vorbim de Germania, Japonia și, mai nou, China – au pus timpul pe primul plan, nu costul. În acest mod, cetățenii se pot bucura chiar în timpul vieții de beneficiile acelor investiții, și nu urmașii urmașilor lor, așa cum se întîmplă în România. Aparent, costurile sînt mai mari. Dar, în timp, vom constata că nu este așa. Vorba aceea conform căreia sîntem prea săraci pentru a ne permite lucruri ieftine este valabilă inclusiv în acest mod de abordare a licitațiilor pentru lucrările publice. O autostradă care se va face în 3 ani, și care va aduce Europa mai aproape, va atrage beneficii reale statului, românilor, decît dacă aceasta nu se va face niciodată, dar care deja ne-a costat enorm. Mă refer la acele studii de fezabilitate care se tot fac, la fel și fel de cheltuieli fără o finalitate. Este necesar, de asemenea, în acest context al licitațiilor, ca interesul național să primeze cînd este vorba de realizarea unor mari lucrări de infrastructură. Se știe că multe lucrări au fost blocate ani de zile din cauza acestui vid legislativ și întrebarea care se pune este: Cîți bani au cîștigat unii și cît de mult a pierdut statul român?

Redacția