- 23-11-2015
- 0 Comentarii
- 128
- 0
Lăsaţi religia în şcoală N-o prigoniţi, nebuni atei Fără credinţă nu-i morală E propagandă de doi lei.
Ea nu e doar o disciplină E lacrima lui Dumnezeu Cine o soarbe, bea lumină Creştin, islamic, sau evreu.
Ce rău ea ar putea să facă? De ce vă-mpiedicaţi de ea? Fiinţa umană-i mai săracă Fără credinţa în ceva.
În intervenţia divină În Demiurgul creator – Nu e religia de vină Că oamenii se nasc şi mor.
Că lumea se abrutizează Şi stăm pe-o bombă, zi de zi Acum, e ceasul la amiază La miezul nopţii va plezni.
Religia e mama şcolii Trăiam în peşteri fără ea Şi eram orbi precum sobolii – Dar Domnul nu a vrut aşa. El ne-a dat legi şi sanctuare Unde să-I înălţăm prinos Să cerem milă şi-ndurare – Ce e în viaţă mai frumos?
Eram ca nişte animale Dar Domnul ne-a înnobilat Iubim, avem valori morale Avem un crez de apărat.
Şi ce-ar fi muzica, pictura Sau poezia fără ea? Religia e cînd natura Renaşte după iarna grea.
Prin ea chiar Tatăl ne vorbeşte Însă vorbim şi noi cu El Nu poţi să-L minţi, că te trăzneşte Toţi păcătoşii mor la fel.
Luaţi seama cum lucrează Domnul Fie în bine, fie-n rău Ne-a vizitat un înger somnul Şi ne-a transmis mesajul Său.
Sau ne lovim de alte semne Ce ne vorbesc pe limba lor Ce poate, oare, să însemne Un déjà vu tulburător?
Nu sîntem singuri, niciodată Mereu sînt spirite cu noi Ne tutelează viaţa toată Scot bani de aur din noroi.
Cum să numim acest miracol Al existenţei omeneşti? Ce face punte – din obstacol Pictînd vitralii la fereşti?
Religie – aşa-i vom spune Credinţa-n Dumnezeu din cer Nu luaţi speranţa-ntr-o minune Copiilor, atît vă cer. Lăsaţi-i Biblia s-o-nveţe Din ei mari sfinţi pot răsări Ei au nevoie de poveţe Nu de violuri şi beţii.
Lăsaţi copiii la icoane Din sfîntul Graal să bea puţin Lumea ar fi un Mondo Cane Fără religie. Amin.
CORNELIU VADIM TUDOR 29 decembrie 2014 (Text reprodus din volumul „Elegii pentru suflete nobile“)
-3.1 C