România a intrat pe mîna unui regim politic odios, care încalcă pînă şi cele mai elementare drepturi ale omului. În decembrie 2012, USL-ul a cîştigat alegerile parlamentare şi pentru că ne-a făcut să credem că Roşia Montană şi gazele de şist nu vor fi vîndute străinilor. Însă, odată ajunsă la guvernare, această alianţă criminală a dat dezlegare Chevronului să facă prospecţiuni şi să exploateze gazele de şist. Ţăranii din Pungeşti s-au opus cu îndîrjire, însă Guvernul Ponta, în loc să-i sprijine, a trimis jandarmii, să-i căsăpească. Un astfel de spectacol grotesc doar în România ar fi putut avea loc! Ministrul de Interne de atunci, Radu Stroe, a dirijat operaţiunile de intimidare, punînd nişte matahale, bine hrănite şi antrenate, să înmoaie oasele opozanţilor. Ulterior, Stroe a declarat, cu nonşalanţă, că nu a făcut altceva decît să apere legalitatea – cei de la Chevron puseseră mîna pe un teren, aşa că, oficial, puteau întreprinde astfel de operaţiuni. În realitate, acesta a apărat ,,dreptul” unei companii străine împotriva dreptului ţăranilor români de a-şi salva satul. Ulterior, în doar o săptămînă, s-au produs 9 cutremure. Exploatarea gazelor de şist implică forări, care destabilizează terenul din jur şi, astfel, pot fi generate cutremure devastatoare, cu atît mai mult cu cît comuna Pungeşti nu se află prea departe de zona seismică Vrancea. Cei de la Chevron puteau să facă tot ce voiau pe proprietatea lor, să cultive canabis, sau mac, pentru droguri, iar asta, în mod sigur, nu i-ar fi supărat pe localnici, dar să facă nenumărate găuri în pămînt, care să ducă la distrugerea satului, era inadmisibil. Cei din Pungeşti aveau tot dreptul să se opună, fiindcă era în joc soarta lor. Aşa că nu s-au lăsat intimidaţi de jandarmii lui Ponta. Nu au manifestat doar ţăranii, ci le-au sărit în ajutor şi nişte ecologişti.

Victor Ponta pare a avea crima în sînge. El s-a justificat spunînd că, odată cu exploatarea gazelor de şist, va putea să asfalteze şoselele ţării. Aşadar, premierul României are datoria să răspundă doar de soarta ţării, nu şi de ce se întîmplă cu ţăranii din Pungeşti. Asta înseamnă că, pentru el, cuvîntul ,,ţară” nu reprezintă decît o noţiune abstractă. Principala datorie a celor de la conducerea unui stat este grija faţă de soarta oamenilor, nicidecum propriile interese. Se pare că Ponta a făcut concesii în legătură cu exploatarea gazelor de şist în speranţa că va fi sprijinit de americani. Calculele sale, însă, au fost greşite, pentru că, în ciuda concesiilor făcute, reprezentantul Guvernului american s-a dus să o felicite pe Laura Codruţa Kövesi pentru abuzurile comise împotriva locuitorilor ţării. Şi nu au făcut-o doar americanii, ci li s-au alăturat şi reprezentanţii celor mai democratice ţări din Europa. Acum, dragă Victoraş, ai înţeles ce este şi cu democraţia occidentală, cu „fericirea“ de a intra sub această aripă ,,ocrotitoare”?! Dacă s-ar fi întîmplat aşa ceva într-o ţară occidentală, adică dacă ar fi avut loc o încălcare grosolană a dreptului unui popor de a se manifesta democratic, Guvernul acelei ţări ar fi zburat de la Putere, rapid, iar cei care s-ar fi implicat în treburile interne ale acelui stat ar fi fost expulzaţi, fără prea multe comentarii. Dar noi, românii, pentru că sîntem la marginea Orientului, putem înghiţi orice, fie că vine dinspre UE, fie că vine dinspre NATO, că doar de-aia sîntem membri, cu drepturi depline! Pentru a răzbate în această lume nouă, ne trebuie o coloană vertebrală dreaptă şi puterea de a sancţiona orice acţiune prin care ni se încalcă drepturile. Cît de dispuşi sînt occidentalii să respecte voinţa unui popor ca al nostru s-a văzut acum 2 ani, cînd votul a 7 milioane şi jumătate de alegători, exercitat în cel mai democratic mod, a fost etichetat de Traian Băsescu drept lovitură de stat, iar Angela Merkel, plăvanul din SUA, dar şi alţi reprezentanţi ai celei mai ,,pure” democraţii au arătat că regulile trebuie respectate, însă doar la ei acasă, nu şi la noi. Reacţia firească ar fi fost debarcarea lui Băsescu şi condamnarea, la ani grei de puşcărie, a celor care-i cîntau acestuia în strună, şi nu pe gratis.

Dl. Ionel Blănculescu a făcut o declaraţie înspăimîntătoare – a spus că, în cazul unui război, România a ajuns o ţintă perfectă din punct de vedere militar. NATO-iştii s-au sesizat imediat, declarînd că nu sîntem singuri, că are cine să ne apere. O fi adevărat, numai că, pînă să intervină alţii, la noi s-au adus şi Deveselu, şi Kogălniceanu, şi cine ştie ce alte ţinte or mai exista! Ne-am amăgit cu gîndul că vom fi apăraţi împotriva rachetelor de la Teheran. Acest scenariu seamănă cu acela în care au fost implicate rachetele lui Saddam Hussein, pe care Tony Blair le şi vedea deasupra Londrei, dacă, a doua zi, nu atacau ai noştri. Doar s-a văzut că Saddam n-avea arme de distrugere în massă, şi de aceea s-a ales praful de Irak. Noi, românii, trebuie să luăm în calcul un aspect extrem de important: rachetele din Iran s-au mutat la doi paşi de noi, în Crimeea. Nu mai au nevoie să zboare prea sus, ci la mică înălţime, să nu le detecteze radarele de la Deveselu, aşa că nu ne rămîne decît să ne rugăm la Dumnezeu să le dea minte americanilor şi să nu declanşeze un război de dragul unei Ucraine pe care a croit-o Hruşciov, în 1954, fără să ţină seama de locuitorii cuprinşi în graniţele acestui stat. Mai potrivit ar fi fost ca occidentalii să intervină şi să medieze situaţia dintre Moscova şi Kiev, astfel încît Ucraina să cuprindă doar teritoriile locuite de ucrainieni, nu şi pe acelea unde trăiesc alte neamuri, cum ar fi românii. Nişte baze americane de pe lîngă Moscova ne-ar prinde bine în cazul unui conflict. Dar, de ce să gîndim numai conflicte, şi nu o înţelegere între neamuri?! Se pare că unora nu le ajunge pămîntul pînă ce Planeta nu va fi făcută praf.

Manole Neagoe

Măria Sa Victoraş!

Umiliţi de fosta guvernare portocalie, oamenii amărîţi, în marea lor majoritate, şi-au întors privirile către PSD, în speranţa că această formaţiune – care, (doar) doctrinar, îşi propune asigurarea unui trai decent pentru cei oropsiţi – le va apăra interesele. Speranţă deşartă! Nu cu mult timp în urmă, Victor Ponta a dat cu oiştea-n gard: a făcut presiuni pentru ruperea USL, reuşind, în cele din urmă, să scape de rivalul său, Crin Antonescu – căruia îi promisese un loc călduţ la Cotroceni. În acest scop, el şi-a pus presa aservită şi baronii partidului să joace un soi de teatru, bine regizat mediatic. Drept care, astăzi, asistăm la ,,drama”, cu accente comice, prin care trece primul-ministru pseudo-democrat, hărţuit de propriul partid, de oamenii răi şi fără inimă din interiorul găştii roşii, care îl obligă să candideze la prezidenţiale! Toată suflarea ţării trebuie să ştie că, de fapt, el nu-şi doreşte aşa ceva, dar insensibilii tovarăşi de partid nu acceptă alt deznodămînt.

De ce nu recunoaşte Victoraş, o dată pentru totdeauna, că îi surîde nespus ideea de a fi preşedintele României? Ei bine, pentru că el vrea să păstreze aparenţa bunei-credinţe pe care ar avea-o reprezentanţii socialiştilor europeni în ţara noastră. În ultimii 2 ani, Victor Ponta a declarat, sus şi tare, că nu vrea, în ruptul capului, să candideze pentru funcţia de şef al Statului. A urlat în microfoanele televiziunilor că locul acela e al Crinului imperial, susţinător al monarhiştilor şi, implicit, al trădătorului de la 1944. Probabil că, dacă şi-ar declara intenţiile, din ce în ce mai evidente, o parte din electorat l-ar acuza pe el pentru ruperea USL şi i-ar da dreptate liderului liberal, căruia nici o paraşută nu-i mai poate fi de folos în căderea liberă pe care o înregistrează în sondaje.

Acum, familia Ponta-Sîrbu se mai confruntă cu o problemă, mare cît mita luată de baronii locali şi centrali la un loc. DNA-ul le-a pus gînd rău conducătorilor „iubiţi“, interceptările ajungînd pînă în ,,modestul” birou al premierului, de la Palatul Victoria. Poporul muncitor poate fi, însă, liniştit: propaganda pesedistă lucrează intens la planul de închiriere a Palatului Cotroceni pe numele Dacianei, pardon, al lui Ponta – pentru următorii 5 ani de jaf, propagandă mincinoasă şi dezastru naţional.

NICHITA MLADIN