Realități incontestabile
  • 20-06-2022
  • 0 Comentarii
  • 317
  • 2

Privind harta României, rămîi fascinat de varietatea uimitoare a reliefului, dar, dacă adăugăm la aceasta bogăția inegalabilă a resurselor pămîntului românesc, devine limpede de ce țara noastră a fost numită ,,Grădina Maicii Domnului”. Și ea ar fi putut deveni ,,Raiul pe Pămînt” pentru toți trăitorii de pe aceste meleaguri, dacă cei care s-au perindat la conducerea țării după 1989 n-ar fi procedat precum găina care, văzîndu-se în vîrful grămezii cu grăunțe, a început să le împrăștie după bunul plac, dînd posibilitate ,,suratelor” care stăteau la pîndă, să se înfrupte pe săturate, fără reținere, dar mai ales fără rușine. ,,Grămada de grăunțe” la care ne-am referit, metaforic vorbind, a fost o țară ce dispunea de o industrie diversă și cu un mare potențial, realizată cu trudă și sacrificii în regimul de ,,tristă amintire”, dar pe care niște neaveniți, cocoțați la putere după ce ne-am luat ,,porția de libertate”, au considerat-o ,,un morman de fiare vechi”. Au apărut atunci, micii ,,oligarhi” autohtoni, care au pus mîna pe cîteva ramuri industriale, în rest, lăsînd cîmp liber investitorilor străini să preia tot ce era mai profitabil. Și aceștia au profitat... Au lăsat totul în paragină, punînd la mezat terenurile pentru a obține credite de la bănci sau pentru a ridica niște construcții imobiliare. După ce s-au distrus obiective majore din economia românească, pentru a se relua totul de la zero, s-au făcut împrumuturi masive la finanța mondială, îndatorînd poporul român pe decenii întregi. Asta, după ce, cu mari eforturi din partea populației, la schimbarea de regim din 1989, România nu mai avea nici o datorie externă. Toate împrumuturile fuseseră achitate integral, caz unic în istoria țărilor lumii.
,,Deșteptul se orientează după vînt”, zicea Brâncuși. Inteligentul are vîntul lui propriu, însă una din tragediile actuale o reprezintă invazia ,,deștepților” care au acaparat munca unui întreg popor ,,defavorizat”. Spațiul și timpul reprezintă ,,scena” pe care se ,,joacă” devenirea lumii noi. Marile cauze se nasc la răscruce de drumuri, unde direcția o dă ,,destinul”, iar poteca ți-o face istoria. ,,Centrul, ferit de intemperii, este insensibil la morile de vînt. Ființa românească vibrează la cauzele mari, dar din păcate istoria ni le-a tipărit mereu cu litere mici. Sîntem prea mici pentru a fi mari, și prea mari pentru a fi mici. Purtăm în noi conștiința periferiei noastre. La răscruce bate vîntul, și vîntul istoriei ne-a bătut cu generozitate. Cînd bate vîntul, grîul crește în spic sărac, iar noi, săraci am fost de cînd ne știm. Neavînd altceva, săracul are nevoie de frumusețe, frumusețe care-i transcende urîtul realului”.
Poporul român nu este vinovat de eșecul ,,trecutului”, nu el a inventat Dictatura, cum nu este vinovat de faptul că ,,România inteligentă” a rămas repetentă. În toată lumea coruptă de azi, cînd toți culpabilizează pe toți, nu poți să nu te întrebi cu uimire: unde sînt milioanele de români nepătați?
Este încă posibilă readucerea în lumea politică românească a credinței, singura dimensiune care investește lupta politică cu esența sa umană.
LILIANA TETELEA

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite