Raze de borangic și nasturi din scoici vindecătoare de romantism
  • 08-08-2023
  • 0 Comentarii
  • 241
  • 0

De fiecare dată am mers la mare cu sufletul deschis ca floarea de tei ce se desface în adierea vîntului liliachiu, venit dinspre cele mai înalte culmi ale dorului. Și mă abat mereu pe țărmul ei, să-mi descarc sufletul de nostalgiile pe care le-am trăit, copil fiind, cînd domnul învățător ne-a arătat pe hartă unde se află Marea Neagră, pe care mi-o imaginam ca pe o femeie frumoasă, învăluită în straie azurii, țesute din raze de borangic și nasturi din scoici vindecătoare de romantism... La mare am fost prima oară într-un început de veac lumină, cînd, în tufișuri, printre frunzele și ierburile pudrate de brumă, graurii jucau țurca... Atunci am poposit întîia dată la malul mării și am luat la călcat valurile albastre ca de cerneală, aduse de pe toate tărîmurile spre săvîrșirea celor mai frumoase stihuri scrise de Ovidiu, Eminescu și de mulți alți poeți care au trecut pe aici și au îmbrățișat această comoară de apă sinilie adunată în coastele țării noastre. Și am luat-o la pas, pe plaja aurie, cu bucuria picioarelor desculțe, pentru a primi mîntuirea cîntecului păscărușilor, din zorii dimineții pînă seara tîrziu. Ascultam vrăjit vuietul din largul iubirii dumnezeiești, sub lumina argintie a Lunii care răsare de veacuri și veacuri peste întinderea apelor mării, de necuprins în nici un roman de dragoste sau în nici o floare a dorului nestins de marea iubire... Nu-mi imaginam că voi avea parte de o asemenea bucurie, nici măcar de ziua cocoșului sălbatic, care e mereu în contratimp cu ce se întîmplă în codru, în nopțile mele de insomnii, după beții de pomină, cu greieri cîntînd, prin crăpăturile din ușă, cele mai frumoase melodii de petrecere și voie bună. Îmi aduc aminte de prima mea întîlnire cu marea. Cred că era în o mie și unu de secole de cer senin, cînd venisem de pe planeta cărăbușului galben, să-mi încarc bateriile cu nectar de floarea cucului și cimbrișor sălbatic cu miezul castaniu, strîns de-a lungul multor generații de petrecăreți la malurile mării, cu fete de chihlimbar și soare cît îl cuprinde cerul în dezlănțuirea sa, întru frumusețea răsăritului și apusului de zi...
Venisem pe aripile unui vultur încoronat cu nouă capete de poeme viscerale, pentru o noapte de somn, în liniște, pe țărmul mării, gest de împăcare cu fetele morgane – veghetoare de iubire și dragoste astrale – pe care mi le-am dorit tot timpul la căpătîiul meu. Și am fost întîmpinat de un alai de pescăruși care se destrăbălau de bucuria revederii mele de peste ani de crînguri de lumină, cînd lăsasem totul în urmă. Și totul se petrecea în văzul celor care degustau din parfumul Mării Negre și al curioșilor să afle cît de departe se duc valurile și cît de aproape se întorc la țărmul de unde au plecat... Și iată-mă sosit cu gîndul de a rămîne să văd cît de prețuită este apa mării și cît de multe poezii oferă ea tuturor celor care își trăiesc concediul la Marea Neagră, risipiți printre valuri ca niște herghelii de cai pe pajiști... Și marea mă acceptă cu gîndurile mele firești, pregătit ca, la capătul atîtor drumuri galactice, să întîmpin teii cu parfumul lor năstrușnic de femeie cochetă, pentru a mă afla alături de statuia lui Mihai Eminescu de pe faleză, de universul mirific al versurilor lui și ale poetului Ovidiu, din surghiunul său pontic, constructori de altare de jertfă supremă întru creația lor divină, izvor de pomenire a spiritualității românești pentru generațiile viitoare... Așadar, iată-mă hotărît să rămîn aici și să merg pînă acolo unde marea își deschide porțile pentru eternitatea vuietului ei astral.
Pentru toate acestea și alte frumuseți care îndeamnă spiritul la poeme sublime, marea merită toată dragostea omului, în năzuința lui spre perfecțiune și pentru împăcarea sa cu nemurirea acestor clipe mirifice. Să Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că a așezat apele Mării Negre la picioarele noastre, pentru o dreaptă prețuire și orînduire a lucrurilor, așa cum numai El știe să o facă... Marea, cu țărmul ei însorit, face parte din zestrea acestei veri fierbinți. Cu valurile ei magnifice, ne oferă adevărate spectacole de promenadă, prilej de aducere aminte al unor momente unice de care să se bucure toți cei veniți aici din țară sau de pe alte meleaguri, chemați de vraja mării de acum și din toate timpurile sale poetice.
ION MACHIDON,
directorul Revistei ,,Amurg sentimental”

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite