SUA sînt în flăcări. Acest titlu a devenit deja comun pentru întreaga lume. Revoltele afro-americanilor, provocate de moartea unuia dintre ei, în timpul procesului de arestare, arată că America nu s-a schimbat. Cîțiva factori fundamentali au dus la această situație, dar în principal, oamenii sînt obosiți de violența verbală a unui președinte ales să le aducă pacea și nu război civil.

La început a fost execuția publică a lui Ahmaud Arbery pe străzile liniștite ale unui cartier alb din Brunswick, Georgia. Un orășel carte-poștală, unde albii sînt majoritari și negrii sînt considerați cetățeni de rang inferior. Asemenea orășele întîlnești la tot pasul în America rurală. Pe 23 februarie a.c., doi vigilantes, tată și fiu, îl urmăresc pe un tînăr de culoare care făcea sport, folosind camioneta, simbolul falic al Americii albe și neîfricate. În mintea lor unicelulară, aceștia au impresia că Arbery este același cu persoana pe care o suspicionau că furase din casele albilor, căci orașul, de fapt, este un sat american de vacanță, unde pe timpul iernii nu locuiește mai nimeni. Îl opresc și în urma unei altercații pe care nimeni nu a putut să o explice, îl împușcă. Simplu, omul alb, religios și cu barbă, imaginea tipică a primitivismului american modern, trage într-un negru pentru că așa vrea el. Exact ca în trecut, crima a avut toate elementele unui liynching, definiția legală a crimei rasiale americane. Istoria SUA este plină de asemenea crime fără nici un fel de justificare. Mii de negrii nevinovați au fost asasinați pe străzile albe ale Americii pentru că așa a decis un alb care, după slujba creștină de duminică, se ducea să facă ordine printre sclavi. În vechile timpuri, negrii erau spînzurați în urletele orgasmice ale populației albe. Astăzi, gloanțele a înlocuit funia. Confortabil așezat pe platforma camionetei, fiul alb va trage cu pistolul în același timp în care tatăl trăgea în plin, de la o distanță de nici 20 de centimetri, în pieptul bărbatului de culoare. Crima filmată nu va provoca nici o reacție la început, comunitatea albă locală fiind foarte mulțumită de faptul că un presupus hoț este eliminat. Căci mentalitatea albă, creștină și analfabetă a albului din America trumpistă este că dacă un negru fuge pe stradă sigur a făcut ceva ilegal. Procuratura locală, tipică uneia din țările subdezvoltate, nu îi va aresta pe cei doi criminali decît după săptămîni  de la crimă și numai după ce filmul execuției va fi prezentat pe internet. Revolta este atît de mare încît pînă și Trump va cere FBI să ancheteze ceea ce părea o incredibilă execuție în public a unui nevinovat. Ca urmare a anchetei FBI, este arestat un al treliea alb, și el aflat într-o camionetă, și care filmează mîndru crima. În pozele de identificare la poliție, cei doi – tată și fiu – cu barba biblică din dotare, arată uluiți. Se citesc pe fața lor atît uimirea că sînt arestați, cît și imposibila înțelegere a faptului că ei, albi, pe timpul lui Trump, sînt acuzați că au ucis un negru. În mintea lor, așa ceva nu se poate întîmpla. Tatăl, fost detectiv particular și colaborator al poliției locale, pare să țipe că el a aplicat doar legea. Cu arestarea forțată a celor trei, părea că SUA au scăpat de gloanțele revoltelor rasiale, virusul Covid-19 devenind rapid subiectul preferat de discuție.

George Floyd este bine cunoscut vecinilor săi. Un uriaș blînd – cum a fost caracterizat de către cei care îl cunoșteau – devine ultima victimă a rasismului instituțional care domină poliția americană. În urmă cu cîteva zile, ca urmare a turnătoriei unui mic patron de magazin, acesta este interpelat de către o patrulă de polițiști. Patronul tocmai își redeschisese mica afacere după izolarea impusă de pandemie, îl acuză pe Floyd că i-a plătit cu o bancnotă de 20 de dolari falsă. În timpul arestării filmate de trecători, se observă cum un polițist se așază cu genunchiul peste gîtul lui Floyd, acesta țipînd că nu poate respira. Mai mult, alți trei polițiști sînt așezați peste corpul arestatului. Bărbatul de culoare va muri efectiv sub piciorul polițistului alb, care va avea nesimțirea de a mai sta, după colapsul vizibil al omului, încă două minute cu genunchiul peste gîtul lui. Arestatul este mutat pe targa medicală mort. Opt minute și 46 de secunde a durat execuția publică. Atît a stat polițistul cu piciorul pe gîtul victimei. Polițistii nu dau nici un semn că ar avea vreun sentiment uman și nici o urmă de remușcare. Lipsa axiologică este, ca și în cazul celor doi vigilantes, vizibilă. Filmul arată cum polițistul american ridică dezinvolt privirea spre cei care îl filmează, de parcă nimic special nu s-ar fi întîmplat. Mai mult, raportul polițistilor este un fals patent: persoana s-a opus arestării și a murit ca urmare a unei supradoze de droguri. Minciuna este atît de vizibilă încît revolta explodează imediat. Filmul crimei apare pe internet, iar America ia foc.

În orice civilizație care se respectă, ceea ce a făcut acel polițist se cheamă crimă. Pentru America albă și trumpistă au fost necesare trei zile ca polițistul să fie arestat, ceilalți trei fiind și astăzi liberi și ascunși de furia populației. Execuția publică din cele două orașe surori, Minneapolis și St. Paul fiind despărțite doar de un rîu, devine exemplul nociv dar clar al unei uri acumulate de sute de ani. Periodic, aceste tensiuni rasiale explodează. Momentul actual, însă, este extrem de serios. Aflate sub atacul unei pandemii, cu un președinte care devine din ce în ce mai vitriolic, folosind un limbaj fundamental războinic și plin de resentimente la adresa oricărui om care nu îl consideră genial, SUA cunosc o perioadă de maximă instabilitate emoțională. Iar crimele polițiștilor albi, care păreau că dispăruseră în istorie, redeschid răni purulente și nemedicalizate. Furia se dezlănțuie, iar o masă populară dezlănțuită nu are alte instrumente la îndemînă decît distrugerea prin foc. Masa revoltată trebuie să fie vizibilă, iar cum neîncrederea în presa americană este la cote inimaginabile, exact ca peste tot în lume, revoltații folosesc focul pentru a atrage atenția asupra lor. Dau foc la secția de poliție de unde provenea sinistrul polițist, dau foc la mașinile de poliție care sînt simbolul opresiunii, dau foc la magazine. În paralel, un președinte care, prin Twitter, construiește noua ordine modială din bucătaria personală pînă în Himalaya, scrie că stînga democrată este de vină pentru revoltă. Comunitățile negre sînt și mai înfuriate. Pentru moment, dau doar un semnal și se îndreaptă spre Casa Albă. Superioritatea profesională a Secret Service dejoacă planul de distrugere a prea bine cunoscutului gard care o înconjoară. Manifestanții doreau efectiv să atingă puterea intangibilă a președintelui american. Ar fi fost cea mai vizibilă formă de protest. Simbolistica nu poate scăpa nici măcar bărboșilor biblici americani cu pușca în mînă. Trump nu se poate abține și scrie un tweet de o aroganță incredibilă. În loc să calmeze jocul, blondul care face pace între India și China, dar nu este în stare să reducă flăcările de pe străzile orașelor lui, scrie că are cîini răi și arme ultrasofisticate. Mai mult, îi aruncă și pe ofițerii de gardă în gura lupului cînd scrie că aceștia i-au spus că abia așteaptă să îi bată pe protestatari. Rasismul iese prin toți porii.

Cine a locuit în Occident știe ca unul dintre marile simboluri culturale marxiste care exprimă rasismul fiind echivalent cu nazismul este atacul cîinilor polițiști împotriva manifestanților. Pentru un negru (iar experiența personală mi-a probat acest lucru cînd eu însumi am avut un cîine lup de o blîndețe uluitoare, dar de care fugeau copiii de afro-americani aflați în parcuri cînd îl scoteam la plimbare alături de copiii mei) cîinele polițist este simbolul fundamental al rasismului criminal. Pentru un președinte american să nu aibă asemenea cultură generală, să nu cunoască acest dicționar al spaimelor sociale este deja periculos de grav. În realitate, Trump a știut exact ce face și ce scrie. A vrut să provoace, în stilul lui bine cunoscut, pentru ca apoi să facă pe negociatorul genial. Tipic Trump, piromanul care provoacă focul ca apoi să se prezinte ca pompierul curajos. Desigur, din spatele gardurilor apărate cu cîini feroce. Vechea mantră care pare a nu mai prinde la o populație deja obosită de evenimentele din ultimile luni. Alături de imaginea cîinilor apare și luptătorul alb de la Secret Service, plin de arme letale și secrete, un fel de Rambo science-fiction care mătură totul în calea lui pentru a-și apăra președintele adorat. Loialitatea fără margini rasială – iată un nou simbol imagologic la un președinte căruia îi ard orașele pe timpul nopții. Imagini suprapuse de rasism, inconștiență și extrem de multă superioritate albă. Exact mixul exploziv care stă la baza actualelor revolte rasiale de pe tot cuprinsul SUA.

Evenimentele din SUA nu sînt cauzate de politicile secrete, conspiraționiste ale unei elite americane, care, fapt cunoscut de ani de zile, nu îl suportă pe Trump. Ci ele sînt produsul unui necesar de răzbunare la adresa unui limbaj care nu mai poate asigura pacea și prosperitatea. După luni de zile de dezastru cauzat de o pandemie care pare a se eterniza prin prezența virusului, după ce Casa Albă provoacă războaie neesențiale de tipul celui cu OMS, astăzi, o rană reală, putridă și plină de sîngele nevinovațiilor uciși se revarsă peste orașele Americii. Răzbunarea vechilor crime are loc exact atunci cînd America este lipsită de viitor. Un președinte republican epuizat imagologic și ideologic se luptă să înfrîngă un democrat acuzat de corupție și aproape blocat în timpuri trecute. Lumea s-a schimbat enorm, civilizația a evoluat, dar în America arestații mor, în văzul lumii, pe caldarîm.

H.D. Hartmann