Dacă Ucraina și susținătorii săi occidentali vor cîștiga, trebuie să aibă mai întîi curajul să recunoască faptul că și pierd. În ultimii doi ani, Rusia și Ucraina au purtat un război de uzură costisitor. Asta este nesustenabil. Cînd Volodimir Zelenski a călătorit în America pentru a-l vedea pe președintele Joe Biden săptămîna trecută, el a prezentat un „plan pentru victorie”, care se aștepta să conțină un nou apel pentru arme și bani. De fapt, Ucraina are nevoie de ceva mult mai ambițios: o schimbare urgentă a cursului.
Un semn este înaintarea Rusiei în est, în special în jurul orașului Pokrovsk. Pînă acum, avansul este lent și costisitor. Estimările recente ale pierderilor rusești se ridică la aproximativ 1.200 de morți și răniți pe zi, în plus față de totalul de 500.000. Dar și Ucraina, cu o armată de cinci ori mai mare ca a Rusiei, este destul de afectată. Liniile sale de apărare s-ar putea prăbuși înainte ca efortul de război al Rusiei să fie epuizat.
Ucraina se luptă și în afara cîmpului. Rusia a
distrus atît de mult din rețeaua electrică, încît
ucrainenii se vor confrunta cu o iarnă grea, cu întreruperi zilnice de pînă la 16 ore. Oamenii s-au săturat de război. Armata se luptă să mobilizeze și să antreneze suficiente trupe pentru a menține
linia, darămite pentru a recuceri teritoriul. Există un decalaj tot mai mare între victoria totală pe care mulți ucraineni spun că și-o doresc și dorința sau capacitatea lor de a lupta pentru aceasta.
În străinătate, oboseala se instalează. Dreapta dură din Germania și Franța susține că sprijinirea Ucrainei este o risipă de bani. Donald Trump ar putea deveni președinte al Statelor Unite. Este capabil de orice, dar declarațiile lui sugerează că vrea să vîndă Ucraina președintelui Rusiei, Vladimir Putin. Dacă Zelenski continuă să sfideze realitatea insistînd că armata Ucrainei poate lua înapoi toate pămînturile furate de Rusia din 2014, el îi va alunga pe susținătorii Ucrainei și va diviza și mai mult societatea ucraineană.
Indiferent dacă Trump cîștigă sau nu în noiembrie, singura speranță de a păstra sprijinul american și european și de a uni ucrainenii este o nouă abordare care începe cu liderii care afirmă cu sinceritate ce înseamnă victoria.
După cum susține The Economist de multă vreme, Putin a atacat Ucraina nu pentru teritoriul său, ci pentru a o împiedica să devină o democrație prosperă, cu înclinație occidentală. Partenerii Ucrainei trebuie să-l determine pe Zelenski să-și convingă poporul că acesta rămîne cel mai important premiu din acest război. Oricît de mult dorește Zelenski să alunge Rusia din toată Ucraina, inclusiv din Crimeea, el nu are oamenii sau armele pentru a o face. Nici el, nici Occidentul nu ar trebui să recunoască pretenția falsă a Rusiei asupra teritoriilor ocupate; mai degrabă, ar trebui să păstreze reunificarea ca aspirație.
În schimbul faptului că Zelenski îmbrățișează acest adevăr sumbru, liderii occidentali trebuie să își facă obiectivul principal de război credibil, asigurîndu-se că Ucraina are capacitatea militară și garanțiile de securitate de care are nevoie. Dacă Ucraina poate refuza în mod convingător Rusiei orice perspectivă de a avansa pe cîmpul de luptă, va putea demonstra inutilitatea altor ofensive mari. Indiferent dacă este sau nu semnat un acord de pace oficial, aceasta este singura modalitate de a înceta luptele și de a asigura securitatea pe care se vor sprijini în cele din urmă prosperitatea și democrația Ucrainei.
Acest lucru va necesita aprovizionare mai mare cu armamentul pe care Zelenski îl cere. Ucraina are nevoie de rachete cu rază lungă de acțiune care pot lovi ținte militare adînc în Rusia și de apărare antiaeriană pentru a-și proteja infrastructura. În mod esențial, trebuie să-și facă și propriile arme. Astăzi, industria armelor din țară are comenzi în valoare de 7 miliarde de dolari, doar aproximativ o treime din capacitatea sa potențială. Firmele de arme din America și unele țări europene au intervenit. Furnizarea de arme de casă este mai fiabilă și mai ieftină decît cea de arme produse în Occident. Poate fi, de asemenea, mai inovator. Ucraina are aproximativ 250 de companii de drone, unele dintre ele lideri mondiali, inclusiv producătorii de rachete cu rază lungă de acțiune care ar fi putut fi în spatele unei lovituri recente asupra unui depozit de arme uriaș din provincia Tver din Rusia.
A doua modalitate de a face apărarea Ucrainei credibilă este ca Joe Biden să spună că Ucraina trebuie invitată să adere la NATO acum, chiar dacă este divizată și, posibil, fără un armistițiu oficial. Se știe că Biden este precaut în această privință. O astfel de declarație din partea lui aprobă ipoteza conform căreia războiul merge prost. Ucraina și aliații săi trebuie să-și schimbe strategia.
Acest lucru ar fi controversat, deoarece membrii NATO se așteaptă să se susțină reciproc dacă unul dintre ei este atacat. În deschiderea unei dezbateri cu privire la această garanție conform articolului 5, Biden ar putea să clarifice că nu va acoperi teritoriul ucrainean pe care Rusia îl ocupă astăzi, la fel ca în cazul Germaniei de Est, cînd Germania de Vest a aderat la NATO în 1955; și că Ucraina nu va angrena neapărat trupele străine NATO în timp de pace, ca în cazul Norvegiei în 1949.
Aderarea la NATO presupune riscuri. Dacă Rusia ar lovi din nou Ucraina, America s-ar putea confrunta cu o dilemă teribilă: să susțină Ucraina și să riște războiul cu un inamic nuclear sau să refuze și să-și slăbească alianțele din întreaga lume. Cu toate acestea, abandonarea Ucrainei ar slăbi, de asemenea, toate alianțele Americii – unul dintre motivele pentru care China, Iranul și Coreea de Nord susțin Rusia. Putin vede adevăratul inamic ca fiind Occidentul. Este amăgitor să credem că învingerea Ucrainei va aduce pace.
Într-adevăr, o Ucraina disfuncțională ar putea deveni ea însăși un vecin periculos. Deja, corupția și naționalismul sînt în creștere. Dacă ucrainenii se simt trădați, Vladimir Putin ar putea radicaliza milițiile întărite de luptă împotriva Occidentului și a NATO. A reușit ceva asemănător în Donbass unde, după 2014, a transformat niște ucraineni vorbitori de limbă rusă în partizani gata să intre în război împotriva compatrioților lor.
Prea mult timp, Occidentul s-a ascuns în spatele pretextului că, dacă Ucraina ar stabili obiectivele, ar decide ce arme să furnizeze. Totuși,  Zelenski nu poate defini victoria fără să cunoască nivelul de sprijin occidental. În schimb, planul prezentat mai sus se auto-întărește. O promisiune mai fermă de aderare la NATO l-ar ajuta pe Zelenski să redefinească victoria; un scop de război credibil ar descuraja Rusia; NATO ar beneficia de pe urma industriei de armament modernizate a Ucrainei. Se cere crearea unui nou plan de victorie lui Zelenski și liderilor occidentali. Dar dacă se opun, vor atrage înfrîngerea Ucrainei. Și asta ar fi mult mai rău.

IOAN TEODOR