După retragerea trupelor rusești la locațiile lor de cantonare permanentă, mulți au fost cei care s-au bucurat, inclusiv Vladimir Jirinovski, care a declarat că ,,Putin a încheiat cel de-al treilea război mondial înainte de a începe”. Este adevărat, temperatura din zona granițelor Ucrainei a urcat brusc la punctul de fierbere în momentul în care trupele rusești au fost plasate în zona potențială de conflict.  Eu, însă, nu cred că situația s-a calmat sau că pericolul unui război la granițele noastre de nord-est a trecut. Dimpotrivă, activitatea febrilă pe care armatele NATO încă o desfășoară în zona ucraineană, la granițele cu Rusia, precum și faptul că Șoigu, ministrul rus al Apărării, a decis ca echipamentele militare să rămînă pe loc și să plece doar militarii, îmi spune că asistăm doar la o mică pauză, în care părțile implicate în conflict își reevaluează pozițiile și eventualele politici de reacție.

Cine nu cunoaște modul de luptă al armatelor occidentale, mai ales al englezilor din timpul celui de-al II-lea război mondial, poate cădea în capcana unei păci de durată. Dar cei care sînt familiarizați cu tactica inteligentă a Angliei în războaie știu că, de fapt, prin ridicarea bruscă a temperaturii, nu s-a dorit decît evidențierea mutărilor armatei ruse din interiorul granițelor, a algoritmului de atac și a direcțiilor principale.

În baza a ceea ce au descoperit, sînt convins că acum se reevaluează toate planurile și tacticile agresive ale armatei ucrainene, astfel încît șansele unui război regional sau local să fie reale. Să nu uităm, totuși, că Europe Defender 2021 începe acum, în luna mai, așa că militarii aveau nevoie de informații suplimentare pentru a-și plia ,,jocurile de război” pe realitatea mișcărilor rușilor. Acum ei știu ce unități, de unde și pe ce cale vin în sprijinul primei linii, acum știu traseele exacte de aprovizionare cu tehnică de luptă, precum și localizarea lor în teren. Avînd aceste informații, generalii NATO pot evalua mult mai realist modul de a purta un război cu Rusia, prin intermediul Ucrainei și, de ce nu, al României.

Aparenta liniște care se așterne acum peste Donbass și împrejurimi este dictată de timpul necesar repoziționării forțelor și refacerii strategiilor. La toate aceste fapte putem să adaugăm și intenția flotelor ucrainene și turce de a efectua exerciții maritime care să aibă drept obiectiv blocarea flotei ruse din Mediterană. Tot așa cum în Polonia se discută de multă vreme despre modalitățile de blocare și eliminare a Armatei Roșii din Kaliningrad.

Din acest motiv, dar și din cunoașterea modului în care, în general, Occidentul dez­leagă cîinii războiului, pot spune că în zona noastră liniștea este departe de a fi deplină, că este doar o chestiune de timp pînă cînd ceva de o importanță istorică se va întîmpla. Poate un ,,obuz venit de nicăieri à la Sarajevo”, sau poate un asasinat al unei figuri importante, sau doar un măcel care va reaprinde flacăra războiului. În lume sînt interese să nu fie război, așa cum sînt interese să fie. Cumva, marile puteri, prin intermediul nostru, al celor mai mici, cum a fost mereu, de altfel, încearcă să își tranșeze problemele atunci cînd factorul economic și cel diplomatic au dat greș. Rusia nu este deloc dispusă să cedeze sancțiunilor economice și diplomatice, nu are nici un fel de intenție de a-și negocia predarea, cum majoritatea statelor lumii au făcut, așa că este foarte posibil ca războiul să fie ultima cale de ieșire din acest impas. Interesele sînt mari, timpul devine din ce în ce mai presant, iar pandemia se pare că nu mai reprezintă un pericol atît de mare, cum a fost anul trecut, care să amîne desfășurarea de forțe substanțiale NATO în proximitatea granițelor Rusiei.

Mass-media, inclusiv cea românească, a început să vorbească despre agresivitatea trupelor rusești care vor invada Ucraina, fără să spună nimic despre trupele APU - Armata ucraineană, care este poziționată în număr mare pe linia de contact cu cele două republici separatiste din Donbass. Într-un fel, este de înțeles propaganda, noi, ca țară, facem parte dintr-o tabără care, în acest moment istoric, este pe poziție militară diferită față de Rusia. Au mai fost astfel de situații în istoria României, cînd fie am fost împotriva rușilor, fie am luptat cot la cot cu ei. Și sînt sigur că, în viitor, vor mai fi astfel de situații, dar important este că acum sîntem împotriva lor. 

Declarațiile oficialilor de la București sînt acum legate de ceea ce se întîmplă în zona militară: Parlamentul a validat un document de cooperare militară cu Ucraina în regim de urgență, iar diplomația românească a expulzat un diplomat rus, ca gest suprem de susținere a regimului de la Kiev. Desigur că nimeni de la București nu și-a pus măcar întrebări despre soarta românilor din Bucovina de Nord, chiar dacă sînt semne că aceștia vor ocupa prima linie a frontului în cazul unui potențial război. Dar cum interesele NATO și ale țărilor care conduc România sînt mai importante, autoritățile de la București, a căror obediență față de ambasadele străine este recunoscută, au decis că distragerea atenției românilor și îndreptarea armelor către granițele Rusiei este cea mai bună soluție pe care trebuie să o adopte. Ministrul de Externe, Bogdan Aurescu, care nu este decît un simplu purtător de cuvînt al statelor aliate și prietene, uită încălcarea tuturor uzanțelor dimplomatice a aliaților occi­dentali, dar cum trebuie să își justifice salariul, a decis să acționeze ca un partener bun și să sară la beregata rușilor. Sînt sigur că rușii cunosc nivelul de „independență“ al României, așa că mă îndoiesc că cineva îl va lua în serios pe băiatul nostru de la Externe. Dar, pe de altă parte, cînd te porți urît cu rușii, ei uită destul de greu gesturile neprietenoase și doar cei care nu îi cunosc suficient de bine fac astfel de greșeli. Să sperăm că NATO ne va proteja de cei răi și că România este în completă siguranță, așa cum Bogdan Aurescu a declarat în mod tranșant acum cîteva zile. În fond, să nu uităm că gestul lui Aurescu a venit după ce în mass-media a fost publicat un material jurnalistic în care un individ spunea că ,,amasadorul rus trebuie trimis urgent acasă“. Se pare că Aurescu a înțeles mesajul, dar nu a avut curajul să atace la un nivel atît de înalt.

Războiul diplomatic declanșat recent de Cehia, continuat de Polonia, Țările Baltice și România, a făcut ca la Kiev să răsune vocea clară a unor naționaliști care cer ruperea imediată a relațiilor diplomatice cu Rusia. Și, probabil că acesta va fi următorul pas nu doar al Ucrainei, pentru că, în general, cînd armele vorbesc, diplomația nu mai există. Așa că în viitorul apropiat, dacă vedem că diplomații noștri de la Moscova încep să se întoarcă acasă, numărătoarea inversă a început deja, iar timpul în care trebuie ne retragem în adăposturi antiaeriene devine incredibil de presant.

TANO