Războiul care ne bate la ușă
  • 01-03-2021
  • 0 Comentarii
  • 1646
  • 13

Nu este un secret că, de mai bine de un an, scriu despre un potențial război, unul real și sîngeros, în care România riscă să fie implicată. Am spus asta, o spun și încă îmi mențin părerea, pentru că pandemia a avut rolul de a amîna puțin starea conflictuală din zona noastră, dar în acest timp s-au acumulat tensiuni care sînt pe punctul de a exploda.

Lăsînd la o parte nebunia guvernanților români, care nu au nici o treabă cu politica externă, românii trebuie să înțeleagă că țările vecine, dar și marile puteri, sînt destul de decise să rezolve unele probleme comerciale pe calea unui conflict armat. De mai mulți ani, faza subversivă a războiului se află în plină desfășurare, dar, dacă nu va ieși așa cum Occidentul își dorește, pasul următor va fi unul clar, violent, nu de durată, dar cu bătaie lungă în timp.

Citeam deunăzi că România a achiziționat cîteva echipamente deștepte ce țin de artileria reactivă, cu rază de acțiune de 300 km și care vor fi puse în formație de luptă la Focșani. Cei care sînt la curent cu jocurile de război pe care armata americană le practică în această zonă, pentru un potențial inimic – Rusia, direcția Focșani este cea mai des întîlnită și se pare că limita dintre Țara Românească și Moldova, va fi un punct crucial al viitorului conflict.

Am înțeles că Armata Română a cumpărat sau va cumpăra rachete de coastă, care au un rol decisiv în apărarea zonei maritime a României. Un lucru bun, mai ales că de pe întregul litoral de vest al Mării Negre, singurul țărm care permite debarcarea trupelor de desant ale unui potențial inamic, este cel al României, mai ales în zona Vadu – Năvodari, loc unde, preventiv, se află și poligonul militar de la Midia.

De curînd, 30 de elicoptere americane și-au anunțat prezența la Kogălniceanu, iar la Turda mai multe drone de atac și cercetare au fost instalate cu scopul clar de a supraveghea frontiera rusească. Și aici putem spune că în fiecare săptămînă, la granița de vest a Rusiei zboară mai mult de 20 de avioane și drone de cercetare, al căror scop declarat este acela de a identifica ,,goluri” și proceduri în sistemul rusesc de apărare antiaeriană.

Un element de noutate este faptul că trompeta sistemului, Radu Tudor, ne spune că Rusia va invada România. Normal că o va face, doar că așa cum Israelul a făcut-o cu țările arabe în 1967. Sau o va face pentru că nu are încotro, armatele conduse mediatic de marele analist militar Radu Tudor fiind deja la granița Rusiei. Alarmarea populației de către un exponent al sistemului are ca scop o manipulare mizeră care să determine românul de rînd, nu foarte deștept, să pună repede mîna pe armă și să își apere sărăcia, pentru că tot avutul lui, toată țara lui, aparțin altora.

În fapt, declarația lui Radu Tudor, la o analiză mai atentă, este un preambul la care trebuie să ne așteptăm. Piesele sînt puse deja pe tabla de șah, și de o parte și de alta a liniei de contact Rusia – NATO. Doar că Rusia nu va fi atacată de NATO, ci de țările pe care aceasta le conduce „din umbră”; ceea ce nu se știe este faptul că nici un soldat din Vest nu își va sacrifica viața pentru apărarea țării. Dacă România atacă în Moldova și omoară un singur soldat rus, nimeni, absolut nimeni, nu îi va opri pe ruși să vină la București și să ceară socoteală. Problema e că cei care acum ne montează împotriva Rusiei au case în Vest, așa că aici nimeni nu va fi tras la răspundere, decît poate vreun păcălici de politician care nu a prins loc în avionul trădătorilor care va decola imediat ce prima rachetă rusească va exploda pe teritoriul românesc.

În Ucraina, instructori britanici, americani și turci antrenează trupele locale și le pregătesc pentru lupta în mediul urban. Observatorii turci evaluează pregătirea militarilor ucraineni în atacurile cu dronele turcești Bayraktar, folosite cu succes în războiul recent încheiat din Nagorno-Karabakh.

În ultimii patru ani, mai mulți conducători militari ai celor două republici separatiste din Donbass au fost uciși în diverse atentate. De curînd, în urmă cu mai puțin de două săptămîni, un altul era să fie omorît, dar a scăpat cu viață. Deocamdată. În zona liniei de contact este acumulată o tensiune foarte mare. Așteptarea trupelor de voluntari locali din Donbass, care se opun armatei Ucrainiei, devine din ce în ce mai greu de suportat, ei nemaivînd nici un fel de moral de luptă, vrînd cumva să se încheie acest statu quo. Prin urmare, unii vor să atace primii armata Kievului, numai să termine odată cu statul în tranșee, iar alții vor să renunțe. Se pare că timpul este în favoarea Kievului.

Totodată, în ultima perioadă, tehnica militară convențională este transportată în zona de contact dintre trupele ucrainiene și rebelii din Donbass, cu trenul. Pe internet, mai multe filmări realizate de către diverse persoane prezintă trenuri încărcate cu tancuri și transportoare blindate, care merg într-o singură direcție. Poate să fie doar propagandă, poate să fie un joc la cacealma al Kievului, poate să fie un joc care poate declanșa noi ostilități. Obervatorii OSCE au raportat că în zona Lugansk a fost identificată o stație radar rusească, care are ca principal scop controlul spațiului aerian din zona celor două auto-proclamate republici separatiste. Putem spune că aceasta este propagandă. Important este că acolo, la Donețk, temperatura este în creștere. Nu rămîne decît ca un imbecil să ia o decizie greșită pentru ca un război regional de amploare să înceapă.

Poate cel mai important aspect este faptul că Ucraina nici măcar nu vrea să audă de angajamentele de la Minsk, iar vocile care indică preluarea cu forța a Donbass-ului și Crimeei sînt din ce în ce mai puternice. De fapt, venirea lui Biden la Casa Albă a dat multă apă la moară celor care vor preluarea cu forța a teritoriilor separatiste, așa că nu mai există nici un fel de piedică, alta în afară de reținerea Washington-ului, ca războiul să nu înceapă.

Un alt aspect, care acum un an nu exista, este prezența Maiei Sandu la Chișinău și presiunea pe care ea o pune pe Transnistria. Ea încă nu înțelege, dar cum are o poliță de asigurare, nu își bate capul cu miile de vieți care vor fi curmate dacă va urma jocul în care a acceptat să participe. Acum un an, cînd eu scriam că va începe nebunia în Donbass, Dodon nu ar fi procedat așa, el fiind adeptul unei politici prietenoase cu Moscova. Despre atacurile existente pe linia de contact din Donbass și sabotajele pe care cele două părți le aplică reciproc, deja nu se mai vorbește, ele intrînd în ordinea de zi a războiului surd de acolo.

Vladimir Putin, președintele Federației Ruse, a declarat ferm că Rusia nu va sta cu mîinile în sîn și nu va accepta ca viețile celor peste 250.000 de cetățeni ruși din Donbass să fie puse în pericol, așa că atenționează că linia roșie care începe pe Nord Stream 2 se sfîrșește pe Nistru și Volga. De fapt, cînd președintele rus declara că ,,oricine va atinge Rusia, își va rupe mîinile” trebuia avut în vedere că rigorile diplomației au fost deja depășite și că realitatea este alta, și anume aceea în care locul lui Lavrov este luat de Șoigu.

În România există voci care spun că noi nu vom fi afectați. Acesta este cîntecul de leagăn pentru cei care adorm repede. Sau cîntecul lor de lebădă.  Ei bine, vor fi tare dezamăgiți. Dacă Rusia reușește să țină piept avalanșei pe care trei țări o vor pune la granițele ei – Ucraina, Moldova și Georgia, țări non-NATO, dar care vor fi sprijinite logistic de NATO – atunci teatrul de operațiuni se va desfășura pe direcțiile Kiev - Chișinău - Tbilisi. Cum Hitler a forțat România să treacă Prutul, în 1941, ca aceasta să își apere fratele de dincolo, de data asta Biden o va face, așa că România va intra în zona de conflict pentru a elibera Moldova, și de aici firul se va rupe. Rusia va pune stăpînire pe Moldova și București, desfășurînd trupe pe latura de sud și de est a Carpaților, după care țările civilizate vor dori să negocieze. Transilvania nu este luată în calcul, este deja alocată Vienei, nu Budapestei, așa cum se tot spune.

Dacă noi și NATO vom învinge, românii care vor muri de ambele părți ale Prutului vor avea o înmormîntare aleasă, cu lacrimi și fanfară, în timp ce noi, ca țară, vom rămîne aceleași slugi care sîntem acum. Fiecare familie îndoliată va avea parte de un steag frumos împăturit și de un mare gol care va rămîne pentru totdeauna în inimile noastre, dar pe care istoria îl va prezenta ca o mare victorie. Una sub steag fals, din păcate.

 

TANO

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite