De ceva timp, Porțile ,,Raiului” s-au închis și, de atunci, Porțile ,,Iadului” s-au deschis, și toți demonii au pătruns pe Pămînt. Printre ei, Covid, Demonul cel Mare, și, simultan, lupta pentru Ciolan. Și ambii demoni se ,,rod” reciproc, cu mult elan.

S-au dus zilele în care mergeai la munte și la mare. În prezent, ai parte doar de cîțiva pași pentru relaxare; cînd ochelarii ți se aburesc, te oprești, scoți batista din buzunar, îi ștergi, apoi pornești și, după alți cîțiva pași, iar se aburesc din cauza aerului respirat în masca pusă pe gură și pe nas.

Nimic nu mai e cum a fost, totul s-a întors pe dos. În superbul Palat, construit de defavorizat, forfota e mare, se pune la cale cum să-ți facă zilele mai amare, ca să-ți intre bine în cap că, inclusiv dacă nu te-ai vaccinat, ești un ,,defavorizat”. Ca pensionar, evadezi doar pe micul ecran și-ți amintești cu nostalgie că, în regimul ,,de tristă amintire”, muntele și marea erau și pentru tine.

În regatul munților, brazii moșteniți de la daci pulsează, prin rădăcinile lor, istoria acestui pămînt, tainic clopot sfînt care va bate pentru libertate. Și așa va fi, pentru că am fost mereu contemporani cu Dumnezeu, albind munții de oi păzite de vajnici feciori cu nume de ION, și pentru că în Europa ne-am aflat din îndepărtatul veac, ducînd mai departe Crucea sfîntă la care se închină Cerul și Pămîntul.

Trăind într-o lume cu forme multiple, ,,păienjenii” țes din umbră pînze bine ticluite, pentru ca Pămîntul să fie pentru unii Rai, și pentru alții, Iad, iar oamenii, amestecați: îngeri și draci.

Interesele financiare, cîștigurile colosale, pe Tabla de șah, au făcut omenirea MAT, iar noi, ca simpli spectatori,

,,Ne uităm unii la alții

Și ne înjurăm tacit,

În slujba popii și cu psalmii

Tămîia lor ne-a amețit.

E viața visul unei umbre

Ieșim din scenă, s-a sfîrșit,

Cortina cade-n falduri sumbre,

Un înger fîlfîie grăbit...” (C.V. Tudor)

Cînd ești pe stradă, nu mai ai siguranța că vei ajunge acasă. Cu un genunchi pe gît, un nevinovat a murit, sufocat de un scelerat. Spaima de Covid pe toți ne-a înlemnit.

,,Tristeți duminicale, arbori goi,

Parcă-i mai multă viață în cimitire,

Isus n-o să învie pentru noi,

E pregătit de-o nouă răstignire”.

Ajută, Doamne, pe ,,cei de sus” să-i lumineze Isus!

LILIANA TETELEA