„Rablele“ F-16
  • 14-03-2022
  • 1 Comentariu
  • 1128
  • 8

De cînd noi, românii am cumpărat avioanele F-16 de la portughezi, apoi de la norvegieni încă 32 de aparate, mulți jurnaliști dar și formatori de opinie de pe internet au considerat că am făcut o afacere proastă cumpărînd avioane second-hand foarte vechi risipind banii contribuabililor. Sînt sigur că, în marea lor majoritate, acești comentatori se pricepeau la aviație cum mă pricep eu la fabricarea oțelului. Nu o dată am văzut știri despre avioane sau elicoptere, susținute cu imagini reprezentînd un cu totul alt tip de aeronavă decît cel discutat, ceea ce e rușinos. Spre deosebire de aceștia, eu, prin liceul cu specific aeronautic pe care l-am absolvit și prin faptul că aviația e o preocupare constantă a vieții mele de la vîrsta de 10 ani, sînt un pic mai avizat asupra acestor chestiuni despre care doresc să scriu acum.
De la bun început vă rog să nu vă gîndiți la un avion ca la o mașină, fiindcă nu e o comparație potrivită. Avionul, datorită îmbunătățirilor constante ce-i sînt aduse, poate funcționa fără probleme multă vreme. Aceast durată de viață se numește „resursă de zbor” și ea poate fi prelungită prin înlocuirea completă a unor piese din componența avionului cu altele noi, astfel încît acesta se înnoiește la propriu. Vedeți dumneavoastră, vara avionul stă în soare, pe un cîmp. Temperatura structurii exterioare, care e din metal, poate ajunge si la 55C și se dilată. Apoi decolează și ajunge la 10.000 metri unde sînt -55C în sub zece minute, iar metalul se contractă într-un ritm destul de rapid, după care aterizează și ajunge din nou la +55C pentru a relua ciclul care sigur  forțează îmbinările.
De asemenea, un avion de vînătoare nu zboară drept, ci face tot felul de figuri acrobatice, astfel că structura lui este supusă la eforturi mult mai mari decît ale unui avion comercial de pasageri care zboară drept. În concluzie, toate acestea solicită și uzează structura, motiv pentru care se fac revizii la intervale de timp clare, ca să se vadă starea avionului. Aeronavele cumpărate de România din Portugalia aveau o resursă de 4.000 de ore de zbor, din totalul de 8.000, ceea ce înseamnă cam 15 ani de exploatare. De menționat că Turcia a anunțat exact acum un an că-și va prelungi resursa de zbor de la 8.000 la 12.000 de ore de zbor pentru aparate F-16 Block 30, iar pentru a atinge acest rezultat compania Turkish Aerospace Industries va implementa un program de modernizare structurală pentru toate aparatele din această generație, estimîndu-se că vor fi înlocuite peste 1.200 de componente per avion. E ușor de înțeles că am putea face și noi același lucru, la momentul potrivit, așa cum am făcut cu MiG-ul 21 (apropo, se scrie MiG și nu Mig, prescurtarea de la Mikoian și Gurevici, inventatorii acestui tip de aeronavă).
Revenind la avioanele pe care le cumpărăm, dacă vă întrebați de ce sînt atît de multe, am să vă răspund că responsabilă este necesitatea de a avea trei escadrile complete. Escadrila este o subunitate tactică de aviație, care are în componență un anumit număr de avioane militare de regulă de același tip, precum și personalul navigant și tehnic care asigură pregătirea și purtarea acțiunilor de luptă. Escadrila de luptă se dispune pe un aerodrom al unității din care face parte, în raport cu situația tactică sau cerințele de dispersare, fiind capabilă să îndeplinească misiuni de luptă independente. Escadrilele de vînătoare au, de regulă, între 18 și 24 de avioane, în timp ce escadrilele de bombardament, transport sau realimentare în aer sînt compuse dintr-un număr mai mic de avioane, de regulă 12. În Forțele Aeriene Române, escadrilele de vînătoare au în componență cîte 16 aeronave MiG-21 LanceR. Cumpărînd cele 16 avioane de la portughezi avem o excadrilă, iar cele 34 de aparate din Norvegia împlinesc nevoile pentru celelalte două. Prețul plătit pentru avioanele portugheze a fost unul mic, aproape jumătate față de ceea ce au plătit bulgarii pentru aeronavele lor Block 70.
Block reprezintă configurația de fabricație a acestor aparate. Astfel, Block 1 au fost fabricate în 1978 și tot așa pînă la Block 52 fabricate prin 1988, pe care
le avem noi, iar din 2003 au apărut Block 60. Configurația aceasta se poate moderniza, așa cum v-am spus deja mai sus.
Polonezii au cumpărat F-16 varianta Block 52 cînd aceasta era cea mai nouă de pe piață și au spus că ar fi trebuit să ia altă decizie – să cumpere F-16 second- hand pe care să le modernizeze, iar de banii pe care îi economiseau să dezvolte nevoile de UAV (n.r. – avioane fără pilot sau drone), care sînt extrem de necesare la ora actuală. Prin urmare, decizia aceasta de a cumpăra avioane second-hand s-a bazat pe mai mulți factori. Vorbind despre F-16 ( litera „F” vine de la „fighting”, adică avion de vînătoare) cumpărate din Norvegia, ele aparțin unei variante Block inferioare celei actuale, fiind Block 20, fabricate între 1982 și 1984, dar beneficiarele unui program de modernizare Mid-Life Update (MLU) care le-a adus la perfor­manțe de exploatare identice cu cele cumpărate din Portugalia.
Șmecheria este că ele vor fi modernizate pe viitor la Aerostar Bacău, desemnat drept centru de reparații și întreținere a „F”-urilor de la noi, iar realizarea lucrărilor necesare pentru încă două escadrile (32 de aeronave) ar însemna un flux mare de lucru pentru industria internă de apărare. Practic, o parte din banii pe care România îi bagă în programul F-16 se întorc în economie, iar Aerostar poate deveni un centru specializat pe F-16 care să răspundă nevoilor celorlalte state din zonă. La asta adaug faptul că avioanele norvegiene pot veni și cu multe piese de schimb, lucru extrem de important fiindcă piesele sînt foarte scumpe și nimeni nu le produce decît pe comandă fermă. Ai nevoie de mulți bani pentru a dispune de un stoc de piese de schimb la tine în țară, un stoc-tampon, dacă vreți. Ai nevoie de o piesă, o ai pe raft, o folosești, lansezi imediat comanda pentru alta. Și tot așa…
În acest mod se analizează și se înțelege o știre despre achiziționarea unor avioane militare. În ceea ce privește eficacitatea lor în luptă, mai ales contra aparatului de vînătoare corespondent al rușilor, Su-30, nu am să vă încarc memoria cu date tehnice, ci am să vă spun doar atît: un F-16 se înșurubează pe un Su-30, ca o stripteuză pe bară într-un club de noapte.
N.M.

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite