Am preferat să nu mă implic prea mult în politica națională și mai ales în alegerile anulate și răsdiscutate din ultima vreme și, după cum știți, comentez mai mult politica internațională, însă m-am decis să încep anul nou 2025 cu un editorial despre politica internă, fiindcă nu puteam ocoli o asemenea ocazie.

Am trecut cu bine prin campania violentă dezlănțuiită contra lui Călin Georgescu de televiziunile, radio-urile și site-urile de știri pe care le cunoașteți cu toții și cărora nu am să le fac reclamă aici, pentru că eu, de fix zece ani, nu mă mai uit la televizor decît la meciurile de fotbal ale echipei naționale. Îmi iau informațiile exclusiv de pe YouTube, unde îi urmăresc pe Marius Tucă și invitații lui, pe Ion Cristoiu și uneori pe Robert Turcescu. Mă informez de pe inpolitics.ro, unherd.com, wsj.com, europeanconservative.com, politico.com, theguardian.com, moderndiplomacy.eu, washingtonpost.com, nytimes.com etc. Pe internet nu mă intersectez cu propaganda mainstream și, atunci cînd se întîmplă, pot filtra foarte bine informația.

Așa se face că am găsit un articol referitor la nemaiauzita anulare a alegerilor în plin proces de vot din țara noastră tocmai în The New York Times, un ziar de stînga apropiat democraților lui Biden mai mult decît republicanilor lui Trump. Jurnaliștii de la NYT scriu niște lucruri pe care dacă le-ar fi publicat în presa noastră ar fi fost iute categorisiți drept putiniști, pleava societății și dușmani ai poporului. Așa, nu zice nimeni nimic despre ei. Hai să vedem ce scriu: „Un vot anulat în România oferă Rusiei combustibil pentru propria propagandă”.

Ăsta e titlul articolului. În subtitlu scriu așa:
„Mulți din Occident au aplaudat anularea primului tur al alegerilor prezidențiale, cîștigat de un candidat prietenos cu Moscova, dar chiar și criticii săi spun că ridică întrebări îngrijorătoare despre democrația românească. Cînd România, în această lună, a anulat primul tur al alegerilor prezidențiale cîștigate de un candidat ultranaționalist prietenos cu Moscova, mulți din Occident au aplaudat ceea ce au salutat ca fiind o «soluție» la un proces democratic care a mers prost”.

Pe mine  mă „ia cumva de ochi” propoziția asta: „Mulți din Occident au aplaudat anularea primului tur al alegerilor prezidențiale”. Cum adică să aplauzi anularea unor alegeri cînd te pretinzi democrat, liberal, european, în general cînd ești în vîrful piramidei civilizaționale? 

Cum să anulezi alegerile doar pentru că a ieșit cine nu vrei tu și să mai și consideri asta drept ceva normal? „Proces democratic care a mers prost”? Cum adică „a mers prost”?

Îngrijorător e faptul că mulți români și-au mani­festat zgomotos susținerea pentru o încălcare evidentă a procesului de vot democratic. Așa ceva nici comuniștii lui Petru Groza nu făcură, preferînd să folosească urne de vot cu fund dublu, tocmai pentru a nu ieși în evidență, deși aveau Armata Roșie în București.

Mai departe: „Cu toate acestea, ordonînd reluarea alegerilor, Curtea Constituțională a României a înmînat un cadou de propagandă Rusiei, care a luat în derîdere de multă vreme angajamentul declarat al Occidentului față de democrație ca pe o falsă idee, care se aplică doar atîta timp cît partea «greșită» nu a cîștigat”.

Am scris de nenumărate ori în paginile acestei reviste despre cadourile nepermise pe care conducătorii civilizației occidentale le-au făcut și le fac inamicului rus. Prin luările de poziție pe anumite subiecte, prin minciunile, prin faptele contrare valorilor pe care declară că le susțin (vezi iertarea lui Hunter Biden de către ta-su, ca să nu ajungă la bulău) îi oferă lui Vladimir Putin nenumărate confirmări ale propagandei acestuia, care se duce în fața rușilor și le zice: „Vedeți ce fac ăia? V-am zis eu”. A ajuns să mă confirme NYT. Bine am ajuns, doar că ăsta e un ziar pe care nu-l citește nimeni în România pentru că oamenii sînt cu ochii lipiți de televizoare.

Dacă rușii, prin vocea ministrului de Externe, Serghei Lavrov, ne-au luat peste picior, Elon Musk, catalogat deja drept putinist de presa mainstream, dar mult mai democrat și deschis în ceea ce privește libertatea cuvîntului pe x.com decît Facebook (unde m-am și mutat de pe Facebook), a intervenit și el, întrebîndu-se într-o postare pe x.com: „Cum poate un judecător să anuleze alegerile și să nu fie considerat un dictator?”. La întrebarea asta i-a răspuns Radu Tudor astfel: „Pentru că nu ai minima educație culturală să înțelegi”. Acuma, dacă nici Musk nu are educație culturală… ce să mai zic?

Chiar dacă „putiniștii” de la NYT nu-l cunosc pe Radu Tudor și informațiile precise ale domniei sale (deși eu încă aștept să vină rușii ăia, despre care domnia să ne amenințase că în 72 de ore ajung la București), ei scriu că cele declarate de Lavrov și de Musk au ridicat un semn de întrebare care i-a îngrijorat și pe criticii Rusiei: cum putea fi corect să invalidăm buletinele de vot ale alegătorilor la jumătatea alegerilor?
Elena Lasconi, rivala centristă a lui Georgescu în turul anulat, a numit anularea „ilegală” – scriu „putiniștii” de la NYT – și a spus că „zdrobește însăși esența democrației – votul”. Critic înverșunat al președintelui Vladimir Putin al Rusiei, ea a avertizat într-o declarație furioasă că România riscă să devină „bătaia de joc a dictatorului de la Kremlin. Suficient!”.

Ei, și acuma vine partea frumoasă a articolului din NYT, fiindcă jurnaliștii ridică aceeași problemă pe care și noi ne-am pus-o: „Curtea Constituțională și-a justificat decizia surprinzătoare de a relua alegerile din România de la zero, în mare parte pe baza unor rapoarte desecretizate ale serviciilor de informații care indică o posibilă amestecare a Rusiei și dovezi că un val de videoclipuri postate pe TikTok care îl susțin pe domnul Georgescu, candidatul ultranaționalist, ar fi putut fi coordonat de către un actor statal. Documentele cu informații desecretizate public de România nu au oferit nicio dovadă a rolului Rusiei, doar observația că «Rusia are o istorie de a se amesteca în procesele electorale ale altor state» și afirmații vagi că «ceea ce s-a întîmplat în România a fost asemănător cu o imixtiune electorală a Rusiei în Moldova vecină».

Richard Nash, un fost diplomat britanic care lucrează ca consilier principal al Fundației Internaționale pentru Sisteme Electorale, un grup de cercetare și consiliere de la Washington, a declarat că instanța a acționat în limitele competențelor sale conform Constituției României. Dar, a adăugat el, «a intrat într-o zonă gri, pășind pe tărîmul politic». Instanțelor, a spus el, nu le place să facă asta foarte des, pentru că se expun la acuzații de părtinire politică.
Utilizarea informațiilor agențiilor de informații ca dovezi, a adăugat el, «este foarte problematică», dar a devenit obișnuită în ultimii ani, deoarece guvernele occidentale lucrează «pentru a contracara dezinformarea și amenințările hibride» care implică puteri străine precum Rusia.

Întrebările dacă Rusia a jucat într-adevăr un rol semnificativ s-au intensificat săptămîna trecută, după ce o respectată instituție de știri de investigație a raportat că o campanie TikTok, care a sfîrşit prin a ajuta candidatul ultranaţionalist, a fost plătită de un partid de centru, pentru a-i lua din voturi altui candidat de extremă dreapta”.

Au aflat, iată, și jurnaliștii de la NYT că „rușii de pe Tik Tok” erau de fapt dragii noștri liberali din PNL. Ne-am făcut de rîsul lumii? Teoretic da, practic nu, fiindcă „lumea”, adică opinia publică mondială, habar nu are unde e România, nu a înțeles absolut nimic din articolul ăsta și nu a avut nici curiozitatea de a cerceta ca să înțeleagă. De ce? Fiindcă la fel ca la noi, „lumea” e racordată la TV și de acolo își ia lumina și informațiile. Dacă televiziunile au zis că cerul e galben, apoi galben e, și cine zice altceva e un putinist pro rus și antieuropean, să fie clar! Am senzația că „ieșirea din Matrix”, la care se referea candidatul Călin Georgescu, despre asta era: decuplarea de televiziunile de știri,  folosirea gîndirii critice, identificarea altor surse de știri și mai ales dezvoltarea nivelului de cultură și de informație al indivizilor, prin lectură.

Hai să zicem că eu sînt un putinist nenorocit și dușmănos, că ăia de la NYT fumaseră ceva, iar diplomatul britanic era obosit, prin urmare nu știau ce declară, dar politologul ucrainean Anton Shekhovtsov care a studiat și a avertizat de ani de zile împotriva amestecului Rusiei în alegeri, de ce sugerează că decizia instanței române „pare să fi fost motivată de nemulțumirea că candi­datul «greșit» a ieșit învingător în
primul tur“? Eu zic că un politolog ucrainean nu se poate înșela sub nici un motiv, că doar, nu-i așa, Slava Ucraina“.

Rezultatele alegerilor au fost rareori anulate înainte în Europa, scriu cei de la NYT, cu excepția țărilor ocupate de Armata Roșie după al Doilea Război Mondial, cum ar fi Ungaria, unde alegătorii au respins candidații comuniști pentru Parlament la alegerile din 1945, dar apoi alegerea lor a fost invalidată cînd mulți dintre învingători au fost arestați. (Comuniștii din România au evitat ca partea „greșită” să cîștige primele alegeri postbelice din țara lor în 1946: și-au arestat adversarii înainte de vot.) Per a contrario, de aici să înțeleg că România e o țară aflată sub ocupație militară? A cui?

Prezentînd o istorie a anulării alegerilor prin lume, ziarul The New York Times scrie următoarele: „Un caz rar de anulare a alegerilor în Europa a fost în Austria în 2016. Curtea Constituțională a Austriei a anulat rezultatul unui vot prezidențial care fusese pierdut cu puțin înainte de un candidat din partidul de extremă-dreapta Libertatea, care a contestat înfrîngerea, argumentînd că buletinele de vot au fost numărate necorespunzător. O reluare rapidă a votului cu aceiași candidați a confirmat rezultatul inițial. În afara Europei, alegerile au fost întrerupte mult mai frecvent, adesea ca urmare a unei lovituri de stat militare, așa cum s-a întîmplat în Myanmar în 2021 și în Algeria în 1992. Consecințele au fost în cea mai mare parte îngrozitoare, implicînd adesea ani de conflict, a spus Martin Evans, profesor de istorie la Universitatea Sussex din Marea Britanie și coautor al unei cărți despre tulburările provocate de alegerile anulate din Algeria din 1992, «Algeria: furia celor deposedați».
«Din punct de vedere istoric, nu este niciodată o idee bună să anulați alegerile», a spus domnul Evans”.

Cu toate acestea, oficialii de la Bruxelles au rămas pînă acum tăcuți în privința votului anulat din
România, insistînd că modul în care statele membre gestionează alegerile este responsabilitatea lor. Acest lucru contrastează cu criticile lor puternice față de ceea ce Uniunea Europeană crede că au fost alegeri frauduloase, desfășurate în octombrie, în fosta republică sovietică Georgia, în care forțele pro-europene au pierdut în fața partidului de guvernămînt din ce în ce mai prietenos cu Moscova.

Ministrul polonez de Externe, Radoslaw Sikorski, a salutat decizia instanței de la București, spunînd pe X că „democrația a prevalat” pentru că „a fost găsită o soluție conformă cu Constituția României”. Oficialii din Germania, țările baltice și alte țări au exprimat aceeași părere. Mulți în România, însă, au avut senzație de greață.
Diana Mardarovici, un politician al Partidului Național Liberal de centru din România, a spus că se simte „ușurată” întrucît temerile că un ultranaționalist va deveni președinte au fost înlăturate. Dar ea a adăugat: „Am o îngrijorare reală cu privire la precedentul pe care acest lucru îl stabilește”.

Alegătorii, a spus ea, i-au dat victoria domnului Georgescu în primul tur al cursei prezidențiale, pentru că „ne-am pierdut încrederea”. Anularea victoriei sale, a adăugat ea, înseamnă că „am pierdut acum și mai multă încredere. Oamenii se simt lipsiți de drepturi”.

Acum, să vedem ce se va întîmpla efectiv la alegerile din luna martie a anului viitor unde, iată, știm deja: s-a înscris în cursă domnul Crin Antonescu, fiindcă s-a întîmplat minunea învierii lui Ionel Brătianu, altfel nu ar reveni în politică, și probabil se va înscrie și domnul Călin Georgescu, deși o face degeaba, fiindcă nu cred că-i vor accepta candidatura, deoarece e posibil să fie obligați să anuleze iarăși alegerile.

IOAN TEODOR