Putinismul se referă la ideologia, prioritățile și politicile sistemului de guvernămînt practicat de politicianul rus Vladimir Putin. Înțelesul popular al termenului se referă la toți cei care îndrăznesc să se abată de la propaganda oficială avînd alte opinii cu privire la războiul din Ucraina și la problemele economice cu care ne confruntăm cu toții. Ca să fie clar, propaganda oficială spune că Putin a început de capul lui agresiunea asupra Ucrainei și că e direct vinovat de creșterea prețurilor, de sistarea alimentării cu gaz a Europei și – de ce nu? – de faptul că te-a înșelat partenerul de viață. Putin este noul Acar Păun al Europei și al SUA și, dacă nu ești de acord cu asta, ești un putinist nenorocit.
Din moment ce am stabilit ce este acela un putinist, să facem o scurtă recapitulare a evenimentelor din ultimele 12 luni și să vă spun cum se vede de la mine, de pe prispă, tot ceea ce s-a întîmplat. Am tot scris că nu pricep de ce occidentalii și americanii i-au permis lui Putin să înceapă războiul, deși ar fi fost foarte simplu să răspundă pozitiv solicitărilor lui de a nu invita Ucraina în NATO, mai ales că, așa cum chiar ei au recunoscut, această țară nu putea fi primită în organizație din cauză că regiunea Crimeea era ocu­pată de ruși încă din 2014, iar Donbass
se declarase independent; în atare condiții, Ucraina nu putea fi admisă. Am presupus că au făcut-o din or­goliu, însă cred că au mizat și pe reacția violentă a Rusiei, fiindcă în luna februarie a acestui an inflația ajunsese în SUA la 7,9%, aflîndu-se pe un trend ascendent de la valoarea de 1,4% încă din luna ianuarie   anului 2021.
Ce putea fi mai ușor decît să dai vina pe Federația Rusă, pe Putin și pe război, ca să nu se ia cowboy-ii după tine cu furcile?
Despre inflație vorbea, pe data de 8 iunie, secretarul trezoreriei americane, Janet Yellen, în fața unei comisii a Congresului, spunînd că, atunci cînd, în vara lui 2020, a afirmat că inflația va fi una tranzitorie, nu se gîndea ca vor exista atîtea valuri de Covid care să afecteze producția și transporturile și nu și-a imaginat că impactul asupra prețurilor la alimente și energie create de invazia Rusiei în Ucraina va fi atît de mare. Asta e ca și cum tu, cititorule, nu ai fi în stare, la locul tău de muncă, să faci niște previziuni legate de activitatea pe care o desfășori. Diferența între tine, cel care citești acum, și această doamnă este aceea că ea dispune de o armată de sfătuitori care îi aduc la nas toate informațiile de care are nevoie pentru a vedea viitorul și a avea timp să ia măsurile ce se impun ca să evite dezastrele financiare și economice ale țării sale. Cu toate astea, tiparnița de bani a SUA a aruncat pe piață, încă din 2020, 5,9 trilioane de dolari, crescînd astfel cu peste 38% masa monetară a Statelor Unite ale Americii, iar emisiunea excesivă de monedă, peste oferta reală de bunuri și servicii a unei țări, generează inflație.
M-am întrebat: oare ce soluție a găsit secretarul Trezoreriei Statelor Unite ale Americii la problemă? Iată soluția: „Sper ca inflația să nu crească”. Cum adică „speri”? Pe lîngă faptul că ar trebui să știi exact dacă va crește sau nu, ar trebui să ai și mijloacele de a o face să scadă, iar dumneata ne spui că „speri”, de parcă ai fi „nea Marin” de la colțul străzii, care „speră” că Universitatea Craiova o să cîștige campionatul, fiindcă el nu are nici un control direct și eficient asupra acestei chestiuni. În concluzie, Yellen e o putinistă, fiindcă spune că inflația nu e din vina lui Putin, așa cum ne-a indicat și președintele Klaus Iohannis. Așadar, inflația pornită din SUA a băgat Europa în hazna și mă gîndesc că ar putea fi o mișcare un pic premeditată, fiindcă Uniunea Europeană devenise un concurent serios al supremației economice americane, euro domina dolarul, iar Macron vorbea de o armată europeană punînd în pericol NATO și, pe cale de consecință, veniturile industriei militare americane, pentru că nici un stat european nu ar mai fi plătit 2% din PIB pentru înarmare.
În momentul de față, economia europeană se sufocă fără gazul rusesc, iar complexul militar american vinde plin de avînt arme Ucrainei, încheind totodată contracte pe sute de milioane de dolari cu țările membre NATO, contracte care vor trebui derulate și plătite, chiar dacă războiul se încheie mîine. Carevasăzică, SUA a readus Europa sub ascultare atît economic cît și politic și militar, a scos din joben vinovatul de serviciu – Federația Rusă, și se pregătește de un nou război rece, în care va avea desigur rol de salvator al europenilor. Unde am mai auzit-o noi, românii, pe asta cu armatele eliberatoare și cu salvatorul? Că parcă nu-mi aduc aminte...
Armatele astea eliberatoare, adică forța rapidă de răspuns a NATO, constau în 40.000 de oameni, la care se mai adaugă încă 5.000 de soldați parte a unui grup operativ comun de pregătire foarte ridicată. Am putea crede că, în momentul în care zile de-a rîndul presa semnala masări de trupe ale Rusiei la frontiera ucraineană, serviciul american de spionaj CIA și-a dat seama că urmează o invazie și atunci l-a anunțat pe președintele Joe Robinett, iar acesta a dispus activarea celor 40.000 de soldați din forța rapidă de intervenție NATO, trimițîndu-i în Europa să ne apere de pericolul rusesc. Așa ar fi trebuit.
Ei bine, pe data de 23 februarie, secretarul de presă al Pentagonului, John Kirby, întrebat fiind despre această Forță de Reacție Rapidă (FRR) a NATO, a spus că activarea acesteia o va decide Consiliul Nord-Atlantic și că trupele americane parte a acestei FRR se află deocamdată în Statele Unite. Deci războiul era la ușă și ei nu activaseră această forță de protecție fiindcă nu considerau atacul Rusiei în Ucraina un pericol pentru țările NATO sau cele vecine ori fiindcă erau iresponsabili, lucru pe care nu prea-mi vine să-l cred la nivel de specialiști militari. Vedeți? Iată un putinist american care ne spune că Rusia nu e un pericol. A doua zi a început războiul și Comandantul Suprem al forțelor NATO din Europa, Tod Saceur, activează cei 5.000 de oameni din forța de pregătire ridicată, existenți deja pe continentul nostru, și-i mută mai spre est, inclusiv pe la noi, prin România, ca să ne dea senzația că „au venit americanii”, deși nu activaseră acel FRR, ci doar plimbau niște soldați și tehnică pe sub nasurile noastre ca la paradă.
La începutul războiului, după cum vă amintiți, majoritatea presei americane, europene și românești, a spus că intenția lui Putin este aceea de a cuceri mai întîi capitala Kiev, apoi întreaga țară, distrugînd totul în cale. A mai spus și că armata rusă este prost echipată, că soldații sînt demotivați și că rachetele rusești au lovit multe ținte civile, nu militare, ucigînd o sumedenie de oameni. Am să vă prezint în continuare niște putinisme debitate chiar de celebra revistă americană Nesweek care, pe data de 22 martie 2022, publica articolul intitulat „Bombardamentele lui Putin pot distruge Ucraina, dar el se reține s-o facă”, semnat de William M. Arkin, un jurnalist multipremiat, specializat pe probleme de securitate națională. În material se arată următoarele: „Comportamentul Rusiei în război este diferit de opinia larg acceptată conform căreia Vladimir Putin intenționează să demoleze Ucraina și să provoace pagube civile maxime – dezvăluind actul de echilibrare strategică al liderului rus. Dacă Rusia ar intenționa să fie mai distructivă, strigătele pentru intervenția SUA și a NATO ar fi mai puternice; în schimb, scopul lui este să ia suficient teritoriu pentru a avea ceva cu care să negocieze. Înțelegerea gîndirii din spatele atacurilor limitate ale Rusiei ar putea ajuta la elaborarea unei căi către pace, spun experții”. Cui să-i pese, însă, de  gîndirea Rusiei, cînd activitatea acesteia servea perfect interesului SUA de a aduce Europa sub ascultare? Citez mai departe din articolul „putinist” al analistului american care lucrează la Defense Intelligence Agency (DIA): „Daunele asociate cu un război nu ar trebui să-i orbească pe oameni și să vadă ceea ce se întîmplă cu adevărat. (Analistul a cerut anonimatul pentru a vorbi despre chestiuni secrete.) Inima Kievului abia a fost atinsă. Și aproape toate loviturile cu rază lungă au vizat ținte militare”. „Trebuie să înțelegem comportamentul real al Rusiei”, spune un ofițer retras al Forțelor Aeriene, care a fost implicat în aprobarea țintelor pentru luptele americane din Irak și Afganistan, în același articol din Newsweek. Ofițerul lucrează în prezent ca analist cu un mare contractant militar care consiliază Pentagonul și i s-a acordat anonimatul pentru a vorbi sincer. Weekendul trecut, în 24 de zile de conflict, Rusia a efectuat aproximativ 1.400 de atacuri și a tras aproape 1.000 de rachete (în schimb, Statele Unite au operat mai multe ieșiri și au livrat mai multe arme în prima zi a războiului din Irak din 2003). Marea majoritate a atacurilor aeriene au loc pe cîmpul de luptă, aeronavele rusești oferind „sprijin aerian apropiat” forțelor terestre. Restul – mai puțin de 20%, potrivit experților americani – a fost destinat aerodromurilor militare, cazărmilor și depozitelor de sprijin. „Știu că este greu de înghițit faptul că măcelul și distrugerea ar putea fi mult mai grave decît sînt – spune analistul DIA, dar asta arată faptele. Acest lucru îmi sugerează că Putin nu atacă în mod intenționat civilii“.
Ați înțeles, da? Analistul acesta american e un putinist, fiindcă contrazice prin declarațiile lui toată propaganda presei americane și europene. Declarațiile lui coincid cu cele ale Margaritei Simonyan, șefa de la Russia Today, care, într-un interviu citat de hotnews.ro, a spus că: „Moscova ar fi rezolvat Ucraina în cîteva ore, nu zile, dar a decis altfel pentru că efectuează o «operațiune militară specială» în țara vecină și «nu un război». Apoi, ne dăm seama că mulți oameni de acolo sînt de partea noastră și că sînt ostatici”, a mai afirmat ea în intervenția sa la Rossiya-1. Ați înțeles? A spus că „mulți oameni de acolo, adică din Ucraina, sînt de partea noastră”, în contextul în care media ne informa despre ura ucrainenilor contra rușilor. O declarație putinistă, fără îndoială, pe care o voi lega imediat de alt eveniment petrecut recent.
Războiul a continuat într-un ritm lent, fiindcă rușii obișnuiesc să rusifice teritoriile cucerite, iar asta cere timp. Între timp, armata lui Zelenski a obținut o mare victorie recucerind Insula Șerpilor de la armata rusă și acum este obligată să demineze apele din jurul portului Odessa pentru exportul de cereale către Africa și Asia; Turcia a ajuns la un acord preliminar cu Rusia pe această temă și acum președintele Ucrainei va trebui să dea drumul grînelor, nimeni nu-l mai împiedică s-o facă. Pînă atunci, însă, ne sufocă nouă portul Constanța, tranzitînd prin el grînele sale, iar ale noastre se strică în depozite, ca să nu mai vorbesc de faptul că le-am dat permisiunea să folosească Canalul Bîstroe pe care l-au făcut acum 15 ani, punînd în pericol ecosistemul din Delta Dunării, fapt ce a stîrnit atunci protestele Uniunii Europene și ale organizațiilor de mediu care acum nu mai zic nimic despre asta, că deh... „slavă Ucrainei”.
Ei bine, a venit momentul ca ucrainenii să treacă la contraofensivă, după ce armata rusă s-a instalat confortabil în Donbass și Lugansk și, în acest scop, președintele Zelenski intenționează să adune 1 milion de soldați la noua graniță cu Federația Rusă. Poate vă întrebați de unde scoate un milion de oameni. Ministrul apărării ucrainean, Oleksii Reznikov, spune, în interviul acordat ziarului britanic The Times, următoarele: „Am încercat să explic că, după opt ani de război hibrid, avem peste 400.000 de veterani, plus rudele lor în diferite părți ale lumii. Muncitorii din Polonia pînă în Portugalia au decis să se întoarcă în Ucraina pentru a-și apăra țara. Pe măsură ce rușii au avansat spre capitală în februarie, guvernul a distribuit 21.000 de puști de asalt Kalashnikov persoanelor care se înscriau la apărarea teritorială a capitalei, în doar două zile. Pînă în a zecea zi, 130.000 de ucraineni din întreaga țară s-au alăturat forțelor de apărare teritoriale iar acestora li se pot adăuga acum garda națională, poliția, poliția de frontieră, adică în jur de un milion de puternici. Pe lîngă trupele mai sus menționate, soldații britanici antrenează deja două batalioane de soldați ucraineni în Anglia, ca parte a angajamentului lui Boris Johnson de a antrena 10.000 de soldați la fiecare 120 de zile. Kievul nu este îngrijorat că plecarea iminentă a prim-ministrului ar putea deraia acest angajament“, a spus ministrul.
Hai să zicem că așa este și se adună 1.000.000 de oameni la granița cu Donbass și Lugansk, deși în ultimele luni de război cifrele astea s-au subțiat considerabil pentru că au murit destul de mulți ucraineni, ceea ce mă face să cred că știrea cu milionul de soldați e cam ca steagurile lui Pristanda. Ce faci însă cu ei? Ai arme pentru toți? Ai uniforme
pentru toți? Dar bocanci ai? Cartușe și proiectile pentru milionul ăsta există? Sînt foarte curios să văd imagini din satelit cu milionul de soldați, așa cum vedeam cu cei 200.000 de ruși înainte de invazie, gîndindu-mă că un număr de 5 ori mai mare s-ar vedea mult mai clar.
Nu știu însă cum va acționa această armată cînd Putin îi știe deja toate mișcările încă de la început. Nu mă credeți? Eu zic că ar trebui, fiindcă revista Politico publica, pe 17 iulie, articolul intitulat „Ukraine’s Zelenskyy fires top spy chief and prosecutor general” – „Zelensky i-a concediat pe șeful serviciului secret și pe procurorul general”. Știrea ne spune că președintele ucrainean a declarat, într-o adresă video publicată pe Telegram, că l-a demis pe șeful securității Ivan Bakanov, un prieten din copilărie, care i-a condus campania prezidențială, și pe procurorul general Iryna Venediktova, un aliat apropiat care i-a fost consilier pentru afaceri externe în timpul mandatului său, pierzînd încrederea în abilitățile lor de a-și conduce birourile. Sute de dosare au fost deschise oficialilor din ambele birouri, acuzați de „înaltă trădare” pentru că au ajutat Rusia în invadarea Ucrainei. Peste 60 de angajați ai ambelor birouri lucrează în prezent cu autoritățile impuse de Rusia în teritoriile ocupate „împotriva statului nostru”, a adăugat Zelenski. Prin această declarație, președintele ucrainean a confirmat putinismul lansat de Margarita Simonyan, șefa de la Russia Today, care spunea că mulți oameni din Ucraina sînt de partea rușilor; propaganda zicea contrariul, ceea ce îl face pe Zelenski putinist la rîndul său! O Ucraină penetrată de spionajul rus la toate nivelurile nu are nici o șansă să cîștige războiul, adică să-i scoată pe ruși din Donbass, Lugansk și Crimeea, așa cum ne tot spune presa occidentală.
Dacă lucrul acesta nu se va întîmpla, inflația va crește, antrenînd cu ea prețurile. E posibil ca în momentul în care guvernele europene se vor trezi cu oamenii pe străzi cerîndu-le capul, să-i găsească ucraineanului un nod în papură, care să le permită să se lepede de el așa cum s-au lepădat de Stalin, pe care în timpul războiului nu mai știau cum să-l pupe pe toate părțile. În același timp presa americană ajunsese, în încercarea de a cosmetiza regimul sovietic, să scrie că URSS evoluează „spre ceva care seamănă cu democrația noastră și a Marii Britanii”. Asta, la cinci ani după Marea Epurare, cînd Stalin lichidase circa un milion de oameni în dorința de a-și elimina adversarii politici.
The New York Times a fost de acord, afirmînd, în 1944, că „gîndirea marxistă a apus în Rusia sovietică. Sistemul capitalist, mai bine descris ca sistem competitiv, a revenit”. Revista Life a glorificat conducerea sovietică prezentă și trecută, inclusiv numindu-l pe Vladimir Ilici Lenin „un om normal, bine echilibrat, care s-a dedicat salvării a 140 de milioane de oameni dintr-o tiranie brutală și incompetentă”. A fost o laudă de-a dreptul ciudată, avînd în vedere că guvernul SUA nu a recunoscut URSS decît la aproape un deceniu după moartea lui Lenin. Life i-a lăudat și pe cetățenii sovietici, numindu-i „un popor strașnic” care „arată ca americanii, se îmbracă precum americanii și gîndește ca americanii”. Poliția secretă brutală a lui Stalin, NKVD, a fost descrisă drept „poliție națională similară cu FBI”, a cărei sarcină era „de urmărire a trădătorilor”. Life a adăugat: „Dacă liderii sovietici ne spun ceva, ne putem permite să-i credem pe cuvînt”.
Rămîne de văzut cît vor rezista cetățenii din vestul european la noile condiții de austeritate pe care sînt deja nevoiți să le suporte și cînd vor ieși să protesteze, asta dacă nu cumva autoritățile or să readucă COVID-ul înapoi, ca să poată în mod convenabil să interzică adunarea oamenilor în grupuri largi. Cert e că „putinismele” s-au dovedit a fi adevărate în marea lor majoritate, spre deosebire de faptele mincinoase și exagerate prezentate de presa occidentală, care și-a tăiat singură de sub picioare craca pe care și-o crescuse cu trudă în atîția ani.
NICU MARIUS MARIN,
antreprenor HORECA