Vinovatul de serviciu, acarul Păun, țapul ispășitor, sau cum vreți să-l numiți, e întotdeauna la datorie, fiindcă aceasta este singura ieșire a puternicilor zilei din încurcăturile în care au intrat. Vă amintesc faptul că, în perioada medievală, pentru orice se întîmpla rău într-o comunitate de vină erau evreii, chiar dacă în majoritatea cazurilor bieții oameni nu aveau nici o vină. Prin deceniile 6, 7 și 8 ale secolului trecut, contribuabilului vestic i se justificau sumele mari de bani cheltuite de guverne pentru înarmare cu amenințarea Uniunii Sovietice, așa că omul plătea făcînd să prospere industria de armament odată cu cei care o dirijau. Cînd regimurile comuniste din Europa de Est, în frunte cu cel sovietic, au început să cadă unul cîte unul în mod pașnic, a fost nevoie de o demonstrație sîngeroasă la noi, în România, pentru ca Vestul să nu înceapă să pună întrebări jenante, de genul: „Unde-s, măi politicienilor, comuniștii ăia sîngeroși pentru care v-am dat bani să faceți arme? Nu cumva ne-ați mințit? Ia dați repede banii înapoi”.
Cînd fostul președinte Traian Băsescu era acuzat că ar fi colaborat cu Securitatea și toate evidențele demonstrau asta, deși CNSAS-ul a decretat că nu are nici un dosar al informatorului „Petrov”, politicianul dădea vina pe „tonomatele cu euro” și pe moguli. În urmă cu patru ani, președintele Klaus Iohannis ne spunea că de vină pentru toate relele acestei țări este PSD (care nu e, totuși, un partid de copii inocenți), apoi, mai recent, nu doar că a numit un premier PSD-ist acceptînd la guvernare par­tidul, ba chiar a părut mulțumit cu ideea că, după alegeri, coabitarea PNL – „Ciuma Roșie”  ar putea continua! Apoi, ani de zile am tot auzit că motivul pentru care unele categorii sociale au venituri mici, nu sînt bani pentru școli, spitale sau investiții, este existența pensiilor speciale sau „nesimțite”, cum li s-a mai spus, și salariile de zeci de mii de euro ale procurorilor, jude­cătorilor sau directorilor de consilii de administrație.
Culmea este că această exagerare a prins la o mare parte a populației, care s-a revoltat împotriva numitelor categorii socio-profesionale, fiindcă era mai ușor să dea vina pe ceea ce i se indicase decît să caute adevăratele motive. Recent, același Klaus Iohannis ne-a spus că de vină pentru inflație și toată situația economică dificilă prin care trecem este Putin. Nu Federația Rusă, nu politicienii români, nu conducătorii Uniunii Europene, ci direct Putin. No, hai să vedem dacă-i chiar așa.
În primul rînd: ce este inflația? Un dezechilibru major, prezent în economia oricărei țări, reprezentat de o creștere generalizată a prețurilor și de scăderea simultană a puterii de cumpărare a monedei naționale. Există mai multe feluri de inflație, și anume:  
• inflație prin monedă – emisiunea excesivă de monedă peste oferta reală de bunuri și servicii;
• inflație prin cerere – excedentul de cerere peste ofertă;
• inflație prin costuri – creșterea costurilor de producție, independent de cerere;
• inflația importată adică creșterea prețurilor de producție sau comercializare peste graniță mărește valoarea importului, care în cazul mijloacelor de producție (materii prime, utilaje, mașini, energie) duce la creșterea costurilor și a prețurilor bunurilor economice produse anterior.
• inflația prin structuri ce se caracterizează prin practicarea unor prețuri ridicate fără o legătură directă cu creșterea cererii sau scăderea ofertei; se datoreazǎ structurii oligopoliste sau monopoliste a economiei, care împiedică manifestarea concurenței și ca atare permite practicarea unor prețuri ridicate.
Dacă ne uităm la această listă vom vedea că toate aceste tipuri de inflație există și ne afectează în prezent, deci criza nu este cauzată de Putin decît în mică măsură. Primul tip de inflație, prin monedă, are loc în special în SUA, care are tiparniță proprie, iar în ultimul deceniu a aruncat bani pe piață, ceea ce a determinat scăderea valorii, banii fiind o marfă care se supune regulilor cererii și ofertei.
Al doilea și al treilea tip de inflație au avut loc în special după încheierea pandemiei. Ne spun acest lucru chiar reprezentanții Băncii Centrale Europene încă din luna noiembrie 2021: „După mai mulți ani în care s-a situat la niveluri foarte scăzute, în lunile august, septembrie și octombrie 2021 inflația a atins cel mai ridicat nivel din ultimii 13 ani. Această evoluție are la bază trei motive principale: redeschiderea rapidă a economiei noastre, prețurile mai ridicate ale produselor energetice, care alimentează creșterea inflației, și manifestarea unui fenomen pe care statisticienii îl numesc «efect de bază». Economia noastră se redeschide rapid, pe fondul ridicării unui număr tot mai mare de restricții. Populația a început să călătorească din nou și să meargă la restaurante. Cetățenii fac mai multe cumpărături, utilizînd o parte din banii pe care nu i-au putut cheltui în perioadele de izolare. Atunci cînd se înregistrează o creștere economică, este mai ușor pentru companii să majoreze prețurile fără a pierde clienți. Este ceea ce observăm în prezent”.
Aceste lucruri se întîmplă din cauza restricțiilor pandemice care au dereglat lanțurile economice formate în ultimele decenii și acum aceste dificultăți în aprovizionare duc la creșterea prețurilor produselor ce ajung la clienți. Atunci cînd companiile nu reușesc să mențină ritmul în care populația dorește să achiziționeze bunuri, prețurile cresc.
Așadar, avem o explicație economică reală a inflației, nu cea găsită foarte convenabil de Iohannis. Dacă vă amintiți, scriam într-un editorial publicat la începutul acestui an, intitulat „De la eolienele UE ne cam trage curentul”, despre modul în care închiderea centralelor termoelectrice, pe motiv de reducere a poluării, conform Green Deal-ului european, cît și toate măsurile greșite ale conducătorilor Uniunii Europene, au dus la creșterea prețurilor la energie. Exact aceeași situație o semnalasem prin octombrie 2021, în articolul „Cînd buzunarele ard și curentează”, publicat în ,,Tribunul”. Așadar, nu doar Putin personal, ci și extrem de slab pregătiții conducători ai UE sînt responsabili de această situație economică.
Să vedem ce spune despre acest lucru Banca Centrală Europeană: „Petrolul, gazele naturale și electricitatea au devenit mai scumpe în întreaga lume. Un număr mare de factori influențează prețurile produselor energetice: lipsa vîntului în Regatul Unit a însemnat oprirea centralelor eoliene, secetele din Brazilia au condus la reducerea energiei hidroelectrice, iar iarna rece de anul trecut ne-a diminuat rezervele de petrol și gaze naturale. Aș adăuga că rezervele s-au diminuat fiindcă nu a mai existat obligația producătorilor de a stoca produsele în rezervoare, iar asta a dus la o scădere a surplusului și implicit o creștere a prețurilor” – fapt pe care l-am scris și eu în articolul sus-menționat: „Un alt factor care duce la scumpirea gazelor și, pe cale de consecință, a energiei electrice, este felul în care a fost gestionată stocarea gazelor naturale în depozitele europene. În Germania și Austria, spre exemplu, Rusia a construit depozite în care își stoca gazul metan exportat, pentru a-l redistribui mai ușor. Apoi, rușii de la Gazprom au vîndut gaze în Europa din acele depozite imense, fără a mai reface stocurile. Pe cale de consecință, prețul gazului crește conform regulii «ofertă mică/ cerere mare», pentru că ceea ce livrează rușii Europei este prea puțin în comparație cu nevoile acesteia”.
Alături de creșterea cererii, aceasta a determinat majorarea rapidă a prețurilor, întrucît o mare parte din costurile companiilor și populației sînt legate de energie, iar prețul petrolului, gazelor naturale și electricității contează foarte mult pentru inflația globală: jumătate din intensificarea recentă a inflației s-a datorat prețurilor mai ridicate ale produselor energetice. Deoarece acestea sînt influențate de numeroase aspecte, nu este ceva neobișnuit ca prețurile produselor energetice să înregistreze variații semnificative.
Ei bine, abia acum pot să spun că are și Vladimir Putin partea lui de vină prin pornirea războiului din Ucraina și îngreunarea livrărilor de gaz și petrol, deși nu el a fost cel care a vrut să oprească livrările de gaze și petrol în Europa, ci aceeași conducători de la Bruxelles, care în marea și infinita lor înțelepciune au decis să-l sancționeze pe Putin cu refuzul de a-i mai cumpăra produsele, deși aveau nevoie de ele și știau că asta va face inflația să explodeze. Altfel, da: rusul e de vină.
Revenind la președintele țării noastre – înainte de a da vina pe autocratul de la Moscova, Iohannis a declarat că nu politicienii români sînt de vină pentru greaua situație economică pe care o traversăm și nu pe ei trebuie să-i luăm de guler. Să îi reamintesc președintelui cheltuielile inutile, exorbitante pe care parlamentarii și Administrația Prezidențială le au, de contractele cu statul, de sumele imense de bani oferite prin lege partidelor parlamentare, fără a le cere socoteală în legătură cu drămuirea lor, de banii scurși în buzunarele clientelei politice și de multe altele pe care nu le cunosc, dar ale căror efecte le simt și le văd în jurul meu, de proasta gospodărire a țării și de risipa generalizată pe care nimeni nu vrea să o oprească?
Guvernatorul Băncii Naționale, Mugur Isărescu, ne sfătuia să mai tăiem din cheltuieli și să strîngem cureaua. Domnule Isărescu, de unde să mai strîngem? Cureaua a ajuns la ultima gaură, românii o tot strîng de pe vremea lui Băsescu, însă clasa politică o tot lărgește. Cum vine asta? Știți ce s-a întîmplat în istorie de fiecare dată cînd poporul și conducătorii săi au ajuns fiecare la un capăt diferit al curelei? Poate știți, și-i spuneți și lui „Ioha”, cum îl alintă unii români pe președintele țării noastre, dar și domnilor Cîțu și Ciolacu, dar și altor colegi aflați la conducerea țării. Iar dacă nu știți, o să aflați. La urne.
Propun să ne trezim din narcoză, să practicăm gîndirea critică, adică să ne putem întrebări și să nu ne jenăm să căutăm răspunsuri și, mai ales, să nu ne fie lene să citim de la început pînă la sfîrșit o carte sau un articol de ziar, fiindcă am putea afla extrem de multe lucruri utile de acolo. Haideți să nu mai dăm vina pe „vinovatul de serviciu”, fiindcă, deși ne e ușor, e păgubos și nu ne rezolvă problemele. Ar trebui, mai degrabă, să căutăm să intrăm în profunzimea lucrurilor și să reparăm ce e stricat.

NICU MARIUS MARIN,
antreprenor HORECA