Puşcăriaşi sîntem noi, pentru că i-am votat
  • 09-02-2016
  • 0 Comentarii
  • 158
  • 0

Trăim într-o ţară în care totul este posibil, dar mai ales furtul din banii publici. Numai că nu toată lumea are şansa să lucreze cu banii acestei ţări, destul de săracă şi plină de datorii pe la băncile Europei – ci doar o anumită categorie de ,,abonaţi”. Desigur, în nici un caz nu poate fi vorba de oamenii simpli, care n-au nici căţel, nici purcel şi care au doar obligaţia să plătească taxe şi impozite, uneori cu penalizări. Din aceşti bani se fac de toate, dar nimic pentru ţară, fiindcă ei ajung în conturile celor pe care-i vedem, acum, umplînd non-stop birourile DNA, pentru a da cu subsemnatul…. De ce se întîmplă acest lucru? Pentru că lor, hoţilor, dovediţi sau nu, nici nu le-a trecut prin minte că i-ar putea paşte ghinionul şi pe ei şi că vor fi nevoiţi să dea socoteală, la un moment dat, pentru faptele lor. De aici pleacă supărarea noastră, a celor care muncesc corect şi sînt nevoiţi să suporte fel şi fel de legi aberante, care nu au nimic comun cu democraţia şi statul de drept. Unii încearcă să ne facă pe noi responsabili de greşelile acestor indivizi care, în ultimii 25 de ani, au furat tot ce se poate fura din România: fabrici, pămînturi, copii, păduri. Totul, în baza unor legi făcute de ei, în avantajul lor, şi care, la o adică, să-i scoată basma curată… Dacă vorbim de dreptate, oare de ce nu avem şi noi legi, precum sînt cele ale americanilor, care să se pună în aplicare cu maximă responsabilitate pentru toţi infractorii, atunci cînd dau cu jula la bucata de pîine a obidiţilor sorţii sau la bunurile ce ţin de averea ţării? Noi vrem ca şi în România vinovaţii să fie condamnaţi la ani grei de temniţă, în funcţie de faptele pe care le săvîrşesc în dauna banului public. Din păcate, puşcăriile, azi, sînt un fel de Gară de Nord, în care tranzitează mai marii furăcioşi ai poporului: ei vin aici, îşi dau mîna şi, după ce se cufundă în răcoarea aerului de temniţă vreme de o zi sau o noapte, pornesc înapoi în libertate, pentru a-şi continua escrocheriile pe seama celor necăjiţi. Apoi, cînd se văd după gratii, cu sentinţă definitivă, infractorii ăştia, care au citit la viaţa lor cel mult ,,Punguţa cu doi bani”, se apucă de scris cărţi în puşcărie, pentru a li se reduce din pedeapsă. Aşa au ajuns să umple rafturile bibliotecilor din penitenciare cu volume de poezii, de beletristică, dar mai ales cu ,,lucrări ştiinţifice”(?!). Şi după ce se văd scăpaţi de după gratii, foştii puşcăriaşi-scriitori vin la televizor şi oferă tuturor sfaturi, în calitate de oameni de afaceri (de succes)… Apoi, fac un spectacol de toată greaţa, sugerînd că tot ceea ce li se întîmplă e rezultatul unor răzbunări politice. Ei caută să se victimizeze, dar un lucru este clar şi pe deplin dovedit de justiţie: au furat cu nemiluita din banii României. Iar în timpul acesta, ca să-şi poată prelungi existenţa de la o lună la alta, omul de rînd este nevoit să trăiască din împrumuturi, pînă cînd îşi încasează amărîta de pensie sau salariul de mizerie. Iată pînă unde se poate merge cu şmecheriile. Cei care au păgubit vistieria statului nu cunosc teama, de aceea nu-şi fac griji şi umblă în libertate cu mult mai multă dezinvoltură decît omul simplu, care în viaţa lui nu a furat nici măcar un ou…

ION MACHIDON,

preşedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite