Psalmul iubirii
  • 11-09-2023
  • 0 Comentarii
  • 159
  • 0
Motto: ,,Sigur că e tristă moartea/ Vom muri și vom vedea/ Important să fim de partea/ Bună, nu de partea rea” (C.V. Tudor)

Lui Corneliu Vadim Tudor, ,,Psalmul iubirii” i-a fost scut în ,,Grădina Maicii Domnului”, țara în care s-a născut și în care doar o CLIPĂ, din Timpul infinit, a poposit. A sfințit Florile Pămîntului prin harul său, consfințit de Dumnezeu. Născut din credințe străbune, în viața lui s-a revărsat lumină, iar în inima sa mare a curs sîngele acestui binecuvîntat pămînt.
Cu blîndețe, alinare, a plecat spre Soare, aprinzînd cu lacrimile sale candela de vindecare. Prin Psamul Iubirii, Vadim a-nflorit trandafirii: roșii, galbeni, albaștri, sîngerînd pentru Patria noastră.
A trăit curat și cinstit: ura, disprețul, minciuna, înșelăciunea au fost opusul dorințelor sale. În viața sa, cu inima lui mare, a strîns bunătate și dreptate pentru fiecare. ,,Iubim – cînd inima este suava icoană ce bate prin veac taina vieții și a morții, prinsă-n frunzele ce cad; cînd vîntul stîrnește furtună și Soarele-i acoperit de nori, în lacrima de rouă – vraja din zori – găsim iubirea în multiple culori”.
Iubim – așa credea VADIM – cînd vezi în aproapele tău zîmbetul lui Dumnezeu, iar rănile din cui le atingi în palmele lui. Iubim – cînd din amăgirea întunericului – plămădire a durerilor – prin Semnul Divin, izvor de lumină sorbim, iar cînd din veac în veac avem credința că pînă dincolo de fire Dumnezeu este IUBIRE, sfîntă minune, renaștem din genune...
Din păcate, pentru semeni, iubirea-i departe, fiindcă toți pun în prim-plan atotputernicul Dolar.
Fără iubire, viața este o amăgire, ca un rug care, fără flacăra divină, se face scrum și dispare... La Facerea Lumii, Creatorul a poruncit: ,,Să fie Iubire pe Pămînt!”, pentru că doar iubind legăm Cerul de Pămînt.
,,Ne bate Dumnezeu cu plăgi de foc
Leproși sîntem, ni-e trupul carne vie
Dar ne va da de mii de ori în loc
Și la o nouă viață ne învie.

Iov știm că L-a certat pe Dumnezeu
L-a copleșit cu lacrimi și reproșuri
«De ce-mi dai, Doamne, jugul cel mai greu
Și-un fum de doliu fumegă pe coșuri?»

Iar Dumnezeu din slavă i-a răspuns
Cu fulgere și tunete mărețe
Zicînd că l-a bătut îndeajuns
Ca lecția smereniei s-o învețe.

Noi nu ne tragem, sigur, din Adam
E Iov strămoșul nostru din vecie:
Cînd Dumnezeu i-a pus pe răni balsam
Ne-a vindecat, de-a pururi, de trufie”.
         Corneliu Vadim Tudor - (,,Cartea lui Iov”).
LILIANA TETELEA

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite