Prozelitismul celor confuzi sexual
  • 12-06-2020
  • 1 Comentariu
  • 580
  • 5

Ca fiecare om trecut prin viață, nu pot să nu zîmbesc cînd văd lupta pe care anumiți tineri (sau mai puțin tineri) o duc pentru a implementa în școli, încă din fragedă copilărie, noțiuni despre sexualitate. Și ne întrebăm de unde pînă unde această obsesie. De parcă în România toate problemele sînt rezolvate, iar faptul că un copil de 7 - 8 ani nu știe cum e cu dragostea a devenit punctul central al politicii. În fapt, după 1990, sexualitatea deșănțată a fost puternic promovată, avînd drept justificare lipsa totală de expunere sexuală la televiziunile românești înainte de ʼ89, dar și faptul că în comunism acesta era un subiect tabu. Noi ne întrebam de ce ar trebui să discutăm în public astfel de subiecte, educația pe care am primit-o fiind una care ne impunea ca această latură a vieții să rămînă în zona privată, cea mai intimă, cea mai personală a fiecăruia. Nu înțelegeam, student fiind, de ce trebuie să văd la TV numai sîni și posterioare, cînd, de fapt, astea erau ,,valorile” pe care noi voiam să ,,importăm” din Occident.

Ei bine, acum situația este mult mai urîtă pentru că, pe lîngă faptul că timp de 30 de ani s-a inoculat la nivel de masă nevoia acută de sex a tinerilor – protejat sau nu, heterosexual sau nu – acum, acești tineri doresc implementarea acestui mod de viață în conștiința copiilor.

Prin urmare, dacă pentru cei care la Revoluție erau la vîrsta adolescenței valorile erau cu totul de altă natură, sexul rămînînd strict în zona privată, acum tinerilor li se cultivă ideea că sexul este cel mai important și necesar aspect al vieții lor. Este o aberație, iar părinții adolescenților se confruntă în mod real cu lipsa totală de substanță a culturii, a unor ancore emoționale în această lume cu adevărat nebună.

Noi, tinerii crescuți în comunism, aveam ca obiectiv principal aspectul educațional, să fim cît mai bine puși la punct cu noțiunile de cultură generală, atît cît puteam la vremea aceea. Îmi amintesc faptul că eram abonat la diverse reviste tehnice sau de cultură științifică, iar dacă atunci frecventam ,,casa pionierului” pentru a învăța diverse lucruri despre ,,radiolocație” sau ,,karturi”, acum se pare că singura preocupare a tinerilor este cum să facă sex mai repede, mai mult și mai diversificat. Modul ăsta deșănțat pe care ultimii 30 de ani l-au cultivat în mințile celor care s-au născut după Revoluție își arată acum ,,roadele”, tinerii nemaiavînd acea ancoră emoțională despre care vorbeam, acel mod de a-și cristaliza sentimentele, de a le expune și consolida, și asta nu pentru că ele nu ar mai exista, ci pentru că sînt incapabili să le expună. Am întîlnit tineri total ,,dezrădăcinați” sentimental, incapabili să înțeleagă că există în lumea asta și alte valori în afară de sex, că viața, în fond, nu se reduce doar la cît de mult, de tare și de perseverent ești din punct de vedere sexual. Din păcate însă, ei nu au la ce să se raporteze pentru a putea face o minimă comparație. Părinții au devenit, în ochii lor, niște relicve ale unei lumi demult apuse, iar ei, viitorul absolut al omenirii. Cînd se vor trezi din acest vis – și asta se va întîmpla după ce vor depăși un anumit prag al vîrstei sau al cercului social în care se învîrt – vor realiza cît de superficială le este viața iar reacția nu va fi o resetare a valorilor, ci doar revărsarea furiei fie pe stradă, fie în familie, asta dacă vor ajunge să o aibă. Vedem acum, și în România, dar și prin alte țări care au impus sexualitatea ca principală activitate, cît de slab pregătiți sentimental, intelectual și cultural sînt acei oameni, în mod special în SUA, unde un astfel de curent cultivat puternic în ultimii 50-60 de ani a ajuns să devină de nestăpînit.

În România, noi, vechii păstrători ai tradițiilor, asistăm la o ofensivă continuă a așa-zișilor progresiști, în fond niște frustrați – unii, sau doar bine plătiți – alții, care vor să impună, la nivel legislativ, o expunere a copiilor la sex, invocînd ca motiv cazuri particulare, negative, care au existat și vor exista mereu în societatea contemporană, concretizate pe fondul unor boli psihice și mai puțin pe cel al lipsei de educație sexuală. Cu alte cuvinte, au existat și pe vremea comunismului tineri care ,,nu se regăseau” și se mai întîmpla să mai o pună de vreun viol, așa cum se întîmplă și acum. Existau și atunci pedofili, așa cum există și acum, așa cum bolnavi psihic au fost și atunci și sînt și acum, doar că parcă mai mulți, unii chiar în Parlament.

O altă întrebare care, pe mine cel puțin, mă intrigă, este cum am putut noi, cei trecuți de 40 de ani, să trăim, să creștem și chiar să avem copii fără să învățăm la școală cum e treaba cu dragostea. Ei bine, ,,pe vremea noastră”, copii fiind, existau fete care ne plăceau, și chiar jocuri ale copilăriei care ne puteau apropia și prin care puteam să furăm un pupic fetelor. Pentru noi, tinerii acelor vremuri, exista dorința de a curta femeia, de a fi gentleman fără agresivitate și fără a-i invada, în mod vulgar, intimitatea. Și asta pentru că așa eram construiți, fără a ni se face educația sexuală în școală. Și atunci, ca și acum, existau fete ,,ușoare” în fiecare școală, așa cum existau și încă există băieți ,,needucați”. Acești oameni aveau un rol important în viețile noastre, ale celor mulți și foarte normali, și anume acela de a ne raporta la ei și de a înțelege că nu este bine cum procedează. Ei reprezentau acel exemplu de ,,așa nu”, chiar dacă mulți tineri tînjeau, pe ascuns, să le urmeze exemplul. Spritul rebel al tinerilor din acei ani se limita la a fuma în toaletele școlilor și nicidecum la gesturile total impertinente și lipsite de reținere pe care adolescenții de azi le expun public sau în mediul lor social.

Pornind de la ce vedem în licee, probabil că acei politicieni care se pretind ,,open mind” vor să cultive, din fragedă pruncie, acest obicei al sexului ,,diversificat”, astfel încît, odată ajunși adolescenți, copiii noștri să vizioneze pe Youtube scene în care sexul se va face direct pe catedră, în timp ce profesorul încearcă să scrie pe tablă cine știe ce formulă matematică sau vreo nouă schemă de agățat.

Este trist. Noi vedeam la tv seriale gen ,,Cireșarii”, ,,Racheta albă”, ,,Prințesa din Sega”, eram abonați la ,,Știință și tehnică” sau la ,,Anticipația”. Eram radioamatori doar de dragul de a contacta oameni din alte țări, eram olimpici sau practicam parașutismul doar pentru că ni se părea ceva mișto, făceam parte din diverse cluburi sportive, pentru că aveam ocazia să vizităm gratis țara sau chiar să ieșim peste graniță. Acum e altfel. Tehnologia ne aduce pe toți la un loc. Dar asta nu înseamnă că trebuie să aplicăm scenariul ,,Idiocrația”, film în care obiectivul principal al omenirii era cum să aibă penisul mai mare.

Ceea ce cred eu – și sînt convins că nu sînt singurul care gîndește asta – este că prin așa-zisa educație sexuală, care vine la pachet cu eliminarea apelativelor ,,mamă” și ,,tată” din limbajul curent, se urmărește cu totul altceva. Nu le pasă lor de soarta acelor copii – în fond, avem dovada că specia umană știe ce are de făcut prin faptul că avem mii de ani de existență civilizată. Nu, nu asta este ținta acestor ,,binevoitori”. Ținta reală este cultivarea din fragedă pruncie a unui prozelitism al celor confuzi sexual, pentru ca atunci cînd acești copii vor deveni adolescenți să fie ceva mai deschiși la potențialele avansuri ale celor care nu iubesc apropierea de o persoană de sex opus. În acest mod, știind faptul că, fiind o minoritate, membrii mișcării LGBT nu au o zonă extinsă de alegere, au decis, prin vorbe alese și prin accesarea ariei decizionale a politicii internaționale, să își cultive la un nivel ceva mai larg valorile. Acest prozelitism sexual, cultivat intens de către mișcările LGBT, a devenit extrem de agresiv în Europa în ultimii 20 de ani, așa că, dacă se va menține acest trend, o să ajungem să fim obligați să fim ca ei, noi cei care, din fericire, bărbați fiind, ne plac femeile. Lucru valabil și în cazul acelor femei care au ales să iubească bărbatul. Este revoltător și total jignitor la adresa societății, a moralității și a familiei ceea ce vor acești farisei. Argumentele lor, de orice natură – cum că urmăresc ,,binele” – reprezintă o nouă minciună care, peste ani, va fi adusă ori la nivel de glumă socială, ori la nivel de paradigmă.

Eu am credința că specia umană nu este atît de bleagă cît să nu înțeleagă sistemul de reproducere, și pot confirma asta privind la generațiile care au făcut ca noi să existăm astăzi. Să fim serioși. Ce vor ăștia nu este nimic altceva decît să aducă mai multă confuzie în mințile tinerilor, fie ea de natură sentimentală, socială sau sexuală. Și, ce este și mai trist în acest amalgam progresist în care se pare că rămînem pe zi ce trece mai singuri, este că Biserica nu face nimic. Asta mă duce cu gîndul fie la complicitate, fie la aprobarea tacită a acestor asexuați politic.


TANO

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite