Proștii
  • 21-10-2021
  • 0 Comentarii
  • 137
  • 1

Proștii sunt o specie de oameni pe care toată lumea o disprețuiește. Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, proștii care sunt persoane fără știință de carte, neînvățați și ignoranți.
În concluzie, proștii nu se nasc. Ei devin proști, pentru că nu se instruiesc și nu se informează, dar și în funcție de interesele noastre. Astfel, dacă cineva gândește altfel decât noi o anumită problemă și refuză să aibă aceeași opinie, el e automat un prost. În momentul când părerile noastre coincid, îi vom spune zâmbind : „măi, dar tu nu ești chiar așa prost cum credeam” sau „tu nu ești prost deloc”.
La rândul nostru devenim „proști”, atunci când nu ne lăsăm persuadați pe o anumită temă de către alticneva, fie acesta o persoană sau o autoritate a statului. Dacă e să mă iau după Costache Negruzzi, proștii sunt mulți, iar dacă l-aș cita pe un amic de-al meu, aș spune: „să vezi la anul” !  
Totuși, prostia asta e relativă, denumind de fapt persoanele cu care noi nu suntem compatibili, ale căror gînduri și idei, sunt diferite de ale noastre. Ei, „proștii”, pot fi de fapt niște oameni extrem de deștepți în toate celelalte privințe, mai puțin în cele în care nu sunt de acord cu noi.
O consecință a existenței „proștilor”, este mânia care ne cuprinde, atunci când vorbim cu ei. Ne enervează de fapt părerile lor, diferite de ale noastre, ne enrvează că nu-i putem convinge că avem dreptate într-o privință cu care ei nu sunt de acord. Atunci ne dăm frâu liber furiei și pierzându-ne uzul rațiunii, aruncăm o ploaie de invective asupra „prostului”, manifestându-ne sălbatic, încercând astfel să-l determinăm să fie de acord cu noi.
Fără succes însă, fiindcă „prostul” nu va înțelege ce-i spunem și va continua să „o țină pe a lui”, iar asta ne va face să ne „tragem arcul” și mai tare, până când, într-un final, vom abandona lupta și vom pleca la ale noastre, spunându-ne în barbă: „ce naiba-mi pun mintea cu un prost?”
De fapt, nu ne dăm seama, că pentru el, „prostul” suntem noi, fiindcă nu-i împărtășim opinia, ba mai mult, ne-am comportat și agresiv, ceea ce ne-a coborît și mai mult în ochii lui și cu proxima ocazie, o să ne eticheteze ca violenți care urlă și cu care nu se poate discuta, evitând pe viitor orice discuție cu noi, ba plângându-se și altora de comportamentul nostru, pe care aceia îl vor condamna, chiar fără să știe ce anume l-a provocat, pentru că tuturor ne place să-i judecăm pe alții. Nu va conta că poate, „prostul”, te-a provocat prin comportamentul lui să te lași pradă furiei. Tu vei fi cel vinovat.
Cu „prostul” nu e bine să te pui, fiindcă, narcisismul de care dă dovadă în momentele lui de grație, nu-l lasă să vadă că nu are dreptate și va insista în „prostia” lui până în pânzele albe. „Proștii” sunt periculoși, mai ales atunci când au studii înalte și posedă cunoștințe importante atît de cultură generală cât și în domeniul lor de activitate. Sunt periculoși, pentru că asta-i face „deștepți” în ochii altor oameni, care vor crede în „prostiile” pe care aceștia le debitează și-i vor urma.
Ca urmare, pentru a nu deveni proștii altora și a scăpa de cei pe care-i considerăm proștii noștri, cred că trebuie, să încercăm cel puțin, să fim mai toleranți și mai răbdători unii cu ceilalți. Dacă ne-am da seama că și noi suntem „proști” pentru alții, poate am înceta să ne mai enervăm, atunci când un „prost” ne contrazice și am încerca să ținem discuția într-un echilibru, iar dacă nu e posibil, mai bine ar fi să o abandonăm și să lăsăm trecerea timpului să dovedească cine are dreptate, pentru că timpul a confirmat sau a infirmat întotdeauna, dacă ceea ce s-a spus,      s-au s-a făcut la un moment dat, a fost bun sau rău.
Problema e următoarea: ce ne facem când „proștii” ajung în poziții care le dau putere asupra noastră? Până aici mai treacă-meargă, lași de la tine doar ca să nu mai continui discuția cu el, dar ce te faci când „prostul” îți e șef, sau un om de care depind viața ta sau siguranța familiei tale? Cum te descurci atunci? Ce compromisuri ești în stare să faci, ca să mergi mai departe cu cât mai puține daune și cât de aproape de tine, vei trasa linia peste care nu vei permite să se treacă ?
Întreb fiindcă vremurile pe care le trăim, sunt unele, în care trebuie să învățăm să spunem NU, proștilor care au putere asupra noastră și să nu le permitem să ne impună „prostiile” lor, mai mult decât e sănătos pentru noi, fiindcă atlfel ne vom trezi cu ei în cârcă și ne va fi foarte greu să ne eliberăm.

MARIUS MARIN, antreprenor HORECA

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite