În romanul ,,Moromeții” apare un personaj pe nume Bilă, și e de mirare că Stere Gulea nu l-a remarcat în filmele sale, fixîndu-l măcar în cîteva prim-planuri, cînd se adresa unora:
– Cu lăcrămi în ochi îți spun!...
Acest Bilă nu știa carte, dar umbla, ca boierii, în costum negru și avea două creioane în buzunarul de sus, să se știe că era membru ARLUS și ținea legătura cu Uniunea Sovietică. El nu era nimic la primăria din Siliștea-Gumești, adică nu primea leafă, motiv pentru consăteni să nu-l bage în seamă. Avea trei pogoane pe care le munceau muierea și copiii, dar el nu, fiindcă făcea politică și era sub demnitatea lui să dea cu sapa. Drept urmare, era nelipsit din primărie și îi plăcea să se bage în seamă cu tovarășii de la raion, care tot veneau în sat, să înființeze o gospodărie colectivă. Doar cînd era vorba de vreo treabă neplăcută, cum ar fi, bunăoară, să anunțe vreo muiere că tocmai i-a căzut bărbatul din tren și a murit, pe cine să trimită primarul? Pe Bilă, că tot ardea gazul pe acolo. Sau că Florea lui Troscot a fost găsit că mai are de dat cîteva sute de kg la floarea-soarelui. Tot pe Bilă.
– Cu lăcrămi în ochi îți spun, Floreo... Du-te și achită-ți dărili, se înființa el la poarta ăluia, mîndru de misia primită.
Așa stînd lucrurile, ori de cîte ori îl văd pe Bogdan Chirieac la televizor, prezent, uneori, și la cîte două posturi deodată, îmi fac o cruce mare și zic, uite, Domnule, ubicuitatea chiar există! Și chiar există, căci îl tot aud spunînd, rîrîit și sigur pe dumnealui: ,,Cu toată dgagostea!” sau ,,Ți-o declag cu subiect și pgedicat!” sau, după caz: ,,E de noaptea minții!”, expresii care, folosite pînă la exasperare, ajung să agaseze, iar tipul să devină enervant, dacă nu chiar ridicol. Ba chiar lasă impresia că l-a părăsit chiar simțul ridicolului. Nu mai e pe vremea cînd, la ordinul lui Hrebe, se înhăitase cu CT Popescu și îl rezolvaseră pe Dumitru Tinu. Cel puțin așa se zvonise prin tîrg în iarna aceea memorabilă. Sau cînd, într-o altă iarnă, împreună cu Lucian Mîndruță, se deplasase la Predeal, să-l felicite pe Adrian Năstase cu ocazia Crăciunului. Brazi, liniște, miros de sarmale și Horia Alexandrescu rînind zăpada împrejurul fostei Vile a lui Ceaușescu...
– Ce previziuni acogdați cabinetului Năstase în anul cage vine?, și-a început atacul Chirieac.
Și Bombo, care nu știa ce să creadă, că nu era lipsit de simțul ridicolului, se tot întreba: ,,Mă, nene, ăștia ori sînt idioți, ori cred că pot să-și bată joc de mine...”. Și fiindcă doamna Dana îl tot înghiontea pe la spate, Bombo a luat-o otova: Hau! Hau! Că democrație și că UE, că boul-bălții, fiindcă îi plăceau teribil limbile calde și mătăsoase și dorea să prelungească deliciile momentului...
Sau cînd tot repetase la televizor că el fusese și rămăsese un vajnic și neînfricat comunist, ceea ce, desigur, în limitele democrației pluripartiditiste, nu era o rușine. Era doar o fractură de logică sau, dacă o luăm altfel, o contradicție în termeni, întrucît dumnealui e multimilionar, are vile și limuzine, călătorește frecvent prin lume, iar comuniștilor, cum spunea și Marx, le e dragă mireasma sărăciei și a modestiei. Comuniștilor și călugărilor.
Pe Bogdan Chirieac l-a încondeiat foarte bine, în memoriile sale, și Cristian Sima, spre neștearsă amintire.
Și zice brockerul fugar Cristian Sima că Hipopotamul, o vreme, omul lui Bombo, este, de fapt, un profitor sub toate regimurile, mai puțin sub Băsescu, care nu-l avea la mațe. La alegerile din anul 2000, el a făcut legătura (nu cu ARLUS), ci între partide și multinaționalele care începuseră să prindă rădăcini în România. Astfel, a primit 1,5 milioane de dolari de la firma ,,Ericson”, să-i împartă la partidele mai importante. Cea mai mare parte i-a dat-o PDSR-ului, dar nu i-a uitat nici pe Stolojan și Isărescu, deși n-aveau șanse. Lui Vadim nu i-a dat nimic. Deține agenția ,,DC News”. Într-o seară, petrecea la ,,Doi cocoși” și se lăuda că va scrie împotriva fraților Micula. Dar, prinzînd de veste, unul dintre frați a venit la Chirieac și i-a strecurat 10.000 de dolari. Chirieac a sunat-o pe Lelia Munteanu la redacție: ,,Cu toată dgagostea, opgește atacugile împotgiva Miculilor. Dag, dă-le dgumul peste o lună. O să dăm vina pe nebunul CTP și poate mai ciupim ceva de la escgocii ăștia”. Este nelipsit de la televizor, unde își dă cu părerea în diferite chestiuni, mai cu seamă în cele de politică externă. Odată, la sfîrșitul unei emisiuni, un gazetar mai tînăr i-a șoptit veninos: ,,Am făcut unele cercetări la CNSAS și am descoperit că ați fost securist...”. Și el a răspuns: ,,Eu, secugist? Doamne fegește!”. Dar, se tot laudă cu gradul de colonel, pe care Băsescu i l-a ridicat vremelnic. Cum o fi ajuns, Doamne, colonel?, că și eu m-am la lăsat la vatră sublocotenent în rezervă, și nimeni nu mi-a mai dat nici măcar vreo steluță. L-a recăpătat, iar acum nu se poate să nu fie general, dar nu de cavalerie.
N-a fost eveniment mai acătării, n-a fost campanie la nivel național sau internațional fără ca omul nostru să nu fie chemat la televizor, ca să-și dea cu părerea! De fapt, să producă agitație în vreo chestiune agreată de Putere, dacă te vedeau pe tine, Moromete, și pe Cocoșilă, veneau și ceilalți la întrunire... Creator și propagator de curente de opinie, creator de atmosferă, ca prin anii ’50, cînd cu colectivizarea...
Cînd a fost cu Covidul, l-am văzu și la Gâdea, și la Ciutacu, și la TVR, jurîndu-se, cu lăcrămi în ochi, că s-a vaccinat. Dacă ne-am lua după minciunile lui, e plin de vaccinuri Chirieac, a băgat cîteva vedre în el, de-aia s-a făcut cît un hipopotam. El, și Iohannis, și Pieleanu, și Pătraru, și Cartianu. Ba chiar și Alexandreasca.
Acum, Babette a încins sabia, și-a pus gradele și decorațiile, a încălecat și a plecat la război împotriva lui Putin. Dar nu în linia întîi, ci mobilizat pe loc, pe la toate televiziunile. Îi dorim să se întoarcă mareșal, sub scut.
Privitor la sondagiul (sondagistul?) Marius Pieleanu și sondajele sale, parcă-l aud pe bietul tata: ,,Brava lui, că e băiat deștept și le ia banii proștilor! Tu de ce nu faci la fel? Să-ți spun eu de ce: fiindcă nu te duce mintea, d-aia!”. Altfel, de cîte ori îl văd la televizor pe Pouleanu ăsta, cu căpățîna aia cît o butelie de aragaz și vocea strepezită, îmi aduc aminte de o întîmplare de pe la începutul anilor ’90. Eram în plină campanie pentru alegerea de primari în București. PRM avea un candidat redutabil, generalul de Poliție Nicolae Nițu, supranumit Tata Nițu, căruia Vadim îi născocise și un slogan de campanie inspirat: ,,Un general pentru generală”. A urmat tămbălăul: întruniri și mitinguri electorale, apariții la TVR și articole în presă, cutare-cutare. Tot atunci, lui Vadim îi venise ideea unei gazete-pistol, nu mai știu cum se numea, care să funcționeze doar cît ținea campania. Și, pe dată, ne-a însărcinat cu misiunea asta pe cei cîțiva care eram pe lîngă el: prozatorul Ion Iuga, poetul Ion Segărceanu, sociologul Florian Popa-Micșan și Irina Someșan, șefa corectoarelor de la ,,România Mare”, pe unde o mai fi și ce-o mai învîrti? Ne-a dat mînă liberă să pritocim gazeta și, la treabă, fraților! Cea mai grea sarcină, alcătuirea unui sondaj zilnic, precum Buletinul Meteo, mi-a revenit mie, ghinionistul ghinioniștilor! Anterior, cînd fusese vorba să alcătuim un Horoscop, tot pe mine căzuse năpasta. Vadim zisese că el n-are nici o vină, fiindcă eu ridicasem mîna, dar, de fapt, mă apărasem de o muscă. Bine, zic, fac Sondajul, dar îl fac acasă. Încing telefonul și îl fac. Bine, fă-l! Ce să mai: totul mergea uns. Tata Nițu ajunsese la 95% din sufragii și tindea să mai crească. Întrebările le ciupisem din Caragiale și Iaroslav Hașek, DD Pătrășcanu, Gh. Brăescu și Băieșu. De fapt, transpiram în berăria de lîngă stația de metrou ,,Șincai”, la concurență, peste veac, cu mai celebrul gazetar Guvidi. Nu știam că te pricepi, m-a bătut pe umăr Vadim și mi-a făcut cu ochiul. Sondajul a ținut cît a ținut campania electorală și a murit odată cu speranțele noastre că Tata Nițu va face vreo brînză.
Treaba cu Horoscopul, plasat în Revista ,,Politica”, abia înființată, ar fi ținut mult și bine, dar m-a pus dracul să o dau pe miștocăreală cu previziunea: ,,La noapte, dacă veți visa șoșoni, mîine o veți vedea pe Margareta Pîslaru în troleibuzul 87”.
Mai țin minte, de parcă ar fi fost ieri, o scenă petrecută la TVR cu toți cei aproape 40 de candidați la Primăria Capitalei. Am uitat ce-și propusese Tata Nițu să realizeze în mandatul său. Însă, întrebat ce gînduri îi dau tîrcoale în legătură cu urgențele din oraș, scriitorul Mircea Micu, reprezentant al PUNR, condus de Ghiță Funar la Cluj, i-a înnebunit pe toți cu răspunsul său. Doamnă moderatoare, a zis el, eu sînt poet și prozator și habar n-am de chestiunile edilitare. Eu, și dacă vreau să schimb o siguranță, ard lumina în tot orașul. Dar, în schimb, am să mă înconjur numai cu specialiști: ingineri, arhitecți, economiști, doctori și avocați. Și avînd decizia politică, am să le dau ordine la toți ce să facă, precum Ceaușescu. Iar cine e hoț sau greșește, l-am belit!
PAUL SUDITU