Ucrainenii încă nu s-au ars cu „ieuropenii” mincinoși și fățarnici. Noi da. Timp ar mai fi să se lămurească și ei cu cine au de-a face. Citind presa europeană descoperă că pînă și „Scînteia de Bruxelles”, adică revista „Politico” a început să-și dea seama că alde Ursula et comp. bat cîmpii cu grație și taie chiroane cu mult avînt.
Am mai scris despre utopiile Împărătesei de la Bruxelles și ale găștii ei, și am s-o mai fac o dată ca să înțelegeți ce cai verzi pe pereți visează ei despre cum vor învinge rușii. Ei nu sunt în stare să guverneze UE, ce să mai vorbim de ruși. Pe ăștia într-un război clasic s-ar putea să-i bată doar americanii.
Titlul următor e din cotidianul spaniol ABC: „Europa are nevoie de un «zid de drone» în locul avioanelor de luptă americane”. Încă de la început renunță la ajutorul american bazîndu-se pe drone. Un alt subtitlu ne anunță că: „Europa ar avea nevoie de 300.000 de soldați pentru a se apăra împotriva Rusiei fără ajutorul SUA”. Ce ne facem după ce „se termină” ăștia 300.000 în caz de război? De unde mai scoatem încă 300.000? Credeți că printre cetățenii europeni apți combatanți se vor afla doritori să se ducă pe front contra rușilor?
Cei din ABC scriu că „nimeni în Europa nu pare să aibă îndoieli cu privire la necesitatea unei reînarmări la scară largă, cu excepția lui Orbán și Fico, șefii de guvern ai Ungariei și Slovaciei, care ascultă șoaptele lui Putin”.  Tocmai că ăștia sunt singurii realiști, iar dacă voi, corigenților, nu ați fi ascultat în ultimii 20 de ani șoaptele democraților lui Obama și Biden, astăzi am fi avut o armată europeană bine înarmată și închegată. Fiindcă voi și înaintașii voștri ați lăsat-o pe „Merkaloaia” să vă conducă și v-ați culcat pe o ureche, acum vreți să faceți în cîteva săptămîni ce nu ați făcut în 20 de ani, fără să vă pese că distrugeți UE! Ar trebui acum ca cei care v-au votat să vă zboare din locurile călduțe și nemeritate în care v-au pus cu votul lor iresponsabil de vara trecută. Nu o vor face fiindcă au senzația că nimic rău nu li se poate întîmpla și e posibil să rămînă fără reacție chiar și atunci cînd vor fi trimiși carne de tun să moară pentru Ucraina, fiindcă nici oile nu protestează atunci cînd sunt sacrificate.
Cum Europa nu are bani, va trebui să se împrumute în numele statelor europene cu o sumă reprezentînd fracționat 1,5% din PIB-ul statelor membre. În cazul României, asta face aprox 5 miliarde de euro la care dobînda va fi de 8%, nu de 1% ca în cazul Germaniei. E bine, nu? De ce trebuie să-i finanțăm noi visele utopice Bruxelles-ului?
Fiindcă, dragi români, vara trecută la alegerile europarlamentare, v-ați dus cu mic cu mare să votați PSD, PNL și USR, care fac parte din grupurile europene ce susțin măsurile doamnei Ursula și ale lui monsieur Macron, deși un prost scrisese pe aici patru articole în care explica foarte clar ce politică duc grupurile europarlamentare din care fac parte sus-numitele partide românești. Prin urmare, băgați mîna adînc în buzunar și plătiți, iar peste 4 ani, la europarlamentare, în loc să votați parlamentarii din grupul conservator care se opun aberațiilor Ursulei, să votați tot ca pînă acum că uite ce bine ne merge tuturor.
Presupunînd că obținem împrumutul, ne întrebăm acuma ce arme cumpărăm cu el. Ne luminează raportul pregătit de Moritz Schularick, președintele Institutului Kiel pentru Economia Mondială (IfW). „Miezul documentului este un apel de a direcționa achizițiile europene de arme în mod specific spre crearea «superiorității asimetrice» în caz de război. Autorii avertizează că achizițiile ar trebui direcționate spre «capătul ascuțit» al apărării, adică superioritatea pe cîmpul de luptă modern și mai puțin către suportul sau aspectele logistice ale apărării”.
Introducerea documentului la care Frankfurter Allgemeine a avut acces sugerează că Germania ar trebui să devină inițiatorul unui proiect „SPARTA” (Alianța pentru Protecție Strategică și Tehnologie Avansată de Reziliență) pentru apărarea europeană, ceea ce înseamnă „lansarea imediată a unor programe majore de armament axate pe noile tehnologii și achizițiile suverane intra-europene”.
Războiul din Ucraina a arătat că superioritatea cîmpului de luptă se realizează în Secolul XXI prin active combinate cu excelența tehnologică, așa că autorii enumera măsuri concrete care ar trebui să poată fi implementate în decurs de șase luni pînă la maximum cinci ani. Pe termen scurt, ei indică un „zid de drone cu rază largă de acțiune pe flancul estic al NATO cu zeci de mii de unități și o rețea de supraveghere subacvatică în țările baltice pentru a preveni războiul hibrid al Rusiei în zona infrastructurii critice”. Chiar mai interesant decît ceea ce sfătuiește este ceea ce recomandă acest raport. El avertizează foarte explicit împotriva achiziționării de avioane de luptă americane, adăugîndu-se astfel la criticile exprimate anterior de Emmanuel Macron. „Germania a cheltuit deja sume considerabile pe avioanele de luptă F-35”, care necesită un upgrade de software succesiv și sarcini regulate de întreținere controlate de Statele Unite, „ducînd la o dependență continuă”, avertizează textul. Ce uită nenea Macron este faptul că ceea ce poate face un F35, rablele lui de Rafale și Eurofighter nici măcar nu visează că pot face dar, de acum, inamicul este America lui Trump. Pe ce punem pariu că dacă peste 4 ani se întorc democrații la Casa Albă (Doamne Ferește, batem în lemn!) vor arunca naibii dronele cumpărate și bani împrumutați se vor duce repede peste ocean ca să cumpere F35?
ABC continuă să ne informeze că „de la începutul războiului din Ucraina, multe guverne europene au stabilit noi relații cu producătorii locali de arme. De cînd Trump a ajuns la Casa Albă, aceste relații au devenit o prioritate strategică. Statul Liber Bavaria a propus deja adoptarea unei legi pentru promovarea Bundeswehr-ului în Bavaria, iar compania Quantum Systems din München, producător de drone militare, tocmai a deschis un birou la Berlin cu vedere la Cancelarie și Bundestag. Conform informatiilor de la agentia de promovare a locatiei Partener din Berlin, producătorii americani de arme bat și ei la ușa înființării magazinului la Berlin, dar experții insistă asupra oportunității de a contracta cu producătorii europeni. Şefii de guvern precum Petteri Orpo din Finlanda se referă direct la posibilitatea de a delega impulsul pentru redresarea economiilor europene către sectorul armamentului.
Directorul general al Asociației Federale a Industrielor Germane de Securitate și Apărare, Hans Christoph Atzpodien, are și el o listă de revendicări. Europenii trebuie să-și „armonizeze nevoile cît mai bine posibil”, spune el, „industria are acum nevoie de anunțuri clare cu privire la produsele pe care se așteaptă să producă, cît de mult și în ce interval de timp”. El a spus că vor exista oportunități de extindere a capacității în sectorul auto lovit de criză. „Motto-ul ar putea fi De la mașini la arme!, spune Atzpodien”.
Ați înțeles de ce raportul neamțului din Kiel recomanda cumpărarea a zeci de mii de drone cu care să se facă un zid aerian, da? Fiindcă o companie militară din München le produce iar în UE, nu-i așa, Deutschland Uber Alles! Ce curios cum totul în UE se învîrte în jurul Germaniei care dacă nu mai poate produce mașini va produce arme. Ați înțeles, sper, că cele 5 miliarde se vor duce în buzunarele Germaniei ca să-i revitalizeze economia pe banii noștri, ai tuturor.
Acum începe distracția, să zic așa, fiindcă dacă o să folosim bani la înarmare, asta înseamnă mai puțină infrastructură, mai puține bunuri, produse, educație, în concluzie mai multă sărăcie fiindcă UE este condusă de niște neo comuniști!
Ăștia sunt atît de panicați de Putin, care știe că i-ar beli ca pe oi, dacă ar pune mîna pe ei, că au intrat în panică și deja croiesc planuri peste planuri. Astfel, scrie același ABC.es, „pentru a elimina dependența militară de SUA, este necesară unirea a 29 de armate într-o structură de control mai strictă decît comanda comună a NATO”. Pe ce pariem că la conducere vor fi tot germanii?
„Estimarea cu care șefii de stat și de guvern vor lucra la summitul european a fost elaborată în comun de institutul de cercetare Bruegel din Bruxelles și Institutul Kiel pentru Economia Mondială (IfW). Pentru a înlocui prezența trupelor americane în Europa, estimează ei, ar fi nevoie de 300.000 de soldați mai mulți decît sunt disponibili în prezent și de aproximativ 250 de miliarde de euro în cheltuieli suplimentare pentru apărare. Și toate acestea într-un interval de timp limitat, pentru că „Rusia va avea puterea militară pentru a ataca statele UE în următorii trei pînă la zece ani”, spune Guntram Wolff, unul dintre autorii Institutului Kiel. Pentru a echipa alte 50 de brigăzi cu 300.000 de oameni ar fi nevoie, de asemenea, de 1.400 de tancuri noi de ultimă generație și 2.000 de vehicule de luptă de infanterie – mai mult decît au combinat în prezent Germania, Franța, Marea Britanie și Italia, estimează el.
Europa ar trebui să producă aproximativ 2.000 de drone cu rază lungă de acțiune pe an și aceste forțe ar trebui să fie aprovizionate cu suficientă muniție, dincolo de stocurile limitate disponibile în prezent. Un milion de obuze de 155 mm ar fi minimul pentru o aprovizionare suficientă pentru 90 de zile de luptă de mare intensitate. Raportul sugerează că capacitatea de rezervă a industriei auto europene ar putea fi utilizată pentru a umple golurile de producție.
În cele din urmă, țările UE ar trebui să avanseze în coordonarea militară. Europa ar trebui, de asemenea, să dezvolte capacitățile de trafic și transport aerian, precum și războiul cu rachete și drone. De asemenea, ar fi necesar să se creeze capacități de recrutare, comunicare și formare.
Puterea de luptă a 300.000 de soldați americani este mult mai mare decît cea a aceluiași număr de soldați europeni, deoarece forțele europene sunt împărțite în 29 de armate naționale. Ar fi necesară o structură de control și mai strictă decît comanda comună a NATO, inclusiv o unitate strategică cu capacități aerospațiale europene de care forțele armate europene le lipsesc.
Europa, inclusiv Marea Britanie, are în prezent 1,47 milioane de militari activi: o lipsă de coordonare poate fi fatală. Pentru a realiza acest lucru, cheltuielile comune pentru apărare în întreaga UE ar trebui să crească aproape imediat de la actualul 2% la 3,5% sau 4% din PIB. Și toate acestea fără a ține cont de ajutorul financiar și militar acordat Ucrainei.
Jumătate din minimul de 250 de miliarde de euro necesar anual ar putea fi finanțat prin datorii europene comune și ar putea duce la achiziții comune de arme. Cealaltă jumătate ar putea fi finanțată de statele membre prin cheltuielile lor naționale de apărare. Wolff explică că designul testat în timpul pandemiei a fost folosit pentru acest scenariu.
„Chiar dacă ordinele de mărime sunt inițial considerabile, din punct de vedere economic este gestionabil în raport cu puterea economică a UE”, spune el, hotărînd că costurile suplimentare ar fi doar în jur de 1,5% din PIB-ul UE. „Acesta este mult mai puțin decît ceea ce a trebuit mobilizat pentru a depăși criza în timpul pandemiei de Covid, de exemplu”, conchide el.
Un alt factor determinant în ecuație sunt termenele limită. Cît timp durează dezvoltarea unor capacități asemănătoare NATO? Companii de arme precum Rheinmetall din Germania recunosc că produc la capacitate maximă și au comenzi care să acopere cîțiva ani. Aceștia se plîng în mod repetat de faptul că politica este prea lentă în dezvoltarea capacității, chiar și cu finanțarea pe masă. Nu este suficient să dai comanda, este necesar să se garanteze aprovizionarea cu materiale și componente, precum și logistica eficientă a transferului acestora. Și va fi necesară și stabilirea priorităților.
Potrivit think tank-ului Institutului Internațional de Studii Strategice (IISS), există domenii întregi de capacitate pentru care europenii sunt complet dependenți de Statele Unite, cum ar fi transportul aerian strategic pentru transportul trupelor și echipamentele, sarcinile de recunoaștere, în special prin satelit, furnizarea de rachete cu rază lungă de acțiune pentru a atinge ținte în interiorul Rusiei și apărarea aeriană, în special împotriva rachetelor de croazieră sau a dronelor.
Ronja Kempin, Institutul German pentru Afaceri Interne, subliniază că, fără capacitățile SUA, „europenii sunt practic orbi” și incapabili să-și obțină propria viziune de ansamblu asupra a ceea ce face inamicul. „UE nu are propriul său cartier general care ar putea trimite în acțiune o unitate mai mare precum RDC”, a adăugat el. „Personalul militar de planificare și implementare al UE este prea mic și membrii nu au furnizat personalul necesar de ani de zile”.
Pentru toate aceste motive expuse mai sus, europenii îi vor dezamăgi crunt pe ucraineni. Pentru moment, scrie Politico, „Kievul se confruntă cu o întrerupere a ajutorului militar al SUA și a partajării informațiilor, în timp ce administrația lui Trump exercită presiunea asupra lui Zelenski pentru a ajunge la un acord de pace rapid cu președintele rus Vladimir Putin. Înaintea reuniunii de la Bruxelles, diplomații din țările care susțin cu fermitate Ucraina și-au exprimat speranța că reuniunea va asigura noi angajamente pentru a pune Kievul într-o poziție mai puternică.
Dar, după 10 ore de discuții și în ciuda reacției publice a lui Zelenski – care s-a adresat jurnaliștilor flancați de liderii celor mai importante două instituții ale UE, Ursula von der Leyen și António Costa – concluziile finale transmise în rîndul liderilor naționali s-au concentrat doar pe eforturile lor colective de a construi un sector de apărare fragmentat.
Adică nimic.
Detaliile legate de Ucraina nici măcar nu s-au concretizat din cauza opoziției premierului ungar Viktor Orbán, care nu și-a ascuns sprijinul pentru Putin și care și-a declarat opoziția față de declarație înainte de întîlnire și a rămas în această poziție. În afară de Ungaria, 26 de țări au semnat o declarație a Ucrainei care trasează linii roșii pentru viitoare discuții de pace, solicită aderarea Kievului la bloc și au promis ajutor militar viitor fără ținte specifice. Adică atunci cînd va da Dumnezeu. Dacă Va da.
În declarația de la finalul întîlnirii de la Londra participanții au scris că „Atingerea păcii prin putere necesită ca Ucraina să se afle în cea mai puternică poziție posibilă, avînd ca o componentă esențială propriile capacități militare și de apărare robuste ale Ucrainei”. Cum să se afle „în cea mai puternică poziție posibilă” cînd nu a fost în stare de nici un succes militar major în ultimii 3 ani? „Uniunea Europeană își menține angajamentul, în coordonare cu parteneri și aliați similari, să ofere sprijin politic, financiar, economic, umanitar, militar și diplomatic sporit Ucrainei și poporului său”. Diplomatul UE, care a vorbit sub rezerva anonimatului, a apărat planurile UE de a intensifica ajutorul militar
pentru Ucraina. Lucrările privind viitoarele pachete de arme ar continua ca parte a unei coaliții de voință, care poate include membri din afara UE, cum ar fi Regatul Unit.
Întrebarea majoră care planează asupra viitorului Ucrainei este dacă UE poate înlocui sau poate compensa într-un fel o întrerupere a ajutorului militar și a informațiilor americane.
Prim-ministrul Estoniei Kristen Michal a ridicat acest aspect în timpul discuțiilor cu ușile închise, potrivit unui oficial UE, întrebînd: Putem merge singuri? Răspunsul a fost o tăcere apăsătoare.
Țările UE au promis, în mod colectiv, Ucrainei mai mult în ceea ce privește sprijinul financiar și militar decît SUA de la începutul invaziei pe scară largă a Rusiei în urmă cu trei ani. Acest sprijin va continua în următoarele luni, cu aproximativ 30 de miliarde de euro în ajutor financiar alocate pentru 2025 prin împrumuturi susținute de activele înghețate ale Rusiei. Însă sfîrșitul sprijinului militar al SUA lasă o gaură în capacitatea aliaților de a sprijini Ucraina în toate aspectele războiului său, mai ales cînd vine vorba de informații și de țintirea informațiilor pentru arme de precizie.
„Sfîrșitul schimbului de informații este într-adevăr foarte semnificativ pentru Ucraina”, a declarat colonelul Philip Ingram, fost ofițer de informații al armatei britanice pentru POLITICO. „Înseamnă pierderea accesului la informațiile de achiziție a țintei pentru rachete cu rază lungă de acțiune, dar și interceptarea rachetelor și a flotelor de drone. Statele membre ale UE pur și simplu nu au o mare capacitate de informații strategice pentru că sunt atît de concentrate pe interior – țări precum Germania depind în întregime de NATO. Ei se confruntă acum cu perspectiva de a trebui să facă un pas, dar este nevoie de zeci de ani și sute de milioane de dolari”.
În timp ce liderii europeni s-au așezat la cină, un raport al NBC News care îi citează pe actuali și foști oficiali americani a ridicat îndoieli noi cu privire la angajamentele SUA față de NATO, sugerînd că Washingtonul se poate angaja doar să apere țările care angajează un anumit procent din produsul lor intern brut pentru apărare. Preocuparea cu privire la o potențială retragere sau retrogradare a SUA în arhitectura de securitate a Europei a declanșat una dintre cele mai mari crize geopolitice care au lovit continentul în ultimele decenii, liderii angajîndu-se într-o frenezie a diplomației în ultimele două săptămîni.
Cînd totul a fost spus și făcut la Bruxelles, lupta europenilor pentru a evita pierderea garanției de securitate a SUA s-a dovedit a fi prioritatea lor primordială. Ajutarea la întărirea poziției Ucrainei pe cîmpul de luptă și la masa de negocieri a ajuns să fie o preocupare îndepărtată de ordinul doi – așa cum demonstrează timpul petrecut vorbind despre Ucraina versus apărare.
Discuția în domeniul apărării a durat cea mai mare parte a celor 10 ore, liderii știind cum să finanțeze o creștere a apărării de 800 de miliarde de euro și cît de mult din investițiile lor vor cheltui pe surse europene față de cele din afara UE. Discuțiile cu privire la Ucraina, însă, au fost încheiate și făcute praf în aproximativ 15 minute, potrivit unui diplomat al UE. Asta a spus totul.
În traducere, vor ca Ucraina să se ducă pe copcă fiindcă maieul e mai apropiat de piele decît cămașa, adică i-a prins frica de ruși acum că s-au certat cu Trump și vor să se înarmeze ca să se scape pe ei, nu Ucraina. Cam atît valorează promisiunile ipocriților și mincinoșilor din Occidentul Europei.

IOAN TEODOR