S-au trezit marii filantropi și progresiști de la Bruxelles să reducă defrișările, scop în care vor să cumpere suprafețe enorme din Carpații Meridionali ca să facă un parc natural, așa cum scriam în editorialul meu intitulat „Nimic nu e gratis”. M-am gîndit că uite ce bine fac, deși recunosc – nu am văzut nicăieri patrule înarmate și acte normative care să dispună destructurarea rețelelor de hoți de lemne începînd de la amărîtul care ia lemne de foc din pădure și terminînd cu marii tăietori care folosesc copaci de 100 de ani să facă mobilă din PFL. Totuși, am zis hai să vedem ce aiureală mai e și asta, și am început să lecturez articolul din Politico referitor la acest subiect: „Noile reguli UE pentru a reduce defrișările se adaugă problemelor birocratice ale fermierilor. Conform noilor reguli, fermierii europeni vor fi obligați să demonstreze că vacile lor nu au fost îngrijite pe terenuri care au fost defrișate pentru a face spațiu pentru pășunat. De luni de zile, fermierii europeni protestează față de ceea ce consideră ei drept birocrație excesivă și restricții de mediu impuse de la Bruxelles. În curînd, procesul birocratic se va intensifica.
Conform noilor reguli UE care se vor aplica din ianuarie 2025, fermierii europeni vor trebui să demonstreze că vacile lor nu au fost îngrijite pe terenuri care au fost defrișate pentru a face spațiu pentru pășunat. De asemenea, ei vor trebui să se asigure că nu folosesc hrană pentru animale care conține soia sau ulei de palmier, pentru producția căruia de taie copaci în străinătate. Noua lege – care face parte din Green Deal – urmărește să reducă importurile Europei de produse legate de defrișări și să ajute la conservarea pădurilor ca rezervoare de carbon.
Dar fermierii din UE se întreabă din ce în ce mai mult dacă regulile ar trebui să li se aplice, atunci cînd cea mai mare parte a defrișărilor din lume are loc în afara blocului european. O serie de grupuri agricole își unesc acum forțele cu industria alimentară pentru a solicita întîrzieri și derogări de la reguli, care au fost deja finalizate și aprobate de instituțiile UE. Și dacă această campanie a fermierilor de a determina Bruxelles-ul să regîndească regulile privind utilizarea pesticidelor și subvențiile agricole este vreun indiciu, noile reguli de defrișare ale UE ar putea avea probleme“.
„Elisabeth Hidén, care crește vaci cu soțul ei lîngă Hjo, în sudul Suediei, este îngrijorată că nu va putea vinde carnea odată ce vor intra în vigoare regulile UE de defrișare. Fermierii suedezi au fost încurajați să planteze copaci pe terenul lor în anii 1990, ca parte a eforturilor guvernului de a crește pădurile țării și de a dezvolta bioeconomia, a explicat ea. «Acum puteți vedea că unii fermieri doboară acești copaci pentru a face din nou pășuni sau terenuri agricole», ca parte a unei rotații regulate în utilizarea terenului, a spus ea. Unii fermieri taie, de asemenea, copaci pentru a vinde cherestea sau pentru a mări suprafețele de pășunat pentru turmele pe care le au în grijă. Hidén se teme însă că, conform regulilor implementate, tăierea copacilor de pe propriul teren ar fi considerată defrișare – o denumire care i-ar împiedica pe ea și pe soțul ei să vîndă carne sau cherestea din acel teren pe piața UE”.
Cum adică? Să demonstrezi că vacile tale au păscut pe un teren care nu a fost defrișat ca să faci loc de pășunat? În zonele montane sînt multe terenuri de felul acesta. Înțeleg că trebuie să protejăm pădurea, dar nu prin înfometarea populației sau hrănirea acesteia cu mizerii chimice care-i pot provoca boli sau o pot ucide lent. Ori poate tocmai asta se dorește, cum scriam și eu în articolul „Reducere la nimic”.
„Fermierii din UE – scrie Politico – se întreabă dacă regulile ar trebui să li se aplice, atunci cînd cea mai mare parte a defrișărilor din lume are loc în afara blocului. UE ar trebui să vizeze întîi doar importul de produse legate de defrișarea în străinătate, apoi poate să ne uităm dacă putem face acest lucru în UE, într-o etapă ulterioară, a spus Hidén, care este și vicepreședinte al Consiliului European al Tinerilor Fermieri. Blocul are deja reglementări puternice de mediu, a susținut ea, avertizînd că fermierii ar fi devastați din punct de vedere economic dacă li se interzice să-și introducă produsele pe piața UE. «Nu putem lăsa vacile noastre să mănînce iarba aceea și să nu vindem carnea. Nu ne putem permite asta», a spus ea”.
Pe de altă parte, „activiștii de mediu insistă că temerile fermierilor sînt exagerate și spun că respectarea noilor reguli va necesita foarte puțină muncă suplimentară. Legislația «nu este menită să fie o povară pentru fermieri, dar trebuie să fie, de asemenea, ceva demn de încredere», a declarat Anke Schulmeister-Oldenhove, ofițer senior pentru politicile forestiere la Biroul de politici europene al WWF.
Pentru bovine, fermierii din UE vor trebui să furnizeze o așa-numită «declarație de diligență necesară», care detaliază coordonatele de geolocalizare ale fermei în care au fost crescute vacile, pentru a arăta că nu este defrișată, a explicat ea. Concret, asta înseamnă împărțirea locațiilor pe care se află grajdurile și pășunile”.
Birocrații ăștia de la Bruxelles, care nu au muncit cu mîinile nici măcar o oră în viața lor mizerabilă, de putori ce sînt, au senzația că un țăran sau un văcar are timp să completeze formularele lor de doi lei sau că știe cum s-o facă. În ignoranța lor găunoasă ei cred că toți sînt niște filfizoni parfumați și leneși ca ei. Încearcă să ne prostească să-i credem că prin legislația asta opresc defrișările, cînd, de fapt, ei
vor să distrugă agricultura ca să fim dependenți de mizeriile lor. Defrișările nu se opresc așa. Defrișările se opresc cu acțiuni ale serviciilor secrete, ale Jandarmeriei și Poliției, cu închiderea celor responsabili și cu oprirea fabricilor care folosesc lemn pentru mobilă din PFL. Așa se opresc defrișările, cu metode și acțiuni directe, nu cu abureli de genul celor descrise mai sus. De fapt, nu sînt abureli, ci minciuni ordinare, fiindcă lor le pasă de climă puțin spre deloc, ea fiind doar mijlocul prin care încearcă să controleze populațiile și să facă foarte mulți bani din sărăcirea oamenilor.
IOAN TEODOR