Sînteți cu toții niște albi nenorociți, niște ticăloși care v-ați născut cu stigmatul vinovăției înscris pe frunte pe care nici măcar sacrificiul lui Iisus nu vi-l mai poate șterge. Sînteți privilegiați că sînteți albi și sînteți vinovați pentru suferințele a generații de negri care au trăit și au suferit ca sclavi ai voștri. 

Ignoranți cum sînteți, nu vă dați seama de privilegiul de a fi alb așa că vă voi învăța eu să conștientizați acest „concept care evidențiază avantajele societale nedrepte pe care oamenii albi le au față de cei care nu sînt albi. Este ceva ce este omniprezent în societate și există în toate sistemele și instituțiile majore care funcționează în societate, precum și la nivel interpersonal.

Expresia «privilegiul alb» a fost inventată pentru prima dată de activista și savantul Peggy McIntosh în 1988, în lucrarea «Privilegiul alb: despachetarea rucsacului invizibil».  Ea a descris privilegiul alb în termenii avantajului nespus pe care cultura dominantă îl are asupra oamenilor de culoare. Cu alte cuvinte, puterea, beneficiile și alte avantaje sînt distribuite în moduri inegale între diferitele grupuri din societate. Mai exact, avantajul revine oamenilor albi“.

„Pentru oamenii care nu au auzit niciodată termenul înainte, privilegiul alb poate evoca reacții de apărare și chiar indignare. Acest concept a fost denumit «fragilitate albă», inventat de Robin Diangelo, iar reacțiile variază de la rușine, vinovăție, frică, evitare, defensivă și disconfort pînă la reacții extreme, cum ar fi rușine, agresiune ascunsă, intolerabilitate, invalidare.

Pe de altă parte, pentru unii, ideea că o persoană ar putea avea privilegii speciale doar din cauza culorii pielii este o realizare neliniștitoare și poate provoca sentimente de rușine, vinovăție și confuzie. Dacă ești o persoană albă și simți că conceptul de privilegiu alb nu ține de tine, probabil că te înșeli”.

Bine, bine, hai că mă opresc aici cu joaca, fiindcă pe urmă chiar veți crede că am luat-o razna. De fapt, nu e o joacă, ci un lucru extrem de serios care se practică de vreo cîțiva ani prin SUA, bastionul democrației și al libertății. Într-o țară în care gîndirea critică a multor cetățeni a fost înlocuită cu propaganda și îndoctrinarea promovate de mass media oficiale, e foarte ușor să convingi cetățenii albi că trebuie să-și pună cenușă în cap și să „facă ciocul mic” din cauza culorii pielii lor. 

Cu ce e mai democrată și mai bună treaba asta decît segregarea rasială pe care albii americani le-o făceau negrilor pînă de curînd? Cu nimic. E la fel. Este, la propriu, aceeași discriminare rasială de care se plîng negrii doar că, de data asta, e contra albilor și ei sînt asupritorii. Cum am mai scris și în alte articole pe tema asta, îmi e teamă că se va termina prost pentru negri. Din nou. 

Dacă ești alb și ai crescut simțind că ceilalți ar avea avantaje față de tine, poate în ceea ce privește averea ta, s-ar putea să te încrezi în ideea că ești într-un fel privilegiat datorită rasei tale. Studiul din care am să vă citez este unul publicat de un site medical intitulat verywellmind.com, specializat în terapie psihologică. Așadar, studiul a fost scris de profesioniști. Cum nici eu nu sînt tocmai adunat de pe stradă, o să-mi facă o deosebită plăcere să-l desființez.

Vedeți, așadar, că încă de la început se asigură că nu vei avea scăpare, descriindu-ți reacțiile pe care le-ai avea citind gunoiul lor de articol, așa încît să le pui pe seama faptului că realizezi privilegiile pe care le ai și încerci să le respingi, să te sustragi de la reeducare și pedeapsă la fel ca un chiabur din anii 1950 - 1960. Ți se induce de la început ideea asta nu cumva să crezi că auzind de minciuna intitulată „privilegiul alb”, reacțiile tale de respingere ar putea fi din cauză că ți „se sperie gîndul” auzind tîmpeniile respective, ci fiindcă ești vinovat și tu știi asta.

Bun. Mergem mai departe cu aberațiile și o să vedeți că pînă la urmă o să fie distractiv. Oamenii au bubiță la căpuț și sînt demni de milă. Citez în continuare din studiul psihopaților de la verywellmind. Am zis psihopați? Îmi pare rău, am vrut să zic psihologi... mă rog, ce-or fi ei.

„Privilegiul alb este un avantaj care îi protejează pe albi împotriva oricărei forme de discriminare legată de etnia și rasa lor. Privilegiul alb, totuși, nu implică faptul că oamenii albi nu au sau nu pot experimenta provocări în viață; înseamnă că orice provocări cu care s-a confruntat sau s-ar putea confrunta o persoană albă nu are legătură cu culoarea pielii. Pentru a înțelege privilegiul alb în acțiune, este util să ne gîndim la exemple din viața de zi cu zi. Următoarele exemple sînt extrase din lucrarea lui Peggy. Imaginați-vă că, dacă sînteți alb, mergeți la cumpărături și căutați în secțiunea de cosmetice o marcă de fond de ten care se potrivește cu nuanța pielii. Vă e teamă că nu veți găsi? Cel mai probabil nu. Acesta este privilegiul alb. Ce se întîmplă dacă căutați o pereche de pantofi sau lenjerie și găsiți un articol în culoarea bej? Sînteți forțați să vă întrebați de ce nuanța bej a unui brand nu se aplică în cazul dvs? Probabil că nu”.

Dar dacă aș vizita Africa și aș căuta, ca femeie, un fond de ten alb și nu aș găsi, nu m-aș simți discriminată? Dar dacă aș fi femeie într-o țară musulmană și aș fi obligată să umblu cu premeteaua în cap ca să nu-i jignesc pe cetățenii țării, cum ar fi? Unde ar fi atunci privilegiul alb? Noi, albii, de ce nu protestăm la astfel de chestii? Fiindcă e absolut normal ca majoritatea trăitoare într-o zonă să-și impună felul de viață. Însă psiho... pupu ăștia întorc lucrurile cum le convine lor.

Mai departe: „Ce zici dacă intri într-un magazin? Presupuneți că angajații s-ar putea să se uite la tine pentru că cred că o să furi ceva pentru că nu îți poți permite? Din nou, probabil că nu. Aceste tipuri de griji nu există atunci cînd ți s-a acordat privilegiul alb“. Papagalilor, românii, ca cetățeni albi, cînd intrau în magazinele din Europa Occidentală prin anii ʼ90 aveau parte de suspiciunea angajaților că urmau să fure ceva. De ce? Că erau albi? Da, erau albi dar pînă atunci se dovedise că furaseră din magazine așa încît privirile nu aveau legătură cu culoarea pielii, ci cu antecedentele penale. 

„Dacă ești alb, imaginează-ți că mergi la un interviu de angajare și se precizează în mod expres că anumite coafuri sînt inacceptabile la locul de muncă, cum ar fi împletiturile sau dreadlock-urile (stiluri care sînt purtate în mod tradițional de oameni de culoare). Mențiunea acestei restricții la coafuri te face să simți că ești discriminat din cauza rasei tale? Dacă nu, acesta este un exemplu de privilegiu alb”. Este un exemplu de viclenie și de prostie în stare pură. În România Socialistă aveai voie să porți plete în public doar dacă aveai legitimatie de actor, caz în care se presupunea că jucai roluri de pletos. Era privilegiu alb? Nu, era dictatură, așa cum vreți și voi să creați în lume!

„Dacă ești o persoană albă care citește o revistă, te uiți la o emisiune TV sau la un film, te întrebi de ce niciunul dintre personaje sau oameni nu arată ca tine? Dacă nu, acesta este un exemplu de privilegiu alb. Dacă te uiți la știri și ești alb, te simți invizibil în fluxul de știri pozitive și înălțătoare? Acesta este, de asemenea, privilegiul alb”. Păi dacă rasa albă e majoritară în Europa și în America de Nord ce ați vrea, măi doctorașilor, să vedem la televizor și în reviste? Negri? Hai că sînteți din cale afară!

„Dacă ești alb și interacționezi cu colegii tăi, trebuie să te întrebi vreodată dacă oamenii cred că sînt suficient de elocvent în timp ce vorbești? Dacă nu, ăsta e privilegiul alb”. Nu e nici un privilegiu alb, e o chestie care li se întîmplă și albilor. „Dacă ești alb și ai fost recent acceptat la facultate, ai primit un nou loc de muncă sau ai fost promovat la locul de muncă, ești îngrijorat că alți oameni ar putea crede că ai ajuns acolo unde ești doar din cauza acțiunii afirmative? Dacă te descurci bine sau ești o persoană cu rezultate bune, ești îngrijorat că alții vor fi surprinși sau îți vor spune că ești un model bun pentru alții din rasa ta? Dacă nu, acesta este un exemplu de privilegiu alb”. Astea sînt două exemple date de niște minți bolnave, susceptibile și duse cu pluta la care nici nu am ce comenta.

„Imaginează-ți că ești un părinte alb și-ți crește copilul pentru a ieși în lume. Simți nevoia să-ți înveți copilul despre cum ar putea fi discriminat din cauza culorii pielii? Dacă nu, acesta este un exemplu de privilegiu alb. Dacă ești alb, trebuie să te gîndești dacă copilul tău va fi agresat sau trimis acasă de la școală din cauza texturii părului? Cel mai probabil nu. Aveți adevărata teamă viscerală că copilul dumneavoastră nu poate veni acasă ca urmare a violenței poliției sau extrajudiciare?”. Păi dacă locuiești într-o țară ca America e posibil să ai probleme. Vino să locuiești oriunde în așa-numita Europă de Est și nu vei avea problemele astea. Prin urmare, aberația aia cu privilegiul alb e o făcătură de la un capăt la altul.

„Dacă mergi cu mașina într-un cartier bogat, predominant alb, ți-e teamă că ai putea fi oprit pentru a fi interogat, deoarece culoarea pielii tale este considerată amenințătoare sau deplasată? Dacă ești alb, această frică nu ți se va aplica”. Nu dacă ești alb. Dacă ești un om cinstit. Poate că dacă negrii din America nu ar fi făcut de-a lungul timpului atîtea fapte violente nu ar fi apărut în conștiința albilor frica că-i poți agresa, fura sau ucide. „Dacă te afli într-o situație care implică poliția sau găsești nevoia să ceri poliției să te ajute, simți că rasa ta te-ar putea dezavantaja sau că ai putea fi tratat incorect? Dacă nu, acesta este și un exemplu de privilegiu alb”. Sînt zeci de exmple în care oameni albi în conflict cu legea nu cer ajutorul Poliției din cauză că ar putea fi reținuți. Repet ce am scris mai sus, dacă populația neagră din America nu făcea belstemății în ultimul secol, să zicem, poate că părerea albilor despre ei ar fi fost alta.

Firește că aberațiile și manipularea continuă: „O problemă majoră care apare în discuțiile despre privilegiul alb este că aducerea în discuție a subiectului privilegiului alb poate deseori declanșa atitudinea defensivă la oamenii albi. Ei se pot opri și nu vorbesc sau nu mai asculta. Acest lucru poate fi valabil mai ales pentru oamenii albi care au crescut în sărăcie sau care percep că viața lor a fost deosebit de dificilă. Ei se întreabă cum ar putea fi privilegiați. Expresia face să sune ca o viață ușoară, cînd de fapt se referă doar la avantajele conferite de rasă. A avea privilegii nu înseamnă că albii nu au îndurat niciodată provocări și evenimente neplăcute. Înseamnă doar că luptele lor nu au fost cauzate de culoarea pielii”. 

Ăștia au o obsesie cu culoarea pielii și se prefac că nu înțeleg faptul că pe continentul nord-american și pe cel european rasa majoritară e cea albă. Avantajele nu vin din culoarea pielii, ci din aceea că sîntem la noi acasă, așa cum negri sînt în Africa și nu poți vorbi de avantajele rasei albe fiindcă e normal să ai aceste avantaje la tine acasă! 

Exact așa făceau comuniștii, doar că acolo era vorba nu de privilegiul alb, ci de privilegiul de a fi burghez. Astfel, burghezii aveau toate avantajele pomenite în acest articol, iar muncitorii și țăranii erau clasele asuprite, adică negrii de astăzi și la fel ca marxist-leniniștii de atunci și noii comuniști de acum, botezați democrați, progresiști, trotinetiști și cum mai vreți, militează pentru egalitate. Aia era egalitate de clasă, iar asta e egalitate de rasă. 

Din momentul ăsta, vă rog să citiți în loc de „persoană albă”, „burghez”, în loc de „rasă” citiți „clasă socială” și veți avea senzația că aveți în mîini „Scînteia” anilor 1950, cînd lupta de clasă (sau de rasă) se ascuțea în fiecare zi.

Citez: „Adevărul este că a crește ca persoană albă înseamnă să nu trebuiască niciodată să ia în considerare rasa pentru cea mai mare parte a vieții. Nu este ceva ce oamenii albi observă. Cînd albii spun că sînt «orbiți» sau nu observă diferențe de nuanță a pielii, de fapt, minimizează experiențele și ignoră părtinirile implicite. Privilegiul alb nu înseamnă a da vina pe oamenii albi pentru avantajele pe care le au. Cum poți fi acuzat pentru ceva ce nu ai trebuit niciodată să te gîndești? Ideea este despre a ajuta oamenii albi să realizeze că au avantaje sistematice față de cei care nu sînt albi și că pot depune eforturi pentru a asigura egalitatea.

Dacă ești alb și cauți să ajuți la lupta pentru egalitatea tuturor raselor, primul pas este să recunoști că există privilegiul alb. Exemplele de mai sus descriu dezavantajele zilnice cu care se confruntă oamenii de culoare, dar nici măcar nu încep să sublinieze rezultatele acelor dezavantaje. În toate domeniile, există un decalaj între cei cu privilegii albe și cei fără, cînd vine vorba de bogăția generațională (și în special de proprietate), experiența violenței și alți indicatori ai calității vieții. Deci, dacă ești alb, iată ce poți face pentru a-ți recunoaște privilegiul:

• Examinați ce se întîmplă în propria viață, uitați-vă la tot ceea ce puteți face pentru a promova/menține și faceți eforturi active pentru a o aborda la nivel individual. Încearcă să nu fii jignit dacă cineva îți subliniază ignoranța”.

Cum vi se pare? Pervers? Perfid? Viclean? Diabolic? Sau marxist – leninist, comunist, stalinist, dictatorial? E tot aia, oricum ați da-o. 

Mă întreb: cine sînt privilegiații? Noi, albii, ca rasă, sau aceia dintre noi care servindu-se de negrii ca de niște sclavi, se urcă pe spinările lor ca să ajungă la privilegiul de a domni și peste unii și peste alții, conform dictonului „dezbină și stăpînește”? 

Pe ăștia ar trebui să-i prindem și să le dăm palma la fund de care nu au avut parte la vîrsta potrivită, că poate așa le vine mintea la cap.

IOAN TEODOR