Motto: „O naţiune sau o civilizaţie care continuă să producă oameni slabi la minte îşi cumpără astfel propria sa moarte spirituală, în rate”. (Martin Luther King)

Ultimul spectacol la care a asistat Corneliu Vadim Tudor a fost cel al corului Alexandrov, corul „Armatei roşii”, unul dintre cele mai apreciate ansambluri muzicale de pe plan mondial. Scria Vadim atunci, în ultima sa postare de pe Facebook – „O «performanţă» a bezmeticei politici americane: ROMÂNII I-AU APLAUDAT PE RUŞI ÎN PICIOARE!”. Înseamnă, oare, că Vadim era filorus? Vadim era la fel de filorus pe cît iubea valorile spiritualităţii americane, sau orice altă manifestare culturală din lume. Este specific – sau era specific – celor care au dorit mereu ridicarea lumii, evoluţia, nu afundarea în fanatisme inculte sau semidocte. Am folosit timpul trecut, pentru că am impresia din ce în ce mai conturată că zilele abisului revin, cînd mintea nu poate decît să se afunde, nu să zboare, să treacă peste ţarcurile ce par de netrecut, menite să separe. Nu, acum gîndul creează bariere de stîncă şi volute de negură, prin care nici o rază de soare nu va dezgheţa, nici un curcubeu nu va da speranţa unei punţi către vremea luminii. Zilele trecute citeam cum o importantă agenţie de presă, chiar una agreată de Cotroceni şi condusă de unul dintre ziariştii deconspiraţi ca fiind agent acoperit al Serviciilor Secrete, a scris un text incalificabil despre parteneriatul Radio România cu Centrul Rus de Ştiinţă şi Cultură la Bucureşti, sub auspiciile căruia se desfăşoară „Zilele Culturii Ruse”, o manifestare care a debutat cu un concert simfonic, urmat de expoziţii, colocvii, diverse acţiuni menite nu doar să prezinte marea cultură rusă – şi, slavă Domnului, chiar au ce să prezinte – dar să şi aducă publicului român puţină bucurie a spiritului.

Nu, agenţia „serviciilor” numeşte din start centrul de cultură un instrument al Kremlinului, motor al propagandei, al „războiului hibrid” şi alte minuni de acest gen. Păcatul e că asemenea mercenari au şi auditoriu, ba chiar sînt persoane care îi cred orbeşte. Ca şi mercenarii care incită la ură între români, la nerespectarea demnităţilor în stat, a treptelor universitare, a studiului, în general, a vîrstei, ba chiar şi a bisericii – ei bine, da, aceşti mercenari ticăloşi au fidelii lor, creează adevărate poteci în gîndirea populaţiei – mai ales în rîndul tinerilor.

Sigur, un tineret deprins cu satisfacerea unor nevoi impuse, prin propaganda consumistă atotputernică, e firesc să nu-şi dea seama că, urmînd calea negării valorilor tradiţionale, se sinucide încet. Ca şi alcoolul, e plăcut cînd savurezi momentul, dezvoltă inconştienţa şi dependenţa, răul – de multe ori fatal – vine abia după.

Apropo de abis, mă uitam la reacţiile în urma dezvăluirilor unui anume (ex) colonel SRI Daniel Dragomir. Dumnezeule, dacă numai o cîtime din ceea ce povesteşte omul acela e adevărat, atunci trăim în mijlocul unei adevărate nebunii! Dar vorbeam de reacţii – îi scrie o cetăţeană, pe Facebook, „dacă puteţi, fugiţi, nu ştiu cum staţi cu interdicţiile, dar speranţe nu mai sînt!”. România, 2017! Scrie o altă doamnă – „Daniel Dragomir, toţi eroii mor în bătălie, trebuie să te gîndeşti şi la familia ta. Nu-i pune şi pe ei în pericol. Trimite-i undeva departe, dar nu în România”. Realizaţi că se vorbeşte în propoziţie despre ţara noastră? Tot zilele trecute scriam despre noua dotare a DNA, capabilă să afle tot din aparatura din casă, telefoane, tablete, computere, din prezent, din trecut, m-aş mira să nu poată şi din viitor! E abisul, sau nu?…

Zilele trecute, s-a produs celebra „remaniere”. Au schimbat miniştrii coloraţi cu diverse epitete şi dosare, au pus diverse figuri teribil de ciudate. De la un turnăror la Securitate la un puşti care, spune o jurnalistă cunoscută, racola jurnalişti pentru Direcţia de Informaţii a Armatei! Asta era meseria lui, susţine jurnalista! „A terminat facultatea de Informaţii la Academia Naţională de Informaţii a SRI. Ulterior, a fost angajat la Direcţia de Informaţii a Armatei, din MApN, unde printre atribuţiile lui de serviciu era să recruteze ziarişti. Repet, ziarişti. Jurnalişti, ăia care ar trebui să asigure păstrarea regulilor democratice într-o societate”. Noaptea minţii!

De fapt, este incredibil cîţi miniştri sînt absolvenţi ai Academiei SRI. Inclusiv controversatul premier, greu vorbitorul care a făcut o privată la maturitate, se pricopsise cu un doctorat la respectiva academie… Apoi a stat, vorba poetului – adică a renunţat la doctorat, în momentul în care a fost prins cu ditamai plagiatul. Că minte de stinge în fiecare zi, că promisiunile lui sînt nişte glume proaste, asta vede oricine; dar faptul că în România de azi ajunge premier un ins care nu a lucrat o zi în cîmpul muncii concrete – a fost doar consilier pe la birouri parlamentare pînă să ajungă deputat – şi că nu a avut măcar o afacere, ei bine asta spune multe! Mă întrebam oare cîte pahare de alcool trebuie să fi consumat Dan Matei Agathon înainte să spună despre fostul docher din Brăila (pare-se că România socialistă l-a pus totuşi pe plăvan să muncească, deşi el nu recunoaşte în CV) că „e unul dintre primii cinci economişti din România”?! Mi-e groază să mă gîndesc cum or fi ceilalţi patru!

Zău aşa, am plecat de la Vadim şi am ajuns la Tudose! Eu, în articol – România, din păcate, în realitate! Acum, hai să fim serioşi: Occidentul, cu toate problemele sale, are un anumit nivel de ştiinţă a conducerii, altfel nu reuşea să domine lumea; oare de ce credeţi că, odată ce dictează în ţara noastră, permit unor asemenea sulfuroşi să fie miniştri, premieri, să facă presă cu muntele de datorii peste ei?… Oare de proşti, de răi – sau pentru că au planul acela care spune că negrii (metaforă pentru sclavi sau populaţia coloniilor) trebuie să fie buni de muncă, nu să ştie să citească. Mă rog, există şi varianta că negrii trebuie să fie gata să joace pe cărbuni aprinşi sau să fie folosiţi pentru încercarea unor medicamente, experimente sociale etc. Deci, care e răspunsul? Serviciile implicate peste tot, „acoperiţi”, procurori dotaţi de CIA, agenţii de manipulare şi ştergere a memoriei colective?… Unde ajungem? Abisul?

Închei cu un îndemn – citiţi! Citiţi românii din vremurile de conştiinţă, nu de consum, citiţi, ascultaţi şi priviţi marea cultură a lumii, sînt mai aproape de noi, de ceea ce ar trebui să fim „noi”… Marele rapsod Tudor Gheorghe spunea acum cîteva zile – „De atîţia ani de zile eu rezist valurilor de subcultură care se înmulţesc şi năpădesc această naţie şi tinerimea acestei ţări. Găsesc refugiul în poezia română”. Frumos şi adevărat, precum cîntecul marelui oltean!

Revin cu îndemnul – e timpul pentru acţiune naţională, iar singura cale este cea care ne-a mai salvat în cîteva rînduri – luminarea neamului!

DRAGOŞ DUMITRIU

Diavolul nu există, spuse diavolul