Primul sfînt descoperit întreg în România
  • 19-06-2020
  • 0 Comentarii
  • 1220
  • 5

Unul dintre slujitorii credincioși întru Christos a fost și părintele Ilie Lăcătușu, a cărui existență, pînă la un punct, s-a desfășurat în limitele normalului. Născut în anul 1909 într-o familie de oameni simpli din comuna Crăpăturile, Vîlcea, cu tatăl cîntăreț bisericesc și mama o țărancă evlavioasă, încă de copil, el s-a simțit atras spre Dumnezeu. Așa că, între anii 1930 și 1934, a frecventat Facultatea de Teologie din București. La sfîrșitul studiilor, s-a căsătorit, după care a fost numit preot de mir în parohia Osica de Jos, Olt. Dumnezeu i-a dăruit 5 copii.

În 1936, toți ierarhii B.O.R. au dat dovada caracterului de bronz care îi înnobila, nefăcînd nici un gest în apărarea mitropolitului Gurie Grosu, din Basarabia. Se întîmplase ca regele Carol al II-lea, aflat într-o vizită la Chișinău, să participe la o slujbă ținută de preasfîntul mitropolit în catedrala orașului. Văzîndu-l așezat în strana regală, mitropolitul, îmbrăcat în straie arhierești, a ieșit din sfîntul altar, s-a dus la rege și l-a mustrat în felul următor: ,,Măria ta, nu ți se cuvine să stai în strana regală! Unde ți-e regina?”. Pentru cine nu mai știe, Carolică își părăsise regina, pe Elena a Greciei, și trăia în desfrînare cu o evreică, celebra Lupeasca. Și regele s-a răzbunat pentru acest afront pensionîndu-l, înainte de termen, pe vlădica Gurie Grosu. Numai părintele Ilie Lăcătușu i-a luat apărarea ierarhului basarabean, trimițîndu-i o scrisoare de solidaritate și riscînd astfel să fie caterisit: ,,Înalt preasfinte, am urmărit îndeaproape ce vi s-a întîmplat. Pentru considerente care se vor vedea mai tîrziu, eu și tot tineretul legionar sîntem alături de Înalt Preasfinția Voastră. Loviturile pe care le primiți de la o lume masonizată, iudaizată și cu incomparabile mai mari păcate decît acelea pe care vi le atribuie, suportați-le cu credința creștină în învierea neamului”. Iar B.O.R. de astăzi face un mare păcat refuzînd canonizarea celor doi străluciți slujitori și martiri ai lui Christos și amestecînd politicul în cele sfinte. Să nu uite că, de la 1 decembrie 1918 și pînă la 22 august 1940, Basarabia a făcut parte din Regatul României Mari, iar mitropolitul Gurie Grosu aparținea de Sinodul Bisericii Românești, nu de Patriarhia Rusă. Cum de s-a întîmplat această atitudine? Poate unde, în tinerețe, Ilie Lăcătușu și Gurie Grosu au făcut parte din Mișcarea Legionară? Dar, după știința noastră, cel puțin preotul Ilie Lăcătușu a plătit cu ani grei de închisoare politică pentru opțiunea sa politică juvenilă, care a fost și a multora dintre noi, din moment ce, politicește, ne-am asumat-o cu toții.

În perioada 1942-1943, Misiunea Ortodoxă Română l-a trimis pe părintele Ilie Lăcătușu să propovăduiască învățătura creștin-ortodoxă peste Prut, la Odessa și, mai apoi, într-o parohie din Transnistria.

Tot în limitele normalului putem considera și primul val al arestărilor din 1952 în rîndurile tagmei preoțești, membri și simpatizanți legionari. Cum se știe, mișcarea legionară a suferit trei valuri de persecuții: între 1935 și 1940, la ordinul descrieratului rege Carol al II-lea care, între atîtea isprăvi, a împușcat-o pe mama sa, Regina Maria, și a trimis-o în exil, la Balcic, unde și-a sfîrșit zilele în 1938. Între 1940 și 1944, sub generalul Ion Antonescu, care a expediat în linia întîi pe frontul din URSS tot tineretul studențesc și liceal legionar, cu scopul de a-i lichida pînă la ultimul. Motivul acestui comportament a fost refuzul Gărzii de a se supune succesiv la ordinul celor doi conducători care duceau lipsa unui partid de sprijin. Și, în sfîrșit, între 1944 și 1964, sub comuniști. Astfel, în 1952 preotul Ilie Lăcătușu a ajuns în colonia de muncă silnică de la Canal. Acolo, a îndurat cu stoicism frica, foamea și frigul din partea autorităților românești, care, în loc să practice deparazitarea, deratizarea și dezinsecția țării, încăpută pe mîinile ocupanților bolșevici, dușmanii dreptei credințe, s-au lăsat copleștiți de lașitate, lichelism și prostie. Așa s-a ajuns pînă la dezastrul de astăzi, din care cu greu ne vom putea salva. Tot așa s-au epuizat și rezervele de caracter ale națiunii. Dar chinurile preotului Ilie Lăcătușu nu se sfîrșiseră. Căci în 1952 avea să fie iarăși arestat și condamnat la 5 ani, să taie stuf în Delta Dunării, la Periprava. După eliberarea din închisoare, avea să slujească prin diferite parohii pînă în 1978, cînd s-a pensionat. A murit în 1983, la vîrsta de 74 de ani.

Dar, în septembrie 1998, cînd i-a murit soția, copiii, după datină, au hotărît să o îngroape lîngă soțul ei, în Cimitirul ,,Adormirea Maicii Domnului” din preajma Stadionului ,,Giulești” (fost Cimitirul ,,4 Aprilie 1944”, amenajat în pripă, pe locul unui parc, pentru a-i înmormînta pe cei peste 2.000 de bucureșteni, victime ale bombardamentelor anglo-americane din acea zi). Cu acea ocazie, s-a produs un fenomen: intenționînd să-i scoată osemintele, să i le spele cu vin și să i le miruiască, i s-a găsit trupul intact, cu pielea feței și a mîinilor uscată și emanînd un miros plăcut.

În continuarea comentariului nostru, propunem să răsfoim, pe mai departe, ediția a II-a a lucrării ,,Viața, minunile și acatistul Părintelui Ilie Lăcătușu”, apărută în anul 2012 la Editura ,,Areopag”, și îngrijită de Ciprian Voicilă. Da, Ilie Lăcătușu a fost legionar. Dar legionari au fost și atîția alți preoți, și despre ei s-a vorbit mult, s-au scris cărți și s-au făcut filme. Ba, mai mult, s-a propus chiar canonizarea unora, precum: Justin Pârvu, Daniil Sandu Tudor, Adrian Făgețeanu, Andrei Scrima, Nicu Steinhardt sau mireanul Valeriu Gafencu. Cu toții sînt cunoscuți sub numele de ,,Sfinții închisorilor”. În schimb, despre Ilie Lăcătușu se vorbește abia în cartea amintită. Iar la TV a apărut doar prin 1995, cînd s-a vorbit despre minunile sale și, în consecință, sărăcimea a dat năvală în Giulești, să se roage la mormîntul lui. Așa cum se întîmplă în zilele noastre cu mormîntul lui Arsenie Boca de la Prislop. Prima minune pe care Ilie Lăcătușu a făcut-o la Periprava, în Deltă, și a relatat-o părintele Justin Pârvu, și el deținut acolo. Era pe 30 ianuarie 1960, de ziua Sfinților Trei Ierarhi, cînd, sub amenințarea mitralierelor, deținuții au fost trimiși la tăiat stuf, pe un ger de -30 grade Celsius. La început, deținuții n-au vrut să intre în apa rece ca gheața. Dar, părintele Ilie Lăcătușu i-a încurajat: ,,Măi, intrăm, pentru că ăștia îs puși pe gînd rău și trag în noi. Să intrăm în apă, că Maica Domnului și Sfinții Trei Ierarhi ne vor scoate nevătămați”. Și au intrat, tăind 3 ore la stuf în apa pînă la piept sau pînă la gît și rugîndu-se tot timpul. Fiindcă, deodată, a ieșit soarele și s-a făcut cald, că se mirau și gardienii. Și așa, la rugăciunile lui Ilie Lăcătușu, Maica Domnului și Sfinții Trei Ierarhi i-au slavat de la moarte pe bieții deținuți.

A doua minune, cuprinsă în cartea lui Ciprian Voicilă, este relatată de părintele Ioan de la Rarău. Părintele Ilie Lăcătușu murise în 1983. Dar, în septembrie 1998, cînd i-a murit soția și familia a hotărît să o îngroape lîngă soțul ei, s-a întîmplat ceva neașteptat: trupul părintelui era neputrezit, întreg și binemirositor. Erau primele moaște de sfînt descoperite întregi. Și așa au rămas pînă astăzi. Mai mult, cîteodată, ochii i se deschideau și păreau că se uită la oamenii care veneau atrași de minune, să-l vadă și să se roage. Pe scurt și inexplicabil, mortul era viu, și s-a dus vestea că vindecă tot felul de beteșuguri și, în general, face mult bine cui se roagă. Motive suficiente ca B.O.R. să ia în discuție canonizarea lui Ilie Lăcătușu. Deja enoriașii îl consideră un sfînt și mult-așteptata mișcare a înalt ierarhilor bisericești ar putea fi privită ca o formalitate. Multă vreme, în zilele de joi, sîmbătă și duminică, Maria, o fiică a sfîntului, deschidea cavoul cîteva ore, permițînd credincioșilor să se roage la el, să-i sărute mîna dreaptă și să se mire că deschidea ochii și se uită la ei. Uneori, părea că șade cu ei de vorbă, ca și cînd ar fi fost viu.

Multe altele au fost minunile pe care le-a făcut sfîntul Ilie Lăcătușu, deși, oficial, încă nu e sfînt. ● Unor tineri disperați le-a dăruit un copil. ● Pe alții i-a vindecat de boli incurabile. ● ,,Duceți-vă la sfintele moaște, nu mai lăsați să treacă timpul, ne spune în carte fericitul Valentin Stoica. Nici nu știți ce binecuvîntare este pentru noi că îl avem”.

● Nicoleta n-avea bani nici de tramvai, și a venit pe jos la cimitir tocmai din Pantelimon, să se roage. La plecare, a găsit în poarta cimitirului 3 bilete de tramvai nefolosite. A doua zi, a găsit și de serviciu.

● ,,E minunat ce simți cînd îi atingi moaștele. Mîinile lui sînt calde și ți se umple sufletul de liniște și bucurie. O prietenă a mea, care îmi este și nașă, de 10 ani se chinuia să facă un copil. Nici medicii nu mai puteau să o ajute. Însă, a auzit de Ilie Lăcătușu. A venit, s-a rugat și a rămas însărcinată”. (Diana)

● ,,Oare ce minune mai trebuie să se întîmple pentru ca Sfîntul Ilie Lăcătușu să fie canonizat? Cînd, vizitîndu-l la locul său de veci, simți că din moaștele lui izvorăște o mireasmă dumnezeiască și sfîntă, iar chipul său pare că-ți vorbește, îi simți prezența vie și ajutorul pe care ți-l dă necondiționat”. (Mariusia) ● ,,M-am dus să mă rog la Sfîntul Ilie. Ușa cavoului era închisă și m-am rugat afară. Am îngenunchiat și m-am rugat, apoi m-am dus acasă liniștită. Noaptea l-am visat: «Mai vino și roagă-te de cîte ori ai nevoie, mi-a zis. Dar intră în cavou, nu-ți fie frică de mine»”. (Sofia) ● ,,Prima oară cînd am intrat la părintele Ilie, fiind de față și fiica dînsului, m-am uitat la el, și el s-a uitat la mine cu ochii ăia albaștri. Mîna mea era rece și a lui era caldă. Am plecat de acolo cutremurat și convins că e un mare sfînt și totodată un sfînt foarte viu și neobișnuit”. (Vali) ● ,,Vin aici de 7 ani, de cînd s-a deschis la părintele, și sînt alt om. Cere și ți se va da, bate și ți se va deschide, caută și vei găsi...” (Anonim) ● ,,Îl rog pe Bunul Dumnezeu să rînduiască, după voia Lui, canonizarea preotului mărturisitor Ilie Lăcătuș și a tuturor martirilor din închisori ai Neamului Românesc și Creștinesc” (călugărul Avacum de la Cernica) ● ,,E păcat că noi, bucureștenii, mergem prea puțin la Sf. Ilie, să-i cerem ajutorul. Nimeni nu pleacă de lîngă el neajutat, căci sfîntul ne vede și ne ajută”. (Viorica Moisil)

● ,,Sfinte Ilie, ajută-mă să-mi țin familia unită, să-mi ajut copiii și să pot face o colivă și pomenire neamului meu, că nu mai are cine”. (Ion al lui Ion, al lui Ion,

al lui Ion...)

PAUL SUDITU

 

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite