Cum să nu te încânte sosirea Paștelui într-o primăvară plină de frumusețe, când Dumnezeu îți oferă buna ocazie de a fi tu cu tine și a te bucura în pace de rugăciune? Cum să nu să fii tu cu tine, acasă, în casa rugăciunii, în care te-ai născut și în care ai văzut lumina zilei pentru prima oară? Și cum să nu fii în asentimentul celor care sunt de o religie cu tine și fac parte din aceeași familie de credincioși? Iată întrebări pe care mi le pun de fiecare dată, așa cum un copil și le pune, dornic fiind să-și cunoască părinții cât mai bine, frații mai mari, bunicii care l-au dezmierdat cu mângâierile lor din primele clipe ale vieții sale. Toate acestea au o legătură aparte, care unește existența divină cu spiritul fiecăruia dintre noi, pentru că fără de spirit, fără suflet, am cutreiera această lume de-a lungul și latul fără folos.
Iată că a venit Paștele și în acest an, cu lumină și bucurie, cu pomii doldora de flori, iar prin firele de iarbă apar fel și fel de gâze dornice să se bucure de căldura razelor de soare care le-au trezit la viață din somnul iernii. Iar de peste tot se aud cântece de păsări, triluri vesele, așa cum au fost mereu binecuvântate plaiurile noastre... E Paștele, pe ulițele satelor plutește, de la un cap la altul, mirosul de cozonaci proaspeți, iar ouăle roșii din casele gospodarilor nu contenesc a străluci întru învierea Mântuitorului, care S-a jertfit pentru noi, pentru liniștea noastră și binecuvântarea acestui pământ, care ar trebui blagoslovit veșnic cu iubirea noastră, cu momentele noastre de fericire... Paștele a sosit, iar în lăcașurile de rugăciuni, slujitorii Domnului preaslăvesc marea Sărbătoare creștină, așa cum e mai frumos și mai bine întru credința în care ne-am născut și la care ținem ca la lumina ochilor din cap, chiar dacă, pe ici-colo, mai sunt printre noi și din aceia care, în necredința lor, se lasă ispitiți de fel și fel de gânduri și fapte care nu fac cinste nici unui om cu inima curată, blajin, pentru slava și pomenirea Mântuitorului nostru... Din păcate, unii oameni nu dau dovadă de sinceritate și înțelegere față de aproapele lor și, cu fruntea încrâncenată, refuză să împărtășească aceleași idei de iubire și prietenie, să trăiască pentru idealurile lor comune de pace și virtute socială.
A venit Paștele, și măcar în aceste momente să dăm dovadă de căldură sufletească și rugăciune sinceră pentru ca toți oamenii să-și dea mâna întru împăcare și bună înțelegere, să-și ducă traiul mai departe, sub auspicii de pace și bucurii comune... Paștele reprezintă clipe binecuvântate de bucurie în viața fiecăruia dintre noi, prilej de a ne apleca plini de smerenie, având întipărită, în conștiința noastră de oameni credincioși, dorința ca Învierea Domnului să o încununăm cu milostivenia rugăciunilor noastre, cu făclii de stele din cele mai strălucitoare, întru iubire de Dumnezeu... Consider că e de datoria noastră  să-I aducem prinosul nostru de iubire și dragoste, pentru toate cele ce ni le oferă zi de zi, noapte de noapte, luând aminte că fără El nu poate exista viață, nu poate exista lumină, dar mai ales, nu pot exista bunătate și solidaritate între oameni; or, sărbătorile pascale credem că tocmai pentru acest lucru sunt lăsate pe Pământ, să fim în deplină comuniune cu toți cei care sărbătoresc Învierea Mântuitorului, aducându-I, fiecare și împreună, prinosul nostru de dragoste.
Paștele aduce mereu cele mai frumoase momente de bucurie și pace sufletească pentru toți cei care pășesc, în aceste zile de sfântă taină, pragul bisericii, cu dorința de a I se ruga Mântuitorului pentru prosperitatea vieții și sănătate. Dar, pentru asta, se cuvine să demonstreze că sunt oameni demni, că știu a se bucura împreună de toate momentele care însoțesc această sfântă sărbătoare, care le oferă prilej de introspecție și de rugăciuni fierbinți pentru liniștea și bunăstarea gospodăriilor lor. De sărbătorile pascale pare că ne regăsim cu toții, în rugăciune și iubire pentru cele sfinte.
Să luăm aminte că, fără rugăciune, viața ar fi într-o continuă decădere, iar numai cu credință în Dumnezeu vom putea prospera de la o generație la alta, lucru trăit și demonstrat de fiecare dintre noi, odată cu venirea primăverii pascale și a sărbătorilor Paștelui.
ION MACHIDON,
directorul Revistei „Amurg sentimental”