Bravo vouă, zile frumoase, că ați poposit aici, cu lumina caldă a soarelui și cîntecul de păsări ce răsună vesel din scorburile pădurii cu faguri de miere, ținute, pînă mai ieri, captive sub pleoapele țurțurilor de gheață, moșiți de viscolele aspre ale iernii.
Bravo vouă, copile dragi, prevestitoare de zări senine, cu aiazmă de soare acoperind cîmpiile, pregătite să dea rod și să strălucească peste fire, pînă în podurile cerului, unde veșnicia se scrie cu cerneala albastrei bolți. Plouă cu lacrimi de îngeri, ocrotitorii coconilor de pîine, sfințiți cu moină. De departe se aud sunetele fluierelor ciobănești, chemînd mioarele pe pajiști, în dans cu băltărețul. Astăzi mă uit la voi, frumoasele mele zîne din basm, așa cum priveam, în copilărie, fetele morgane cînd descălecau din ape luminoase și se îmbrăcau în straie de soare feciorelnic, izvorît din fîntîni de binecuvîntări cerești. Vîntul adie ca un nechezat de cal pe pajiști poetice, luminate de curcubeul păsărilor care își caută perechea. Mugurii cu ochii verzi clipesc ademenitor în lumina strecurată printre ramuri, întru dor și doruri cîntate din vremuri străvechi, precum datinile noastre. Mă uit cu uimire cum pe prispa dealului dau buzna gîzele pămîntului care umblă cîrduri-cîrduri pentru a da de veste florilor că primăvara și-a intrat deplin în drepturi, semănînd bucuria trezirii la viață a bobului din brazdă. Fluturii și-au început dansul amețitor de la o poiană la alta, de la un crîng la altul, în halatele lor albe, miruind florile-regine, care își înalță capul spre cerul împînzit de cai albaștri și călăreți de rouă. Gărgărițele cu aripi de aur aduc vești cu daruri pascale, urcînd peste obcinele pierdute în reverii bucolice.
Și iată-mă mergînd la coliba prietenului meu, bujorul, să-i spun că sînt sănătos și că, pe unde am umblat, m-am simțit bine la lumina protectoare a buchetului său, iar astăzi am ajuns să privesc cerul, întru spovedirea lui Dumnezeu cu mir de rouă cerească, prevestind începutul unei noi ere a vieții, în dansul mîțișorilor de plop. Într-o continuă schimbare e lumina zilei, iar dealurile aleargă cu norii în spinare. Ce spectacol de ploaie! Raze multicolore cît cuprinzi cu ochii... Și simt că iarba asta, iarba viorilor, îmi poartă noroc.
Ah, zile bune, zile frumoase, voi sunteți fetele primă­verii și ați venit să mă dezmierdați cu dragostea voastră, aducătoare de viață senină, cu cișmele de apă scînteind de povești aiuritor de frumoase. Iată-mă, așadar, mergînd cu voi prin cetate, pentru a da de veste că primăvara s-a așezat pe plaiurile noastre de basm și în inima mea, aducînd cu ea nouă făclii de cîntece candide.
ION MACHIDON,
directorul Revistei ,,Amurg sentimental”