Fiind ardeleancă – chiar dacă nu se cuvine, lucrurilor le spun pe nume. Asta e, scuze!

Domnul primar general, interesat de părerea bucureștenilor dacă să se tundă ori ba, la TV și pe diverse site-uri i-au fost sugerate: o perucă buclată oxigenată, un cuib de barză, plete de rocker etc.

Bucureștiul arată exact ca ,,tunsoarea” lui Nicușor Dan, iar apa caldă e din ce în ce mai rece. Niciodată, în ultimele 2 decenii cel puțin, Capitala țării nu a fost mai murdară și parcurile mai năpădite de bălării, iar orașul mai plin de gropi, mai neîngrijit, mai aglomerat, mai plin de șobolani, căpușe etc. Unde mai pui că apa caldă curge rece, dacă mai curge. Zone întregi nu au apă caldă cu săptămînile. Nicușor Dan e primar de aproape 8 luni. Dar nu comunică, nu spune nimănui, nici măcar consilierilor din primărie, care e planul pentru reabilitarea rețelei de termoficare. Cu ce trebuie început, care sunt etapele de parcurs, care e termenul pe fiecare etapă. Nu mai ține nici povestea cu bugetul blocat și nevotat de consilieri. Bucureștiul devine, pe zi ce trece, o groapă de gunoi. La propriu. Iar traficul e mai aglomerat ca niciodată.

Românii încrezători, la alegeri, i-au dat votul lor, acum ei fiind ,,recompensați” cu înțepături de căpușe și de țînțari. După ce s-a instalat în scaunul înalt, cel care a promis ,,marea cu sarea” a uitat de toate, spre răsfățul șobolanilor, căpușelor și al țînțarilor care, în Capitală, joacă hora mare.

Concluzia: ,,Deșteptul făgăduiește și prostul trage nădejde”.

Trăim vremuri grele, în care indiferența guvernanților și a celor aleși ne domină. De pensionari nu se mai preocupă nimeni. Pensiile au fost înghețate pentru următorii ani. Vom deveni tot mai săraci. Nu contează pentru cei avuți că ,,seniorii” nu au bani. Ei au alte griji și interese personale sau de grup. Te cutremuri cînd constați cît de actuale sînt, în acest context, versurile Tribunului Corneliu Vadim Tudor:

,,Ani de zile eu n-am băgat de seamă

Care e cea mai teribilă dramă

Ce anume roade, ca un vierme la rădăcină

Biata fiinţă umană, pînă când o termină.

Ne uscăm pe picioare, n-avem chef de nimic

Universul ni se pare din ce în ce mai mic.

Ne zbatem ca şoarecii-n cuşcă

Ne este ruşine, mai tragem o duşcă.

Dăm telefoane, ne facem curaj

Pentru un mic împrumut punem totul în gaj.

Dar specia umană s-a sălbăticit

Prietenii cei mai buni au fugit.

Ştiam că omul e lup pentru om

De la Plaut, şi Hobbes, şi Ioan Chrisostom.

Însă n-am bănuit că există şi o voluptate

De a-l umili pe cel aflat în dificultate.

De a face pe prostul şi-a poza în sărac

Cînd în casa de bani miliardele zac.

«Omul sărac miroase a prost» –

Zicea cineva, care acum e pus la adăpost

E greu fără bani, dar mai grea e povara

De-a nu dormi liniştit, cînd suferă ţara.

Dacă-i azi ruinată, e şi din pricina ta

Creatură infectă, care n-ai milă de ea.

Astăzi, doar primitivii şi hoţii au bani

Sfidîndu-ne ca nişte mitocani.

Dumnezeu o să-i bată cum e mai rău

Fiindc-au călcat în picioare sufletul tău”.

LILIANA TETELEA