Motto: „Peştele de la cap se-mpute“.

(proverb românesc)

Titlul materialului nostru pare a fi destul de foarte

sugestiv. Orice democraţie care se respectă şi orice stat de drept cu adevărat ar trebui să aibă o relaţie indestructibilă cu Educaţia, în speţă Învăţămîntul. Traian Băsescu, ca un intelectual de înaltă ţinută şi mare iubitor al Şcolii, unde a strălucit atît în liceu, cît şi în facultate („Hă! Hă! Nu-i aşa că nu prea vă place cartea?“, se adresa, jovial, cîndva, studenţilor), a dorit, neapărat, să facă reformă şi în acest domeniu. Şi-a suflecat mînecile şi s-a apucat de treabă. Mai întîi s-a orientat către un ministru pe măsură şi l-a uns în fruntea Educaţiei pe cel mai nimerit personaj, care are studii înalte în străinătate, cu diplome de Licenţă la marile universităţi din lume, titluri pe care nu le-a văzut nimeni ca să poată spune, la fel ca Arghezi, „Vreau să te pipăi şi să urlu: «Este!»“. După cum afirmă unii răuvoitori, nici diploma de Bacalaureat a dumnealui, pe legea românească, n-ar prea fi văzut-o nimeni. Dar n-are a face. Mister Funeriu este mare om de ştiinţă dacă a putut calcula, cu precizie, viteza pumnului băsescian, care s-a îndreptat, vijelios, spre obrazul nevinovat al unui copil, la Ploieşti („O fi spus ceva… O fi înjurat“), şi a dovedit că fapta nu e decît o făcătură, o înscenare jalnică, la comanda adversarilor săi politici.

Avînd în tînărul tobă de carte din fruntea Ministerului Învăţămîntului un ajutor de nădejde, s-a apucat să îndrepte greşelile din acest sector vital de activitate, prioritate naţională. Iubind profesorii ca pe ochii din cap, vezi vorba celebră ,,Dascălii scot numai tîmpiţi“, s-a făcut că lucrează, ca Mircea Dinescu, în favoarea profesorilor şi şi-a asumat legea prin care li se măreau, acestora, salariile cu 50%. Chiar a promulgat-o, şi-a pus ilustra semnătură pe acest istoric menit să îmbunătăţească viaţa îndrumătorilor copiilor noştri, după care să uite ce a semnat şi ce a promis, şi nu numai, să nu mărească cu (sic!) un singur sfanţ leafa slujitorilor şcolii, ci, mai mult, să le mai taie 35%-45% din amărîtele de renumeraţii, după buget mici. Motivul? Eterna minciună că nu e bani, tovarăşi. Existau, însă, bani pentru frumoasa, devotata şi deşteapta nimfă din Pleşcoi, ca să facă parcuri prin păduri şi terenuri de sport în pantă. Cît de mult apreciază el Educaţia şi pe slujitorii ei, o dovedeşte răspunsul cu care a gratulat-o pe o profesoară, comparîndu-se pe sine, ca mare preşedinte, care trudeşte 18 ore pe zi, cu dumneaei, care prestează tot 18 ore, dar într-o săptămînă! Cît a trudit, se vede şi din avion. Ţara este la pămînt, economia – aşijderea, cultura – idem, transporturile – la fel.

Sîntem ţara cu pămîntul cel mai ieftin, capabilă să hrănească nu 20, ci 80 de milioane de oameni, dar importăm cereale de la alţii! Sîntem ultimii în UE ca nivel de trai şi primii la mortalitate. Dar să nu minimalizăm relaţia dintre preşedinte şi Educaţie. S-a reformat adînc şi înalt Învăţămîntul, că doar sîntem campioni la un capitol extrem de foarte important, vorba Tribunului, unde nu ne poate depăşi nimeni: hîrţogăraia.

Pe baza miilor de hîrtii care i se cer unui profesor, lucru ce-i răpeşte, practic, şi posibilitatea de a se mai documenta pentru materia pe care o predă, se dau şi stimulentele, precum gradaţiile de merit. Important este acum nu să faci carte cu elevii, ci să te faci că faci, adică să scrii hîrţoage, chiar pe bază de minciuni. Să apară portofoliul doldora de hîrtii false, cu o bogată activitate extracurriculară. Să ştii să vopseşti bine şcoala, clasa s-o împodobeşti artistic şi să te doară-n pălărie, sau în bască, scuzată fie-mi această sintagmă la modă, de activitatea la clasă. Adică, vorba preşedintelui, să scoţi tîmpiţi, căci şcoala va prospera şi ne va trimite pe cele mai înalte culmi de progres şi civilizaţie. Aşadar, reformă să fie, cum vrea preşedintele. Şi Educaţia să rămînă tot cu penibilul procent de 3% din PIB, iar profesorii… desconsideraţi şi denigraţi la infinit. Să nu uităm porunca pe care-o dădea bucureştenilor, pe vremea cînd era primar al Capitalei: ,,Linişte, bă, ce dracu!“.

George Militaru

P.S.: Şi, totuşi, dacă domnul preşedinte are o relaţie bună cu Educaţia (dumnealui e educat, o dovedeşte şi limbajul colorat cu „ţiganca împuţită“), nu poate fi acuzat că nu este apropiat de Cultură (îl citeşte, asiduu, pe Cărtărescu), sau de pretinşii filozofi Liiceanu, Pleşu şi Patapievici. Ba mai mult, este îndrăgostit de cultura de grîu de la moşioara Nana, unde spicul se anunţă „cît vrabia“, ca în pluguşor. Dînsul face mai mult decît cultură, face agri-cultură. Numai fratele său Mircea îl cam îngrijorează. Şi ginerele Radu Pricop, şi cuscrul Bebe Ionescu, şi ţiganii împuţiţi care i-au dat fratelui său în vileag înalta cinste şi demnitate. Însă Matrozul încearcă să ne dovedească ce luptă grea a purtat el, timp de un deceniu, cu corupţia.