Să revenim, însă, la prosperitate și la cum aceasta ne poate ajuta pe noi, ca națiune, să evoluăm. Liberalismul de sorginte naționalistă este calea cea mai adecvată și, indiferent ce ne vor spune neo-marxiștii și socialiștii, eu rămîn la ideea că, în cel mai rău caz, un liberalism naționalist, combinat cu o ușoară tentă socialistă rămîne singurul mod care poate aduce cu adevărat o creștere economică sănătoasă țării. Românii, ca structură, sînt liberali, nu sînt și nu au fost vreodată socialiști sau, mai rău, comuniști. Este, însă, foarte adevărat că acum, în România nu există nici liberalism, nici socialism, nici comunism și nici… nimic. Este un haos legislativ generat de neaveniții din politică doar ca să fure, antreprenorii încearcă să supraviețuiască în acest haos impus de birocrați, iar cei care au creier pentru a ne scoate din impas sînt ori marginalizați, ori hărțuiți, ori închiși. Cred că noi, românii, avem nevoie acum să fim guvernați, avem nevoie de oameni pragmatici, care știu să facă bani, gen Sorin Ovidiu Vîntu sau Cristian Sima. Întîmplarea face că i-am cunoscut pe amîndoi, și, în ambele cazuri, am convingerea – și îmi asum asta – că genul ăsta de oameni au cum să facă România bogată, nicidecum birocrații și puturoșii care s-au tot perindat pe la putere. Cu un premier gen Vîntu și un ministru de finanțe precum Sima, țara asta are o șansă. Cu ce avem acum, cu ce am avut, slabe șanse. Și apropo de liberali, nu doar că pe mîna lor proiectul de lege al lui Teodorovici a fost adoptat de Senat – proiect care spunea că întreprinzătorii români trebuie să fie băgați la beci pentru 6 ani dacă nu achită rapid taxele – dar se pare că nu au nimic de comentat la această lege care va duce la dărîmarea totală a capitalului românesc. Este absurdă o asemenea lege într-o țară în care Guvernul nu asigură bunăstarea propriilor angajați, angajați care fac afaceri foarte profitabile, însă cu propriul angajator. În loc să facă din CEC un mijloc facil de a dezvolta întreprinderile românești, guvernul liberal se gîndește să vîndă această bancă, doar pentru a face pe plac celor cărora nu le convine să mai existe o bancă autohtonă. În fond, CEC ar fi putut deveni inima unui sistem economic național, prin conturile sale să pompeze în finanțarea societăților românești și să readucă capitalul național în discuție. Dar nu o face nimeni, nu le pasă deloc acestor guvernanți, fie că sînt ei de stînga sau dreapta, fie că sînt hoți de pe lîngă casă sau din alte cartiere. Un exemplu al impotenței a fost Dragnea, acum la Rahova. În loc să le spună românilor că, dacă se mărește redevența la resursele din Marea Neagră, sau impozitul, atunci România poate aplica sistemul norvegian, prin care fiecare cetățean al țării încasează o parte din banii obținuți, el a ales să își joace cartea libertății cu Serviciile și să piardă pe toată linia la final. În loc să facă posibilă finanțarea facilă a companiilor românești, el a făcut vizite prin Israel, soldate, așa cum era firesc, cu un eșec răsunător. Liviu Dragnea a demonstrat că nu este cu nimic mai presus decît alți politicieni, el avînd, însă, o altă foaie de parcurs decît cei care au cîștigat, politicieni mai proști ca el, dar cu un spate ceva mai puternic.

Prosperitatea, ca noțiune, devine impetuos necesară pentru a consolida atît un stat în interiorul său, cît și relațiile interstatale. De ce iubim noi Occidentul? Pentru că, așa cum este el, ne aduce un minim de prosperitate. Românii pleacă spre vest, nu spre est, pentru a fi mai bogați. De ce Rusia este privită atît de reticent? Pentru că ea nu aduce nimic individului de rînd. Acum cîteva zile, la o discuție cu parlamentarii ruși prezenți în România, am spus clar că prosperitatea ne poate apropia ca națiuni, mult mai ferm și mult mai rapid decît tradițiile, cultura sau istoria pozitivă. Cînd, datorită Rusiei, mulți români vor simți că sînt mai bogați, atunci sigur rusofobia de acum va deveni o amintire. Drept exemplu, priviți la relația Turciei cu Rusia. Cînd rușii le-au oferit turcilor conducta de gaze, politica Turciei s-a schimbat, și evoluează în plan economic fără nici o rezervă, chiar dacă SUA se opune. De ce? Pentru că acea conductă de gaze, acel hub, va aduce Turciei mulți bani, așa cum va aduce și Bulgariei și Serbiei. Nouă, românilor, nu ne aduce nimic, pentru că, dacă vă amintiți, în 2010 Putin ne-a oferit șansa să devenim hub, dar Băsescu i-a rîs superior în nas, împreună cu toți românii.

În acest moment, mesajul prosperității vine din Vest, astfel că acolo ne este locul și nouă, românilor. Poate că va veni și ziua în care vom asculta sfatul fostului președinte american, George W. Bush, care ne îndemna să devenim o platformă de comunicare cu Rusia, militar, social dar și economic. Ziua aia poate că nu este departe, poate că mintea vreunui politician român va căpăta aripi și acel sfat va fi aplicat. Dar pînă atunci, privirea noastră este și va fi îndreptată spre Vest.

În privința României, a modului în care poate atinge un nivel mediu de bogăție, asta rămîne la nivelul intelectual minuscul al politicienilor români. Nu avem șanse prea mari în viitor să ajungem un stat naționalist liberal, așa cum nici socialismul nu este o soluție. Bandiții care ne guvernează nu știu doctrine politice, nu cunosc nici liberalismul și nici socialismul. Ei știu doar să vîndă ce nu e al lor, să fure sau să îi închidă pe cei care fură mai mult ca ei. În România nu există nimic, nici măcar democrație. În România dictează doar interesul de grup al unor indivizi, străini în majoritate, care au în mînă Serviciile, Justiția și tot ce înseamnă instituții de forță. Parlamentul este fix zero, plin ochi cu păpuși manevrabile, iar Guvernul este dotat doar cu un pix care să semneze ce este necesar pentru ca românii să rămînă și proști și ceva mai săraci decît restul europenilor.

Tano