Într-un timp îndepărtat, la mine în sat oamenii și-au păstrat, veac de veac, obiceiul din străbuni. Cu credință în Dumnezeu, se sculau devreme, privind spre Cer cînd Soarele abia răsărea. Dis-de-dimineață, se spălau pe față (fără să aibă habar de îndemnul lui Iohannis și Orban) și, la fîntîna din curte, făceau baie cu apa rece din căldare.

În cuhnă (cum era numită bucătăria), bunica amesteca mămăliga care, pusă pe masă, era tăiată cu ață și, după ce învelea în ea brînza untoasă, buzul gustos, cu aromă de Soare, ținea oamenilor de foame la arat, la semănat, la culesc, la coasă, pînă cînd soarele asfințea, și toți se întorceau acasă.

Telefon nu exista, toboșarul de la Primărie bătea într-o tobă mică, oprindu-se din cînd în cînd la cîte o casă, anunțînd: ,,Tot omul s-audă...” dispoziția dată de primar.

Dimineața în zori, văcarul suna dintr-un tutoi, și vitele erau scoase la poartă, de unde, adunate în ciurdă, erau duse la păscut, pe cîmp. Porcarul proceda la fel, și fiecare purcel, seara cînd se întorcea acasă, știa la care poartă să se oprească. Badea Ion, din greșeală, se oprea în poartă la lelea Floare...

Bunica mea se amuza cînd îmi spunea cîte o poveste despre ce-a fost dar nu mai este. Așa am aflat de la ea o istorioară nostimă, cu tîlc, despre doi prieteni buni, unul avînd o nevastă frumoasă, celălalt, o nevastă urîtă. Cel din urmă, pe nume Gheorghe, ca să-l necăjească și, poate, din invidie, îi spunea prietenului său: ,,Măi Vasile, cît e de bine, nevasta mea, fiind urîtă, nu mă înșală” – lăsîndu-l pe acesta să înțeagă că frumoasa lui i-ar fi necredincioasă. După care, cei doi prieteni au pus la cale o verificare. Gheorghe și-a înfășurat pe mînă o blăniță și s-a ascuns sub patul în care dormeau Vasile cu soața lui. După ce-au stins lampa și s-au culcat, bărbatul frumoasei a întrebat:

– Tu, Marie, să-mi spui mie dacă vreodată m-ai înșelat!

– Vai de mine, Vasile, cum se poate?

– Ca să te cred, spune așa: De te-am înșelat, Dracul să mă ia.

Prietenul de sub pat, cu brațul în blăniță înfășurat, a-ntîns mîna și trăgea de Maria.

– Vasile, nu lăsa dracul să mă ia, că-ți spun tot! Te-am înșelat cu domnul notar, cu domnul primar, cu domnul învățător, și de la fiecare am primit cîte un dar: opincuțe, bluzițe, băsmăluță...

A doua seară, povestea se repetă la nevasta urîtă.

– Nu mă lăsa, Gheorghe – spuse urîta -, că-ți spun tot. Te-am înșelat cu porcarul, cu văcarul, cu hornarul, și fiecăruia i-am dat cîte-o izmănuță de-a ta, să nu-i roadă undeva, că nici unul nu avea.

Morala: Și la frumoasă, și la urîtă, dracul stă la pîndă. Urîta pierde, frumoasa cîștigă.

Cînd soarele astfințea, peste sat liniștea se așter­nea, iar la gura sobei se depănau cu spor amintiri din viitor...

LILIANA TETELEA