Poporul român umblă neîmbălsămat pe stradă
  • 03-04-2024
  • 0 Comentarii
  • 21
  • 0
Motto ,,Poporul care votează corupți, impostori, hoți și trădători nu e victimă, ci complice” – GEORGE ORWELL

● Multă lume a început să-mi reproșeze faptul că am provocat panică în întreaga societate și că aduc acuzații tuturor, fie ei politicieni, magistrați, polițiști, preoți sau oameni de rînd. Cică aș fi un fel de ,,Gică contra”, care și-a făcut o fixație – Noua Ordine Mondială – și de altceva nu mai scrie.
Deși fac toate eforturile ca narațiunea mea să fie cît mai sinceră, obiectivă, logică și documentată, iată că, de multe ori, oamenii nu mă înțeleg și sînt pus la zid în fel și chip. Cineva mi-a zis cam așa: ,,Este adevărat ce spui, dar pe noi ne apără Dumnezeu!”. Vă dați seama cît de irațională a devenit specia umană, care a păcătuit continuu, iar acum cică o va proteja creatorul ei?
Păi, dragi cititori, să nu uităm că ,,apărați” de Dumnezeu au fost și Adam și Eva, după ce au căzut în păcat. Apărați au fost și păcătoșii de pe vremea potopului lui Noe sau cînd Turnul Babel a fost făcut praf și pulbere. Ce mai, s-au umplut cimitirele sau, mai bine zis, iadul de atîția păcătoși apărați. La fel de ocrotiți au fost și cei care L-au răstignit pe Isus Christos, deși El venise pentru a ierta păcatele tuturor și pentru a le asigura nemurirea. De atunci și pînă în prezent, omenirea numai din război în război a ținut-o.
Altcineva, care se vaccinase anti Covid-19, mi-a spus: ,,Pe mine, care merg des la biserică, mă împărtășesc și mă spovedesc regulat, aprind lumînări și dau cu tămîie prin casă, nu are cum să nu mă apere Dumnezeu”. Femeia care mi-a mărturisit asta, deși știa că prin respectiva vaccinare se va modifica genetica umană – deci era vorba de un păcat de moarte, pentru că ingineria dumnezeiască, sub nici un chip, nu o poți schimba –, își făcea iluzii că Dumnezeu o va salva.
După cum vedeți, prioritate în gîndirea umană nu au avut cele ,,zece porunci divine”, ci principiul emis de Jacques Attali, un proeminent adept al NOM, care sună așa: ,,Nu ne facem griji, fiindcă IDIOȚII vor merge singuri la tăiere” (sic). ,,Șefii la lume”, după cum îi numește Dana Budeanu, au mizat mult pe faptul că ,,Omul devine mai ușor supusul Satanei dacă va fi îndepărtat de la credință, educație și sănătate, în special cea mentală” (Klaus Schwab, ,,Shaping the Fourth Industrial Revolution” – capitolul ,,Alterarea ființei umane”). Schwab a publicat asta în 2018, dar nu este altceva decît o copie fidelă a celor scrise de John D. Rockefeller în cartea sa, ,,Legămîntul secret: Manualul de înrobire a omenirii”, la 1875!
În concluzie, este clar că orice ,,bisericos” care, zice el, se duce des la biserică, se împărtășește, se spovedește și aprinde lumînări, nu va avea niciodată șansa de a fi apărat de bunul Dumnezeu dacă, spre exemplu, în lăcașul sfînt în care intră slujește un preot vaccinat anti Covid-19 sau care aparține unui sistem religios corupt și satanizat, de la Patriarh pînă la ultimul clopotar. Nu vă faceți cruci, că astea sînt vremurile pe care le trăim și în care, în loc să vă bazați pe faptul că Dumnezeu vă va apăra, mai bine aduceți-vă aminte de momentul în care, fiind atît de mîhnit de felul în care evolua omenirea, Creatorul ei a hotărît: ,,de la om pînă la dobitoace, și de la tîrîtoare pînă la păsările cerului, totul piere” (Facerea 6.5-7).
Da, așa a făcut și așa va face și acum, cînd Satana, după ce a îndobitocit întreaga omenire, se va autodeclara Stăpînul Universului. Păi cum să nu vorbesc de ,,îndobitocire”, cînd mai ales generația tînără a deraiat total de la normalitate. Decenii la rînd s-au aplicat, la nivel planetar, principiile de organizare și funcționare a Noii Ordini Mondiale, cum ar fi acela care prevede ,,cît mai mulți idioți în funcțiile-cheie ale statului”? Pentru asta, idioții au fost școliți cu burse Sörös în străinătate, printre ei figurînd Emil Constantinescu, Stolojan, Cioloș, Cîțu, Kövesi, Monica Macovei și mai toți useriștii. Așa s-a îmbîcsit clasa politică numai de ,,maimuțe, șobolani, viermi și lipitori” (Dan Puric), sau cum spunea Corneliu Vadim Tudor: ,,Politica românească e-un gunoi/ Bișnițari și curve și lichele/ Niște netrebnici, puși pe jaf și chefuri/ Mințind că-s «frecventabili», «democrați»/ Ne-au amputat din pensii și din lefuri/ Dar ei trăiesc ca niște îmbuibați/ Zi de zi ne merge tot mai rău/ Ne conduc niște golani siniștri/ Pușcăriașii ies de la bulău/ Și se fac, ei între ei, miniștri/ Încrengături de rude și amante/ Sufocă întregul Aparat de Stat/ Blindați cu grade și hîrtii savante/ Toți impostorii au un doctorat/ Îmi înăbuș voma tot mai greu/ N-am mai întîlnit așa duhoare/ Cît s-a degradat poporul meu/ Nu-l mai recunosc. Se stinge. Moare”.
Ce ziceți, dragi cititori, din versurile de mai sus puteți scoate măcar un cuvînt care-ar fi în dezacord cu realitatea pe care o trăim? Credeți că, odată ajunși într-o asemenea mocirlă, mai putem spera în salvarea divină? Mai degrabă ne-ar amenda Sanepidul că mergem neîmbălsămați pe stradă, decît să ne facem iluzii că, aprinzînd o lumînare pe coliva societății românești și dînd cu tămîie la palatul prezidențial, vom vedea tot soiul de luminițe apărînd la capătul tunelului. Doar că va fi vorba de tunelul morții veșnice. Va fi și o luminiță, la intrarea în tunel, dar ea se va stinge, lăsînd să se întrevadă, la capătul celălalt, celebrele cazane cu smoală.
Va fi frumos tare, că tot frumos ne promit și politicienii aflați în pragul unor alegeri care vor fi, cu siguranță, ultimele din istoria omenirii, pentru că noul Guvern Mondial deja s-a format și, cît de curînd, ne vom supune lui fără a mai avea nici o putere să-l respingem. Așadar, adio administrații prezidențiale, case regale, guverne naționale, ministere, primării, armate naționale... Vor dispărea religiile, bugetarii, proprietățile, moștenirile, banii lichizi, noțiunile de ,,părinți” (tată și mamă), cele de ,,soț” și ,,soție” (se vor numi ,,parteneri”). Mai mult, folosirea noțiunilor de ,,suveranitate”, ,,patriotism” și ,,naționalism” va constitui faptă penală. În mass-media se va mînca mult c...t, iar prostimea se va hrăni cu făină din viermi, tacîmuri de gîndaci și libelule la proțap. Asta da viață, din care nu vor lipsi drogurile, alcoolul, educația sexuală la copii de grădiniță și sexul deșănțat. Numai așa omul își va da seama ce înseamnă ,,Minunata lume nouă” sau Noua (Dez)Ordine Mondială, din care, spre ghinionul omenirii, va lipsi un al doilea Noe, care ar mai fi putut salva, pe ici, pe colo, cîte ceva.
Piesa divină ,,Precum în cer, așa și pe pămînt!” și-a tras, pentru ultima oară, cortina, iar omul va afla, poate chiar mîine, cînd se va trezi, că nu mai este om liber, ci... SCLAV!
● În ultimii 2-3 ani am scris cîteva articole privitoare la cetățeanul Virgil Bărbuia din Sectorul 1, București, care, la vîrsta de 75 de ani, trăiește un calvar de nedescris. Este o persoană cu handicap grav din anul 2007, plus că, din cauza diabetului, i s-au amputat șapte degete de la picioare, deplasarea fiindu-i tot mai anevoioasă. Mai mult, în ultima vreme, din cauza diabetului, a glaucomului și a cataractei, i s-a slăbit vederea, ca să nu mai vorbim de faptul că a avut două AVC-uri, cu urmări destul de serioase, cum ar fi pierderea memoriei, amețeli și dureri de cap frecvente. Acestea fiind datele și starea celui în cauză, membrii unor ONG-uri care îl monitorizează sub aspect social, medical, moral și chiar spiritual, au decis să-l ajute în demersul de a obține un nou certificat de handicap grav, dar cu asistent personal. Cererea în acest sens a fost depusă la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului – Sector 1 București, în luna iulie 2023. În anexa cererii s-au depus cîteva acte medicale, pentru că Virgil Bărbuia a căzut de cîteva ori pe stradă și în casă, motiv pentru care omul și-a spart arcada ochiului drept, și-a spart nasul și și-a rupt placa dentară cînd a căzut cu gura direct într-o bordură. Era vremea cînd mai toți medicii, cînd îl vedeau, îl întrebau: ,,Cum ai ajuns, măi omule, singur, în halul ăsta la mine?”.
Însă ce a urmat, nici o minte sănătoasă nu poate crede. Citiți și vă cruciți! Cei de la DGASPC – Sector 1 nu numai că i-au respins cererea pentru asistent personal, ci au decis să-i schimbe și gradul de handicap, din grav – în accentuat, asta ca și cum omul ar fi devenit mai sănătos decît în urmă cu 15 ani, cînd i se stabilise prima dată nivelul de handicap. Adică, după mintea imbecililor din cadrul respectivei instituții, omul merge mai bine acum, cînd nu mai are șapte degete la picioare decît atunci cînd le avea pe toate. Sau că, acum, cînd cade cu capul de asfalt, e semn că se simte mult mai bine, iar starea lui actuală, cu amețeli puternice și pierderi de conștiință, înseamnă că s-a îmbunătățit față de perioada în care nu le avea. Ce javre! Ce nemernici! Ce criminali!
Firesc, cazul a ajuns în mass-media și în fața instanței de judecată, unde DGASPC nu s-a prezentat. Pe lîngă asta, o televiziune belgiană a început realizarea unui documentar de 12 episoade pe acest subiect, producătorul spunîndu-mi la un moment dat: ,,În condițiile astea s-ar putea că bietul om să moară înainte ca noi să terminăm filmarea!”.
Da, așa este, deși, de frică sau de silă, în timpul procesului, idioții din DGASPC l-au informat pe Virgil Bărbuia că i-au eliberat un nou certificat de handicap (grav), deci își reparaseră greșeala, abuzul sau, poate, răzbunarea, pentru că omul avusese tupeul să solicite un drept conferit prin lege.
Și, pentru că răzbunarea este arma prostului, era de așteptat ca, și de această dată, solicitarea pentru asistent personal să fie respinsă cu zîmbetul sardonic pe față. Acum, ce să facă omul? Cu sau fără asistent personal, și-a continuat viața, pînă a dat, din nou, cu capul de asfalt. Așa a ajuns la Urgență, unde s-a constatat că sistemul nervos de la nivelul picioarelor este aproape inexistent, ceea ce, în limbaj medical, se cheamă... PARALIZIE! În această stare a ajuns la un cămin social din orașul Otopeni, unde, din cauza unei bătături în talpa piciorului, a căpătat o infecție purulentă, adică exact ce îi mai lipsea diabetului pe care îl are. De menționat că, după ce a început, cît de cît, să meargă cu cadrul, cei din respectivul cămin l-au trimis la un centru de recuperare fizică, să pedaleze la o bicicletă medicală. Și cum credeți că l-au trimis? Păi, pur și simplu, singur pe stradă, tîrîș-tîrîș, pînă s-a pricopsit cu respectiva bătătură.
Între timp, Virgil Bărbuia, în pragul disperării, a mai făcut 2-3 cereri pentru asistent personal, toate rămase fără răspuns, deși o comisie a DGASPC l-a vizitat la căminul menționat, unde, am uitat să spun, nu există meniu pentru diabetici, iar asistența igienică și medicală lasă mult de dorit.
Oricum, voi reveni asupra acestui subiect, mai ales că am strîns o mulțime de informații despre conducerile celor două instituții menționate în aceste rînduri. Nu e de glumit, mai ales că întreaga poveste a intrat deja sub incidența clară a codului penal. Mai grav este faptul că acest caz nu este singular (v. azilele din Voluntari). Vorba lui Corneliu Vadim Tudor: ,,Dacă acum ar fi trăit Isus, numai cu biciul în mînă ar fi mers”.
● Pe Mihai Bendeac l-am cunoscut în urmă cu vreo 10 ani, o minune de om. Eram în zona Centrului Vechi din București; în timp ce eu intram în zonă, el ieșea sau, mai bine zis, se chinuia să iasă, zicînd: ,,Mai bine mai stăteam, că afară plouă”. Acum să nu credeți că vreau să intru într-o zonă peiorativă legată de îndrăgitul actor, regizor, scenarist, scriitor, om de televiziune, muzician, filantrop, adică un om care, pentru a trăi ca un rege, a muncit ca un sclav. Spun rege, pentru că, în opinia mea, cei mai geniali actori de comedie din România, aflați în viață, sînt: Horațiu Mălăiele, Doru Octavian Dumitru și Mihai Bendeac.
Unii spun despre Mihai că este, într-adevăr, mare actor, dar o arde rău de tot cu băutura. Ce să spun, e democrație și fiecare are dreptul să-și exprime părerea, dar hai să vedem ce spune Mihai în cartea sa, ,Jurnalul unui burlac”, volumul II, în capitolul ,,Alcoolimpiada”: ,,Îmi place să beau, dar nu sînt alcoolic, atîta vreme cît profesia nu-mi este perturbată”. Pentru a fi mai bine înțeles, a continuat: ,,Cîndva, maestrul Gheorghe Dinică a fost întrebat dacă bea de fiecare dată după spectacol.
– Da. Ca să mă depresurizez.
Și a venit a doua întrebare de baraj:
– Dar există și actori care nu beau după spectacol?
La care maestrul Dinică a replicat instantaneu:
– Există, dar nu-i știe nimeni...”.
De precizat că toate încasările pe respectivul volum vor fi donate Fundației Metropolis și #spitalepublicedinbaniprivati, acolo unde au ajuns și banii obținuți din vînzarea primului volum, ,,Conversații cu mama”. Așa s-a făcut că, cu suma de 235.000 de euro donați de el, Secția de pediatrie de la etajul 7 a Spitalului Fundeni a fost complet renovată și modernizată. Dat fiind că la Cluj se va construi o maternitate din astfel de donații, la alt spital va fi instalat un lift, iar la Piatra Neamț se vor renova băile, Mihai Bendeac a plusat, donînd mare parte din banii pe care i-a obținut din campaniile de publicitate și social media, ceea ce fac și prietenii săi Codin Maticiuc, Vlad Drăgulin, Monica Munteanu ș.a.
Frumos, dar nu știu cum se face că astfel de fapte caritabile sînt ținute sub tăcere, în timp ce bogații țării stau la cutie, într-o nesimțire totală, deși în campaniile electorale se întrec în enunțarea unor proiecte, promisiuni, jurăminte, care mai de care mai mincinoase. Spun asta pentru că 90% din bogații țării fac parte din clasa politică, dar hai să vedem ce le-a transmis Mihai acestor neisprăviți, care se vor votați pe vecie. Actrița Anca Dincu, căreia Mihai i-a atribuit primul rol principal în teatru, a fost de față atunci cînd, în urmă cu cîțiva ani, într-un club de fițe din București, cineva s-a urcat pe tejgheaua de la bar și urla ca și cum și cei din stradă trebuiau să audă. Unii aplaudau, iar alții propuneau să i se dea o portavoce. Personajul era profund nemulțumit, așa cum, de fapt, este întreaga societate, iar dacă eram acolo, m-aș fi urcat și eu pe o masă și aș fi strigat același lucru: ,,Să vă dau la m...e, bogaților!” (Mihai Bendeac, Capitolul
cu acest titlu, pag. 294, din Volumul II - ,,Jurnalul unui burlac”).
Pînă aici, simplu și clar, dar cînd să facem asta, Mihai, acum sau după alegeri?
VALENTIN TURIGIOIU

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite