Prin locurile mele de baștină există o expresie care îi caracterizează cel mai bine pe cei care se cred mari și tari în uniformă militară sau de polițist: a te da mare la apă mică.

Mulți dintre cei care cred că sînt zeii aplicării legii pe pămînt nu sînt decît niște ratați din punct de vedere social, dar care, din lipsă de perspectivă, au găsit o poartă de intrare în lume – meseria de polițist. Departe de mine gîndul de a jigni întreaga tagmă a oamenilor legii, pentru că există foarte mulți oameni de onoare, valoroși pentru sistemul polițienesc, care rezolvă ceea ce incompetenții nu sînt în stare.

Cei care se cred imbatabili cînd e vorba de a se lupta cu băbuțe și cu tineri fără mască prin metrouri, cei care pot fi foarte ușor comparați cu niște vlăjgani care terorizează o grădiniță, sînt mulți, incompetenți, toxici, indivizi care căpușează din plin societatea. Sînt mulți pentru că legea le permite. Ba chiar, odată ajunși la Academia de Poliție, au posibilitatea de a urma  cursuri particulare sau Academii militare de securitate, care nu doar că transformă prostul în prost de-a binelea, dar îi dă senzația că este deștept. 

Societatea a acceptat fără reținere ca educația  să fie înlocuită cu școala pe bani, ca intelectul să fie scos la mezat și valorificat doar prin cotizații financiare, și acum tot ea, societatea, se vaită că polițiștii nu știu să își facă meseria. Vedem zi de zi incompetența unor indivizi în uniformă de a interveni în situații critice, așa cum vedem alți polițiști care arestează băbuțe prin piețe. La Onești, imbecilitatea Poliției a fost una epocală, dar acest fapt nu mai trebuie să ne mire. După cazul Caracal, cînd niște indivizi care poartă uniforma degeaba, împreună cu un procuror care știa foarte bine ce se întîmpla în spatele gardului de metal al casei lui Dincă, au stat la poartă în timp ce o adolescentă a ars complet într-un butoi – ei bine, după toate acestea nimic nu ne mai miră.

Undeva, prin părțile Olteniei, o fetiță a fost răpită și ucisă pe cîmp de un pedofil olandez, aflat nu prima oară în România. Dar Poliția nu a fost în stare să facă nimic din simplul motiv că oamenii legii nu au fost interesați să acționeze. În fapt, o parte a Poliției Române este construită pe o întreagă rețea de nepotisme și prostie. Nu este nici un secret că și ei, polițiștii, sînt, asemenea politicienilor – o extensie a societății civile. Prin urmare, chiar societatea civilă este vinovată pentru că acceptă să aibă asemenea factori de decizie la cel mai înalt nivel. Poporul este vinovat pentru că s-a ajuns aici, dar și pentru faptul că vom ajunge mult mai rău de atît.

Militarii se cred un soi de supermeni locali, care, în cazul unor provocări serioase, vor face pe ei de frică pentru că unchiul sau tatăl care i-a angajat nu i-a avertizat că, în afară de a purta o uniformă, de se îmbuiba și de a avea un salariu asigurat, mai trebuie să facă și altceva.  Poliția română este într-un mare impas, asemenea tuturor organismelor de forță. Am, însă, un mare respect pentru oamenii valoroși din Poliție și din sistemul judiciar, pentru aceia care înobilează meseria aceasta și care, de voie, de nevoie, trebuie să facă și munca unor colegi de-ai lor ceva mai proști și mai „piloși”.

Tano