Pianista Ilinca Dumitrescu –

distinsă cu titlul de „Comandor al Italiei”

La Centrul Cultural al Ministerului Administraţiei şi Internelor a avut loc un recital extraordinar de muzică şi literatură. Cu acest prilej, mi s-a oferit ocazia de a vorbi despre pianista de talie internaţională Ilinca Dumitrescu, distinsă cu titlul de „Comandor al Italiei”, obţinut şi de alţi români, precum Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Alexandru Balaci, Florian Potra, Octavian Paler şi subsemnatul. „Laus tibi”, Ilinca Dumitrescu! Pianista noastră a interpretat, cu o puternică forţă emoţională şi cu o expresie dureroasă, capodopere ale compozitorilor Robert Schumann şi Frédéric Chopin. Ascultînd-o, cu respiraţia tăiată, doream să-i spun, pe un ton „blagian”: „Draga mea Ilinca, tu nu trăieşti în zadar, deoarece ai înţeles că ai datoria de a da vieţii pămînteşti aspectul unei captivităţi cereşti… Spre deosebire de duşmanii tăi, tu consideri că orice ideal este o mustrare de conştiinţă”. În acelaşi concert, fagotistul Vasile Macovei a recreat poemul „Frescă byzantină”, într-un climat de o grandoare austeră şi hieratică. Apoi, acompaniat de Ilinca Dumitrescu, a prezentat minunatele „Cîntece aromâne”, de Ion Dumitrescu. Ca şi Theodor Rogalski, Ion Dumitrescu a valorificat acest tezaur emoţionant din Munţii Pindului. Cei doi exponenţi de frunte ai artei sonore camerale au tălmăcit, cu o expresie tragică, mult inspiratul ,,Diptic bacovian”, al octogenarului Vasile Timiş, artistul excepţional care ne întăreşte convingerea că ,,tinereţea e o stare a spiritului”. În partea a doua a manifestării, Paula Romanescu ne-a recitat, cu o mişcătoare măiestrie, pagini din poemele ei, de o rafinată muzicalitate. Prozatoarea a fost prezentată – expresiv – de poetul Geo Călugăru, cel care a reliefat şi ancorarea doamnei Ioana Stuparu într-o arhaică spiritualitate românească, parcă ducîndu-ne cu gîndul departe, foarte departe, acolo unde, cum ar spune „divinul critic” George Călinescu, „un neam îşi pierde urmele în umanitate”. Felicitări, doamnă Ioana Stuparu! De apreciat sînt şi poemele inspirate ale lui Vintilă Anastasescu, acestea amintindu-ne

de aforismul Paulei Romanescu: ,,Iubirea-i o senină taină-n care pasărea-suflet cîntă”.

Doru Popovici

P.S. 1: După recitalul dedicat lui Octavian Goga şi concertul închinat lui Ludwig van Beethoven, poetul Vasile Ursache, directorul Centrului Cultural, a organizat o nouă manifestare încîntătoare.

P.S. 2: Din nefericire, maestra Ilinca Dumitrescu a fost dată afară din conducerea Muzeului Naţional ,,George Enescu”. Justiţia îşi va spune cuvîntul, ca şi în alte concedieri făcute de fostul ministru al Culturii, Adrian Iorgulescu. În ceea ce mă priveşte, eu nu cotizez la sinistrul război româno-român! Multă dreptate a avut Moses Rosen cînd a subliniat că evreii, spre deosebire de noi, românii, nu şi-au ucis „rabinii”!