Poetul Vasile Bardan, originar din comuna Valea Seacă, județul Bacău, a împlinit, anul acesta, 75 de ani de viață, prilej nimerit de analiză a operei sale lirice bogate, dar și de meditație la viitoarele creații, căci mai are multe versuri de scris... El și-a creat un drum propriu, original, în literatură, scriind însetat de ,,foamea gîndului de gînd”, asigurîndu-ne, în graiul lui Bacovia, că așa se ,,naște poezia”, prin ,,foamea bărbatului de femeie/ și foamea femeii de bărbat”. Am ales aceste versuri din creația sa (,,Poezia și foamea”, 1996) pentru explicația pe care ne-o dă autorul despre felul cum stau lucrurile în cazul poeziei sale, a simțirii poeziei ca mesaj direct și a unei filozofii desprinsă din viață. Știm că, de la publicarea acestei poezii, pentru Vasile Bardan, anii s-au scurs, cu bune și rele, însemnînd creație, muncă pentru împlinirea destinului său de poet cu metafore incandescente și emoție metamorfozată în bucurii și tristeți, dînd naștere unui stil propriu, cu disponibilități certe de a se vedea printre creatorii marii poezii a vremurilor actuale, în era calculatorului și a spiritului clonat întru dispreț, depresie și neliniște materială națională.
Vasile Bardan este poetul care surprinde prin modul spectaculos al evoluției sale, spunînd lucrurilor pe nume, pînă la imortalizarea și redarea vizuală a unor imagini din jurul său, fie că e vorba de ,,bombardiere” - ,,Am văzut bombardiere/ aruncînd deasupra orașelor/ alimente și medicamente/ și sute de mii de tancuri/ ieșite la arat” (Lapsus) –, fie de o vrabie care-și învață puiul să zboare prima oară din cuib, așa cum o face, cu darul omului născut să empatizeze cu lumea necuvîntătoarelor, în poezia ,,Lecție de zbor”. Și scrie cu o strălucire aparte, aflîndu-se parcă la un examen, în fața unui juriu format din copii nerăbdători să afle de la el ce este o descriere poetică și care sînt ingredientele folosite. La orice provocare, poetul descrie cu pana sa de liric autentic, pe un ton prietenesc, tabloul lecției de zbor: ,,de pe marginea cuibului/ puiul privea în abis/ vrabia îl învăța să zboare/ universul îi era deschis”. Cîtă literatură în mișcare și cîtă vibrație pentru inimă și suflet... Sînt versuri care ne duc cu gîndul la marii noștri poeți clasici, care au creat din lumea necuvîntătoarelor opere memorabile pentru toate timpurile. Fără să exagerăm, prin această poezie, Vasil Bardan a creat - în era această sufocată de modernitate, farmacii și medicamente, de măcelării clandestine, oameni bolnavi de nervi, de cîrciumi și prostituate – un univers de dumnezeiască transformare, în care primul zbor al puiului e încununat de succes, sub atenta și grijulia supraveghere a mamei lui. Atenție, părinți și bunici!... Chiar dacă azi se navighează pe internet în toată lumea, din cînd în cînd, e bine să-i determinăm pe copiii și pe nepoții noștri să-și mai întoarcă, din cînd în cînd, privirea la tot ceea ce există în natură... Viețuitoarele nu se dezic de obiceiurile lor, iar omul e cazul să ia aminte la ele. Are încă multe lucruri de învățat de la aceste făpturi binecuvîntate... Felicitări lui Vasile Bardan pentru poezia sa – expresivă, vie, temperamentală, care îi conferă statutul de poet clasic în viață. Îi adresăm cele mai frumoase gînduri pentru cei 75 de ani împliniți, iar rîndurile noastre se doresc a fi o binemeritată recompensă pentru întreaga sa activitate de creație și efortul depus în slujba cuvîntului tipărit!
ION MACHIDON,
directorul Revistei ,,Amurg sentimental”