
- 15-05-2023
- 0 Comentarii
- 278
- 0
Mihai Istudor este un poet la care succesul contează ca bucurie sufletească, nu materială. Deoarece se simte înconjurat de prietenii literare pe măsura harului și talentului său poetic, care în tradiția românească fac cuvintele să înflorească și să melodieze pe același ritm și în același scop metaforic. Probabil că de la această premisă a plecat atunci cînd, cu mulți ani în urmă, a decis să publice volumul său cu iz de poezie națională ,,Crăișorul”, ajuns la patra ediție, o versificare după romanul ,,Crăișorul Horia” (1929) al lui Liviu Rebreanu. Apariția sa în cele 4 antologii din colecție ne motivează și mai mult demersul acestui proiect de cultură. Încă un temei pentru Mihai Istudor de a-și manifesta pasiunea, care devine tot mai mare, pe măsură ce cunoștințele sale se îmbogățesc cu fiecare nouă informație privind istoria românilor, ,,Crăișorul” făcînd parte din paginile noastre de istorie națională prin glorificarea martirului Horea... Autorul își are originea în rădăcinile acestui popor, evocate prin vocea inegalabilului savant Nicolae Iorga, căruia poetul cu pana lustruită de praful trecutului i-a dedicat volumul ,,Efigii tricolore” (2022), aducînd în actualitate date privind istoria cursurilor de vară de la Vălenii de Munte din 1908-1914. Ceea ce spunem noi aici e numai o latură scriitoricească a lui Mihai Istudor, ea fiind mult mai bogată și ține mai mult de creația poetică, domeniu literar în care s-a afirmat, publicînd mai multe volume de poezii și antologii cu care s-a făcut cunoscut în arealul poetic românesc. ,,Crăișorul” este o frescă a trecutului poporului nostru, încercat de atîtea vitregii ale destinului.
Mihai Istudor este profesor de istorie, pentru care Istoria înseamnă documente de arhivă, mărturisiri și căutări permanente de date, note și informații privind identitatea noastră ca popor din vremuri străvechi. Dar el este și poet, cu versuri bogate în culori picturale complexe, de un clasicism neomodern, stil cultivat cu preponderență de poeții noștri de azi, mulți dintre ei înrudiți, ca stare poetică, cu poeții noștri de odinioară, dar la alt nivel de gîndire a versurilor, bucurîndu-se de o lumină auctorială ponderată. În lirica sa se simt deopotrivă glasul poetului temerar cu sine, dar și melancoliile sale temperate, generate de conștientizarea faptului că face parte dintr-un peisaj damnat de albe ninsori, ca atmosferă a prezentului efemer.
Mihai Istudor este poetul șanselor sublime, prin suflul nou adus în poeziile sale, axate pe descrieri existente din toate veacurile, pentru prezentul în care sentimentele dintre oameni au devenit reci, omul trăind într-o confuzie generală identitară și de personalitate... Versurile sale sînt aprige, ca focul din teracota zilei, pentru încălzirea nesancționabilă a spiritului. Și ele există la oricare poet, deci și în cazul valorosului autor Mihai Istudor, care se mărginește, prin contemporaneitate, cu timpul său de creație și lumea sa literară.
În concluzie, spunem că Mihai Istudor este poetul liberei conștiințe artistice, de implicare sublimă în vremurile acestea apolinice, în crearea frumosului cu știință de carte și discernămînt literar, fără pretenții de a fi altceva decît ceea ce este: omul iubitor de istorie și scriitor de stihuri emoționante. Pentru că așa l-a înzestrat pe el Pronia, cu bună înțelegere față de semeni și dar profesional de dascăl la catedra de Istorie.
ION MACHIDON,
Directorul revistei ,,Amurg sentimental”
-2.8 C