Poeta Dunia Pălăngeanu, la ceas aniversar
  • 11-03-2024
  • 0 Comentarii
  • 119
  • 0

De ce, Doamne, timpul trece așa de repede? Parcă ieri a fost cînd, împreună cu regretata scriitoare Marga Dumitrescu-Frasinu, am participat pentru prima oară, cu mulți ani în urmă, la o frumoasă ședință a Cenaclului „Luceafărul” din Giurgiu, coordonat de scriitoarea Dunia Pălăngeanu (n. 14.03.1954). La vremea respectivă, credem că nimeni nu s-a gîndit că, în martie 2024, vom ajunge să o sărbătorim pentru cei 70 de ani de viață ai săi, și nici că scriitoarea Marga Dumitrescu-Frasinu nu se va mai afla printre noi, să fie alături de sărbătorită. Iată că anii nu stau pe loc iar, odată cu noi, și vîrsta noastră se schimbă, ca și lucrurile care ne înconjoară, lumea, natura omului în general, funcție de anii parcurși, cu bucurii și tristeți, cu bune și rele, cum însăși autoarea scrie, în versurile pline de sensibilitate ale poemului intitulat „Mor stelele”, pag. 2:
,,Mor satele, brumele se-aștern albastre
Peste cîmpia crăpată și pustie,
Casele zac într-o rînă sihastre,
Apa-n fîntînă adoarme sălcie.
Mor satele, de cîntece vechi văduvite,
Prunele asfințesc pe crengile amare,
Spînzurată e luna prin livezile cernite
Strachina tresare sub praful de sare.
Mor satele, stele tîrzii se prăvale.
Prin claia de paie de-amintiri asudînd,
Printre cruci, siluete de babe-și fac veacul,
Și-un clopot din turlă se-aude bătînd.
Mor satele, mor satele,
Doinele rătăcesc despletite,
Din fluiere de lemn furnicile lacome
Ies palide flori pe morminte”.
Acest poem ne determină să-i aducem autoarei un cald omagiu la aniversare, știind bine că, adeseori, cu prilejul unor asemenea evenimente frumoase din viața unui scriitor, oamenii nu se prea îngrămădesc să-l sărbătorească.
Dunia Pălăngeanu este o figură emblematică pentru arealul poetic vlăscean, de numele ei fiind legate multe amintiri frumoase în inima localnicilor din satele și comunele prin care a umblat, unde, folosindu-și energia creatoare, a săvîrșit un act de mecenat cultural de toată isprava, iar toate aceste fapte vor dăinui peste ani și ani. Și dacă azi scriem despre dumneaei la împlinirea celor 70 de ani, o facem din respect pentru ceea ce este în prezent și va fi probabil și de aici încolo: glasul literaturii giurgiuvene care răspîndește frumusețe spirituală în toate colțurile lumii... Pentru că steaua ei poetică, de la început, s-a bucurat de ingredientele poetului talentat, care întreaga viață a lucrat la desăvîrșirea unei opere literare consistente, calibrată pe emoție și discurs liric aprig (v. volumul „Îngerul de lîngă mine”, 2022), alături de soțul său, Ion Pălăngeanu, la care a găsit tot sprijinul și toată înțelegerea... Doi oameni destoinici, boemi, o familie fericită, unde fiecare a lucrat pozitiv asupra celuilalt, formînd de-a lungul anilor un cuplu de invidiat, cu copii și nepoți... Între cei doi a existat o chimie specială, o colaborare frumoasă, dăruindu-și unul celuilalt lumină, buchete de dragoste, iar toate acestea aveau să-i unească și mai mult, astfel încît azi au ajuns să fie considerați de comunitatea în care trăiesc un soț model, cu o soție model și poetă de primă mînă a Giurgiului. La cei 70 de ani ai săi ar fi fost de așteptat ca măcar un for de cultură județean sau național să se învrednicească a o sărbători pe măsura meritelor sale culturale, pentru tot ceea ce a făcut pentru literatura contemporană.
Iată încă o poezie care, prin aerul proaspăt pe care autoarea îl revarsă în versurile sale, creează un univers liric damnat la vulnerabilități actoricești de anvergură, grație unei concepții originale, ca un film cu o structură ghidată pe atmosfera discursului liric. Poemul se intitulează Je ne regrette rien (pag. 3):
„Nu regret nimic, pentru ce-aș regreta,
cu bune și rele ce-am trăit a fost viața mea,
am trăit intens, am ars ca o flacără, am și greșit,
totul îmi aparține, am devenit mai puternică
            am revenit.
Fiecare rid de pe față e al meu, îl recunosc,
            nu-l regret,
am fost lacomă de frumos, am iubit, am știut
            să aștept,
m-am înconjurat de oameni mulți, de emoții,
            de sentimente,
am trăit clipe triste adesea, ploi reci, deznădăjduite,
            incerte.
Am sorbit cu nesaț princiar cupa zorilor
            de rouă plină,
am fost generoasă, nu am luat locul nimănui,
            am risipit lumină,
mulți m-au urît, m-au lingușit, s-au uitat pieziș,
            m-au invidiat,
m-am prefăcut că nu le văd deșertăciunea, le-am
            zîmbit, i-am iertat.
Am ridicat fruntea învinsă, m-am vindecat, am mers
            mai departe,
am fost protejată, mi-a alungat tristețea cel care m-a
            iubit și nu m-a uitat,
răbdător, duios, cu sinceritate, mi-a stat alături
în zilele bune, în nopțile grele –
fie-i numele de-a pururi luminos, sfințit de neuitare
            și binecuvîntat!
Dumnezeu a făcut totul pentru mine, mi-a uns fruntea
            cu mir și seu,
un înger păzitor a stat credincios în nopțile lungi
            pe umărul meu,
n-am rîvnit drumul altuia, am mers cu nădejde pe
            cărări nebătătorite,
am învățat de la cei mai buni decît mine, mentorilor
            le-am sărutat urmele sfinte.
Nu regret nimic, prieteni, timpul e tot mai scurt,
            inima-pasăre călătoare
va scrie poeme arzînde, curînd, pe pergamentul
            mării de sare,
iar tu, trecătorule, vei privi uimit cum cade din înalt
            în fîntînă o stea,
nu regret nimic, apa aceea dulce din ciutura nopții
            e viața mea”.
O spovedanie cu toate ingredientele unei bune mărturisiri, care țin de structura eului poetic al creatoarei, ca plămadă a timpului și veacurilor ce or să treacă peste noi.
Ca rezumat general, trebuie spus că Dunia Pălăngeanu a publicat mai multe cărți de poezie, proză, albume, întemeindu-și activitatea culturală din arealul giurgiuvean, iar toate aceste realizări se datorează muncii și dorinței sale permanente de a persevera... Calități deosebite care au stat tot timpul pe agenda de lucru a sărbătoritei.
La ceas aniversar, dorim ca numele său să fie înscris în analele culturii giurgiuvene cu litere de aur, toarse din steluțe de mărgăritar culese de pe bolta albastră a cerului dunărean, de la care poeta niciodată nu a făcut rabat în creațiile sale, cum nici orașul Giurgiu, care a adoptat-o pe scriitoarea venită de pe meleaguri buzoiene și care a bătătorit cu piciorul, de-a lungul și latul, fiecare comună și sat giurgiuvean în căutarea de talente artistice... Gestul nostru, de a-i aduce un elogiu prin aceste modeste rînduri, credem că este edificator pentru a demonstra că sîntem alături la aniversarea zilei sale de naștere, omagiind-o ca poetă și publicistă distinsă cu premii naționale și internaționale, dovezi ale recunoașterii meritelor sale scriitoricești și de coordonator de activități culturale.
Indiscutabil, Dunia Pălăngeanu reprezintă o pagină de istorie vie pentru giurgiuveni. Îi dorim ca bucuria cuvintelor din sufletul său să o înalțe cît mai sus, spre culmile succesului deplin, și să rămînă aceeași fire tenace, așa cum am cunoscut-o cîndva.
La mulți ani, poetă Dunia Pălăngeanu!
ION MACHIDON,
directorul Revistei „ Amurg sentimental”

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite