Caii noştri magici tremurã-n ninsoare

pasc inimi de gheaţã printre stalactite

curg metempsihoze de tãceri strivite

poate-o fi mai bine-n viaţa viitoare.

Trec prin cerul gurii gusturile-apuse

tîmpla ta pulseazã noaptea-n depãrtãri

se cocoaţã-n mine singurele scãri

ce transportã gînduri dinspre lumi opuse.

Hai sã strîngem fulgii rãstigniţi pe cruce

în palmele noastre colorate-n gri

fiindcã este sigur, nimeni nu va şti

de unde-i iubirea şi-ncotro se duce.

S-amînãm plecarea nopţilor pe mare

stau în mine însumi în zidiri de fum

cioburile tale prin trup îşi fac drum

însã caii noştri tremurã-n ninsoare.

Ne-or aduce-o veste dinspre lumi strãine

cu iubiri supreme ce-abia s-au aprins

însã prin secundã iarna s-a întins

şi-a-ngheţat lumina ce venea din tine

Dar prin mine caii cautã o floare

inima-mi de gheaţã este hrana lor

plînge-o stalagmitã dintr-un alt decor

poate-o fi mai bine-n viaţa viitoare.

Adi Sfinteş

Preşedintele Filialei PRM Buzãu

19 decembrie 2015