Sîmbătă, 5 octombrie, la Poienești, în județul Vaslui, am prezentat Planul Simion pentru Agricultură, un plan menit să aducă o schimbare profundă în viața țăranilor și fermierilor români. Împreună, putem renaște agricultura românească și să ne asigurăm că resursele noastre sînt valorificate aici, în România.
În cadrul discursului, am subliniat un adevăr dureros: agricultura românească a fost lăsată de izbeliște de actualele guverne. România, un stat agricol cu potențial uriaș, a ajuns să importe 70% din carnea de porc și produse esențiale, în timp ce producția noastră internă este marginalizată.
Un exemplu clar este cel al pîinii de Pecica, renumită în Arad, care nu se mai face cu grîu românesc, ci cu făină din Ungaria. La fel stau lucrurile și în zootehnie, unde sectorul ovin este în pericol, subminat de o pestă inventată, promovată de organizații externe cu interese economice. Statul român, din păcate, nu a construit un abator halal, un pas esențial pentru a susține exporturile de carne de oaie către Orientul Mijlociu.
Planul Simion propune măsuri reale pentru redresarea agriculturii. Vom construi 50 de unități regionale de preluare, sortare și depozitare, și vom investi în fabrici de prelucrare la nivel local. Nu putem tolera ca România să nu fie capabilă să producă magiun, biscuiți sau pîine la noi în țară, pentru că nu avem oameni, mînă de lucru, în timp ce românii lucreză în Germania sau Spania. Este timpul să investim în gospodăriile țărănești și să le dăm oamenilor posibilitatea să lucreze pămîntul românesc.
În același timp, este crucial să punem capăt fenomenului de land grabbing. Vom introduce un moratoriu care să interzică vînzarea terenurilor agricole către cei care nu au reședință de cel puțin 10 ani în România. Trebuie să protejăm resursele noastre și să susținem fermierii români prin dobînzi mici și credite accesibile, prin înființarea unei bănci agricole.
România nu poate supraviețui fără fermierii săi.
Planul Simion pentru Agricultură pune accent pe soluții concrete, care să sprijine micii producători și să asigure o dezvoltare durabilă a agriculturii românești. Doamne ajută să reușim!


Continuăm să susținem producătorii români: din vie în livadă,
pentru că munca pămîntului este ignorată de stat


După ce am fost alături de un producător din Vrancea pentru a culege strugurii care riscau să se piardă din cauza lipsei de ajutor, am ajuns la Voinești, județul Dîmbovița. Aici, doi producători locali de mere și prune mi-au povestit despre greutățile pe care le întîmpină, de la lipsa forței de muncă la prețurile mici oferite pentru fructele lor.
E clar că statul trebuie să intervină, nu?
După ce am fost în Vrancea, unde am ajutat un producător de struguri să își salveze recolta, acea experiență m-a convins și mai mult că producătorii români sînt neglijați de stat. Zilele trecute, la Voinești, am discutat cu doi producători locali de mere și prune care se confruntă cu aceleași probleme.
Primul producător mi-a povestit cum a crescut lucrînd din greu la livada sa de mere. „De 50 de ani mă ocup de pomicultură” mi-a spus. Dintr-o familie săracă, acest om s-a ridicat prin muncă și a investit tot ce avea în producția locală. Din păcate, și el se confruntă cu problema prețurilor mici la vînzare. „Vînd merele cu 2 lei aici, dar în supermarketuri se vînd cu 6 lei. Noi nu cîștigăm mai nimic”, a subliniat el. Acesta nu este un preț corect, ci o bătaie de joc la adresa muncii oamenilor. Celălalt producător, care cultivă și prune, mi-a povestit cum lipsa forței de muncă și seceta l-au afectat grav. „Cu 2-3 oameni și ăia rude, abia fac față”, mi-a spus. Din cauza secetei și a lipsei unui sistem de depozitare adecvat, o parte din recolta sa de mere s-a pierdut sau a ajuns la producția de țuică, care implică și ea alte costuri și taxe. „Avem mere excelente aici, dar în magazin găsești mere din Polonia”, mi-a spus unul dintre producători, reflectînd o realitate dureroasă pentru agricultorii români.
Aceasta este o problemă sistemică care afectează producția autohtonă și care ar putea fi rezolvată prin susținerea fabricilor de prelucrare locale și a depozitelor, care să le permită să își valorifice produsele la prețuri corecte.
Așa cum am spus și la Voinești, soluția este simplă: statul trebuie să investească în fabrici de procesare și învățămînt adaptat la piața muncii. În acest fel, producătorii români ar putea să își vîndă produsele și să valorifice ceea ce au la maxim, fără să fie nevoiți să apeleze la prețuri derizorii oferite de intermediari.
Producătorii români nu au nevoie de milă, ci de susținere reală. Am fost acolo pentru a le asculta problemele și pentru a ne angaja că vom face schimbări reale, atît pentru Voinești, cît și pentru toate zonele agricole din țară!
George Simion, președintele Alianței pentru Unirea Românilor