Motto: ,,Îngenunchiați, cu fruntea la pămînt/ Sîntem pierduți, acesta-i punctul zero/ Satana, care n-are nimic sfînt/ Ne ispitește, zilnic, ca pe Nero”.

CORNELIU VADIM TUDOR

Ochilor și urechilor nu le vine să creadă ce văd și ce aud că se petrece-n țară. Avînd pîinea și cuțitul în mînă, ,,Înaltul” de la guvern a tăiat, nu la întîmplare, cîte o felie de pîine, mai mică sau mai mare, pentru investiții, firme și oameni de bine, iar firimiturile rămase le-a lăsat pentru categoria defavorizată. Întrebat de un reporter dacă știe cît costă o pîine, a răspuns senin: ,,Eu nu mănînc pîine”. Ce convenabil... Nici nu vrea să știe, deși e lucru curios, fiindcă e primul care ar trebui să cunoască prețul alimentelor din ,,coșul zilnic”, atunci cînd îl calculează... Stăpîn pe pîine și cuțiti, nu s-a mai obosit să taie măcar cîte o felioară pentru cei care au construit o țară. În celebrul Palat, în lume unicat, aleșii cei noi calcă apăsat peste trecutul blamat, etichetat drept ,,himere medievale” care le stau în cale...

E de înțeles de ce pensiile nu cresc: ele au înghețat, deși afară e foarte cald.

Economie – o ,,glumă” bună pe hîrtie, adică progres în pas de melc.

Din ,,grînarul Europei” altădată, România a ajuns, azi, să importe pîine congelată.

Șoselele, neasfaltate, se știe: ,,nasc” mulțime de sicrie...

Pe stradă, ești în pericol la orice pas. Am văzut cum niște tineri deșucheați au sechestrat un bunic, l-au legat de-un stîlp și l-au batjocorit în fel și chip.

În Capitala europeană, te mușcă șobolanii de picioare cînd ieși la plimbare, iar sacii de gunoaie emană ,,parfum” cu miros fetid. În schimb, în alimente găsești insecticid. Dacă în 1989 pentru asta s-a murit, e foarte trist. Am crezut atunci că am biruit și că, în marea zi de sărbătoare, ,,L-am apucat pe Dumnezeu de picioare”, zicîndu-ne că, în sfîrșit, am pășit spre Apus, nu spre Răsărit.

În viață totul se plătește. Mai devreme ori mai tîrziu, faptele ies la iveală și-ți cer socoteală.

În Parlament, nu mai e loc pentru a răspunde la nevoi, căci ,,războiul pentru ciolan” e în toi:

,,E haos total, n-avem nici o busolă,

Războiul, de fapt, e mult mai cinstit.

Fragmente de țară s-au scos la tombolă

Stăpînii străini știu doar una: profit” (C.V. Tudor)

Tot ,,feliind” bugetul, domnul Prim s-a ,,tăiat” în cuțit, cînd a ieșit la iveală ce a uitat să spună ,,din greșeală”.

,,Pentru pîine, mai cumplit decît

Arsenalele războiului mondial,

E cuțitul din dulapul din bucătărie”. (A. Păunescu)

Dacă în 1989 datoria externă a țării era zero, în prezent a căpătat o mulțime de zerouri, dar nimeni n-a aflat unde s-au ,,aciuat”. În schimb, ni s-a eliberat o ,,Adeverință”: ,,Această frunză/ Care a străbătut lumea,/ Ca o dovadă de libertate,/ Cade acum/ Ca o adeverință zdrențuită,/ Că e toamnă/ Și nu mai poate”. (A.P.)

LILIANA TETELEA