Pictorul Theodor Aman, cel mai cultivat artist român al timpului său (I)
  • 03-07-2023
  • 0 Comentarii
  • 138
  • 0


Theodor Aman, pictor, grafician, pedagog și academician, este unul dintre creatorii şcolii româneşti de pictură şi cofondator, alături de Gheorghe Tattarescu, al Școlii de Arte Frumoase din Bucureşti (1863), al cărei prim director a fost.
Theodor Aman s-a născut la 20 martie 1831, la Cîmpulung, în familia unui negustor bogat, Dimitrie Dimo (poreclit Aman), de origine cuțovlah (macedonean) și armean, care a fost ridicat la rangul boieresc de serdar (comandant de oaste şi mai ales de cavalerie), în anul 1818, de către Ioan Vodă Caragea, mama sa fiind Despina, de origine greacă, născută la Paris.
Încă din copilărie, pe lîngă pictură, muzica a fost una dintre marile pasiuni ale lui Theodor Aman. El a crescut cu un pian în casă și alături de profesori de limbi străine, ceea ce arată educația deosebită pe care i-a oferit-o tatăl său în acea vreme.
Aman a urmat cursurile Școlii Centrale din Craiova, unde a luat lecţii de desen la clasa profesorului Constantin Lecca, apoi s-a înscris la cursurile Colegiului Sfîntul Sava din Bucureşti la clasa profesorului croat Carol Wallenstein. Prezenţa lui Aman la Colegiul Sfîntul Sava a avut o însemnătate aparte, în contextul în care se pregătea, în Țara Românească, Revoluţia de la 1848, iar ideile Revoluţiei erau promovate de la catedră de profesori ca A. Treboniu Laurian, Costache Aristia şi Aaron Florian – care îi fusese profesor şi la Craiova.
De altfel, pe băncile şcolii s-a împrietenit cu viitori partizani înfocaţi ai Revoluţiei, ca de pildă George Cretzianu, iar fratele pictorului, Alexandru, student în Franţa, era înscris în anii 1846 şi 1847 în ,,Societatea studenţilor români din Paris”, care nu era decît filiala de peste hotare a „Asociaţiei literare” din Muntenia, în spatele căreia acţionau de fapt revoluţionarii paşoptişti. Între anii 1848 și 1850, Colegiul Sfîntul Sava a fost închis.
Între anii 1850 și 1857, Aman studiază pictura, la Paris, mai întîi cu Michel Martin Drolling, apoi, din anul 1851, cu François-Édouard Picot. Se va dedica acestei arte, fiind puternic influențat de maeștrii Renașterii italiene, de Eugène Delacroix – cel mai important pictor romantic francez – și de Thomas Couture – pictor şi profesor de istorie francez – şi va locui în Cartierul Latin. Perioada petrecută în capitala Franței este foarte benefică pentru Theodor Aman. Aici, artistul va deține succesiv două ateliere, unul în rue Lafayette, iar celălalt pe rue Neuve-Bréda, nr. 10. În anul 1853, începe să expună la Salonul Oficial de la Paris primul său portret, de fapt un Autoportret, prima capodoperă a creației sale (aflată în colecţia Muzeului Naţional de Artă al României), salon la care a expus aproape în permanenţă pînă în jurul anului 1880.
În anul 1855, a participat cu o pictură istorică la Expoziţia Universală de la Paris, iar în 1856, a fost ridicat la rang de boier pitar de către domnitorul Barbu Știrbei, fiind răsplătit astfel pentru eforturile sale de afirmare în domeniul artelor. A revenit, apoi, pe meleagurile natale, iar viața muscelenilor l-a influenţat în realizarea unor pînze cu peisaje din Cîmpulung și împrejurimi.
Întemeietor al primelor Şcoli de Arte frumoase la Bucureşti şi Iaşi (1)
În anul 1859, Aman a trimis către Eforia Școalelor o propunere de înființare a unei școli de arte. Directorul Eforiei a acceptat inițiativa și i-a cerut un proiect. În cerere, Aman spunea: „Dorința mea a fost și este de a înființa în România începuturile unei Școli de pictură, care progresînd cu timpul, să devie o școală Națională și mare la care străinii să vie să caute perfecționarea și mărirea lor. […] Mă voiu sili totodată ca zidirea ce voi face se fie o înfrumusețare a orașului și o curiozitate pentru public”.
Anul 1864 avea să marcheze o etapă esenţială în dezvoltarea artistică din ţara noastră, prin contribuția lui Aman, alături de Gheorghe Tattarescu, la întemeierea primelor școli de Arte frumoase, la București și Iași. În urma decretului dat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza și a inițiativei pictorilor Theodor Aman și Gheorghe Tattarescu, în 1864 a fost fondată școala de Belle-Arte, Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, acum Universitatea Naţională de Arte Bucureşti. Theodor Aman a fost și primul director și prim profesor de pictură, iar Tattarescu a primit atunci titlul de al doilea profesor de pictură al Școlii de Belle-Arte.
Prin toată activitatea sa didactică și managerială, Aman a dat un impuls creației plastice naționale nu doar prin înaltul său statut ci și prin exemplul personal, prin muncă înfrigurată, prin varii genuri și tehnici abordate și prin încurajarea tineretului studios și talentat. Între cele două instituții de educație artistică, cea din București și cea din Iași – ultima funcționînd încă din 1861 sub îndrumarea lui Gheorghe Panaiteanu, ca o școală exclusiv de pictură –, existau mari diferențe în repartizarea studiilor pe ani și în programa analitică folosită. Elevii școlii bucureștene erau îndrumați spre studiul culorii și al compoziției istorice, pe cînd colegii lor ieșeni se exersau timp de trei ani doar în desen după figuri geometrice și mulaje de ghips după modele antice, la lumină naturală sau artificială, de lumînare, după care erau puși să facă multe còpii după vechii maeștri și abia în ultimul an de studii, al cincelea, li se dădea voie să picteze în ulei.
În anul 1869, era construită casa în care Aman avea să locuiască şi atelierul în care lucra, aceasta fiind o construcţie în stil pompeian, care avea să devină loc de întîlnire a protipendadei Bucureştiului.
Întregul proiect al casei, dar și elementele decorative de la exterior – realizate în colaborare cu sculptorul Karl Storck – și interior, mobilierul și sculpturile din lemn, au fost realizate de el. În anul în care a construit casa, locul era undeva la marginea orașului – acum fiind în zona centrală a Bucureștiului – și se afla în proprietatea familiei Butculescu, familie din care provenea și soția lui. Alexandru Tzigara-Samurcaş spunea, despre acest loc, devenit monden, că: ,,Atelierul său (…) era singurul centru artistic în care se aduna elita bucureşteană a timpului”. În casa din ulița Clemenței, cum se numea atunci actuala stradă C.A. Rosetti, erau găzduite deseori şi serate muzicale, chiar Aman fiind unul dintre interpreții pieselor muzicale.
(va urma)
R.M.

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite