- 13-01-2016
- 0 Comentarii
- 102
- 0
Omuleţul observă expresia de pe faţa lui Simon şi adăugă în grabă :
– Dar sînt multe lucruri de spus în favoarea unei aristocraţii luminate. Bătrînul, înţeleptul rege al Perului – un rege filosof în cel mai profund sens al cuvîntului – are nevoie disperată de ajutorul dvs. Grupul său minuscul format din oameni de ştiinţă, filantropi, gărzi elveţiene, cavaleri ai coroanei şi cetăţeni e acum încolţit de conspiraţia socialistă, inspirată de străini. Acum, un singur om…
– Nu mă interesează, spuse Simon.
– În Birus, anarhiştii…
– Nu.
– Poate preferaţi extremiştii din Gales? Sau capitaliştii Japoniei? Sau, dacă aveţi afinităţi pentru o mişcare cum ar fi cea feministă, prohibiţionistă, primitivistă sau ceva asemănător, putem face astfel…
– Nu vreau un război, spuse Simon.
– Şi cine ar putea să vă blameze! zise omuleţul, dînd repede din cap. Războiul e un infern. Atunci, dvs. aţi venit pe Terra să căutaţi dragoste.
– Cum de aţi ghicit? întrebă Simon.
Omuleţul surîse cu modestie.
– Dragostea şi războiul sînt cele două lucruri care dau de mîncare Terrei. Le-am transformat în afaceri rentabile încă de la începutul Istoriei.
– E greu să găseşti dragostea? întrebă Simon.
– Mergeţi drept înainte încă două blocuri, îi spuse, vioi, omuleţul. Nu puteţi greşi. Spuneţi că vă trimite Joe.
– Dar e imposibil! Nu e posibil să mergi şi să…
– Ce ştiţi dumneavoastră despre dragoste? întrebă Joe.
– Nimic.
– Păi vedeţi? Noi sîntem experţi.
– Ştiu ceea ce se spune în cărţi. Pasiunile sub luna rătăcitoare…
– Sigur, şi trupuri încleştate pe plaja pustie a mării, rostogolite de patimă şi asurzite de vuietul valurilor.
– Aţi citit cartea asta?
– E obişnuita broşură publicitară. Acum, trebuie să plec. Două blocuri mai înainte. Nu puteţi greşi.
Şi, cu un semn cordial de salut, Joe se pierdu în mulţime.
Simon îşi termină Coca-Cola şi o luă alene pe Broadway, cu fruntea încreţită de gînduri, dar decis să nu formuleze o judecată prematură. Cînd a ajuns pe strada 44, a văzut o reclamă imensă de neon care clipea rapid: „Dragoste S.P.A. (societate pe acţiuni)“. Dedesubt, se afla o reclamă mai mică : „Deschis 24 de ore pe zi!“. Şi mai jos : „Primul etaj“.
Simon încreţi fruntea pentru că o bănuială teribilă îi trecea prin cap. Totuşi, urcă şi intră într-o mică anticameră mobilată cu gust. De acolo, îl trimiseră de-a lungul unui coridor, pînă la un birou pe uşa căruia era scris un număr. În cameră, se afla un om arătos, cu păr cărunt, care se ridică de la masa impunătoare şi îi strînse mîna, spunînd:
– Bună ziua. Cum mai merg treburile pe Kazanga?
– Cum de aţi ghicit că vin de pe Kazanga?
– Cămaşa. Privesc întotdeauna cămaşa. Mă cheamă Tate şi sînt aici pentru a vă servi în cel mai bun mod posibil. Dvs. sînteţi…
– Simon. Alfred Simon.
– Luaţi loc, vă rog, domnule Simon. O ţigară ? Ceva de băut? Nu are să vă pară rău că v-aţi adresat firmei noastre, domnule. Dintre toate firmele care mai lucrează azi în acest domeniu, noi sîntem cea mai veche instituţie care distribuie dragoste. Firma „Dragoste S.P.A“ e mult mai mare decît „Pasiunea Anonimă“, concurenta noastră. De altfel, tarifele pă care le practicăm sînt mai raţionale şi vă oferim un produs perfecţionat. Pot să ştiu cum aţi aflat de existenţa noastră? Aţi văzut reclama publicitară din revista „Times“? Sau…
– M-a trimis Joe, spuse Simon.
– A, e un ins foarte activ, spuse domnul Tate, clătinind glumeţ din cap. Ei bine, domnule, nu mai am nimic să vă întreb. Dvs. aţi făcut un drum lung pentru a găsi dragoste şi o veţi găsi. Întinse mîna către un buton, dar Simon îl opri.
– Nu vreau să fiu nepoliticos, dar…
– Ce anume? spuse domnul Tate, cu un zîmbet încurajator.
– Nu înţeleg, izbucni Simon înroşindu-se puternic, în timp ce fruntea i se acoperea de broboane de sudoare. Cred că am greşit locul. Nu am venit pînă pe Terra numai pentru… vreau să spun, dvs. nu vindeţi dragostea, nu-i aşa? Nu dragostea! Vreau să spun, nu e dragoste adevărată, nu-i aşa?
– Cum să nu! spuse domnul Tate, şi era atît de uimit încît se ridică pe jumătate de pe scaun. Acesta e lucrul cel mai important! Oricine poate cumpăra sex. Doamne sfinte, e marfa care se vinde cel mai bine în Univers, după viaţa umană. Dar dragostea e rară, dragostea e ceva special, dragostea se găseşte numai pe Terra. Aţi citit broşura noastră?
– Cea cu „trupurile încleştate pe plaja pustie a mării“? îl întrebă Simon.
– Da, aceea. Eu am scris-o. Inspiră exact această senzaţie, nu-i aşa? Nu poate inspira această senzaţie oricui, domnule Simon. Această senzaţie o simte numai cineva care iubeşte.
– Dar nu e dragoste adevărată, nu-i aşa? întrebă bănuitor Simon.
– Ba sigur că e ! Dacă am vinde dragoste simulată, am vinde-o ca atare. Legile terestre asupra publicităţii sînt riguroase, v-o garantez. Se poate vinde orice, dar trebuie să fie etichetat drept ceea ce este. E o chestiune de etică, domnule Simon!
(va urma)
ROBERT SHECKLEY
1.3 C