Pe Tîmpa
  • 19-08-2014
  • 0 Comentarii
  • 147
  • 0

 

Un nor ivit dinspre Apus

Se urcă-n sus

Plutind încet spre Miazănoapte

Iar umbra lui prin văi căzînd

Acum întunecă pe rînd

Livezi, şi vii, şi grîne coapte.

 

Văd drumuri albe-n zări senine,

La margini munţi, mai jos coline

Şi, ca pe-o pînză zugrăvit,

Oraşu-n vale-adînc sub mine.

E pace-n cer şi pe pămînt;

Abia nestătătorul vînt

Venit de peste munţi, de-aiurea,

Tot spune ce din veci a spus –

Şi pînă-n văi, de-aici, de sus,

Se zbate-ncet, doinind, pădurea.

GEORGE COŞBUC

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite