Motto: „Nu sînt 5 oameni ca Vanghelie în România”; „Sînt un pacheţel de problemuţe” (Marian Vanghelie)

Senzaţional, stimaţi cititori! În democraţia noastră, atît de originală, se întîmplă lucruri senzaţionale. În primul rînd, o ţară bogată şi independentă în regimul de tristă amintire – cum l-au numit unii neghiobi cu bună-ştiinţă, sau unii din neştiinţă – a devenit în noul regim, instaurat prin lovitura de stat de după decembrie 1989, adică în democraţia capitalismului sălbatic, servit pe tavă proştilor de români, o ţară săracă şi o colonie a marilor puteri. Acest lucru nu-l afirmăm noi, ci au spus-o şi-o spun, de mult timp, oameni foarte deştepţi, intelectuali de vază, sau specialişti recunoscuţi. Ne referim la cei cu adevărat domni, în sensul de istoric, de filozof, dar mai ales de pamfletar neîntrecut azi şi mare patriot, şi la Ilie Şerbănescu, un mare economist, şi el un mare iubitor de ţară. Zadarnic însă. Cei doi adevăraţi români strigă în pustiu că Patria e prăbuşită, dărîmată, zdrobită, vîndută. Că nu mai avem aproape nimic al nostru. Ba, Ilie Şerbănescu atrăgea chiar atenţia că situaţia aceasta dramatică poate deveni tragică. De ce? Aşa se poate realiza mai uşor dezmembrarea României. Atenţie! Oamenii ăştia nu spun vorbe în vînt. Ei trag un semnal de alarmă. România noastră, pe care noi am numit-o, într-o odă, „Patria eternă”, poate fi oricînd cucerită. Credeţi că ne vor apăra americanii? Sau NATO? Sau scutul antirachetă de la Deveselu? (Ăsta poate fi străpuns oricînd, lesne, de ursul rus, care e mult mai tare decît cred unii şi nu se teme de nimeni: nici de SUA, nici de alte ţări ale NATO. Aşa cum a ocupat Crimeea, rapid, fără să păţească nimic. Putin continuă politica lui de apărare a Rusiei, zice el, şi nu glumeşte. Atîta timp cît alţii depind de gazele şi petrolul rusesc, ţarul de la Răsărit rămîne o reală şi mare ameninţare. Şi dacă yankeii nu se-astîmpără, se poate declanşa, pe faţă, al III-lea război mondial, care va însemna sfîrşitul vieţii pe acest pămînt, cea mai mare minunăţie a lui Dumnezeu.) Dar nu despre aceste întîmplări grave voiam să vă vorbim, ci despre două personaje mai mult sau mai puţin simpatice, dar sigur destul de malefice: Traian Băsescu şi Marian Vanghelie. Doi români, mai mult sau mai puţin, dacă ne-am lua după spusele Tribunului, că ex-preşedintele, cel mai onest şef de stat, cum îi plăcea să ne mintă, este cam tătar, iar domnul Marean, veşnicul primar al Sectorului 5 al Capitalei, e vizibil că e destul de foarte ţigan. Pardon, rrom, că aşa-şi zic tuciuriii acum, e o jignire să-i numim ceea ce sînt, ţigani. Facem, dom’le, ură de rasă. Primul s-a dovedit a fi un mafiot, care numai la biata ţară nu s-a gîndit, ajutînd-o să ajungă la sapă de lemn. Al doilea personaj este un analfabet notoriu, cunoscut de toată lumea şi ales, reales de bucureşteni, de parcă era ăl mai prima edil din România. Ne întrebăm, nedumeriţi şi stupefiaţi, acum, cînd s-a văzut faţa odioasă a acestor indivizi, cum de românii noştri i-au putut alege şi realege? Au vrut ei răul lor, al Capitalei şi al Ţării? Au vrut ei chiar să pună în fruntea bucatelor nişte bandiţi care n-au fost mînaţi în luptă decît de gîndul înavuţirii, călcînd peste orice fel de cadavre? Cum nişte vagabonzi – şi epitetul e destul de blînd – au putut fi cocoţaţi în fruntea bucatelor, repetat, dragi români? Alţii mai buni, mai deştepţi şi mai patrioţi nu se găseau? Dom’ Marean, care citea, sau nu almanahe, recunoştea, pios, că în realitate nu este decît „un vagabond de Ferentari”. Culmea prostiei, a neruşinării, a tupeului, spuneţi-i cum doriţi, a acestui tuciuriu analfabet este cuprinsă în propoziţia care ne acuza pe toţi: „În România nu sînt 5 oameni ca Vanghelie”. Da, maestre garoi! Nu sînt. Eşti între primii la capitolul hoţie. Dar aflăm acum, stupefiaţi, că tu, care ai ştiut să conjugi foarte bine verbul „a fura”, deşi nu ştii să-l conjugi pe „a fi” (se pare că te-a dovedit colonelul de aceeaşi etnie), soliciţi eliberarea pentru că ai devenit, între timp, intelectual de rasă. Ai terminat Facultatea de Drept şi eşti gata s-o termini şi pe cea de Economie. Va să zică ai studiat, săracul de tine, mult şi din greu. Păcat că judecătorii ţi-au pus cătuşele şi nu te lasă să termini şi a doua facultate. Eşti perseverent, cu toate că ţi-ai luat, adică cumpărat (sic!), Bacul pe la 33 de cotolani, vîrsta jertfei lui Christos şi-a nefericitului scriitor, istoric şi patriot revoluţionar Nicolae Bălcescu. Ce ţi-oi fi zis? Rîd proştii ăştia de mine că n-am şcoală. Lasă că le-arăt eu. N-am eu bani, adică euroi, din afaceri oneste, ca şi ale scumpului meu preşedinte Traian Băsescu? Ne pare rău, dom’ Marean. La cît ai trudit furînd şi stînd nopţile cu burta pe carte, că ziua, de, erai ocupat, merită să termini şi-a doua facultate. E păcat de inteligenţa dumitale. Ne rămîne, însă, în gînd, o întrebare. Cum de un garoi extrem de foarte analfabet a putut termina 8 clase gimnaziale, apoi liceul, apoi Bacalaureatul, apoi facultatea, apoi…? Mai avea să-şi dea şi doctoratul, ca şeful său, Victor Ponta, şi erau egali. Ba poate că i s-a ivit o ocazie să-l depăşească. Cum? Foarte simplu. Să se apuce să scrie, ca Gigi Becali, de exemplu, deoarece puşcăria s-a dovedit, în ultima vreme, o pepinieră de scriitori, chiar dacă el nu are nici măcar cunoştinţele unui copil de clasa I.

Te străduieşti, bani ai, îi dai, şi gata romanul vieţii tale. Cîte genii nu zac pe la pîrnaie! Dar şi pe-afară. Iată, domnul preşedinte căruia-i place lucrul bine făcut ne-a dăruit o capodoperă, ,,Pas cu pas”, şi deja s-a trezit scriitor de rang european. Dar să nu uităm: ăsta e doar primul pas. Păi, dumneata, nea Mareane, cînd vei începe să dai drumul talentului tău debordant, nimeni nu te va opri. Nici chiar paznicul de la mititica, care (sic!) te-ar putea mîngîia cu o palmă educativă după ceafă şi ţi-ar da peste bot şi peste mîini, să încetezi odată cu astfel de prostii. Că mai e de furat şi după ce ieşi afară. Nu fi prost.

GEORGE MILITARU

P.S.: Credem că Vanghelie poate concura, totuşi, în studii, cu fostul ministru al Educaţiei uns de Traian Băsescu, care ştie genul substantivului „coleg”. Ar fi interesant să-i fie coleg de studii la puşcărie, să mai pună puţin mîna pe carte omul de ştiinţă.