Paza preşedintelui e asigurată de un personaj nedemn: Dumitru Iliescu
  • 14-12-2020
  • 0 Comentarii
  • 501
  • 2

* Paza preşedintelui e asigurată de un personaj nedemn: Dumitru Iliescu * Meniul săptămînii: cuţit la ceaun
* Noua arestare a lui Fane Spoitoru * Presa ticăloşită o fost atinsă de virusul Ebola

 (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 26 mai 1995)

* Domnule Ion Iliescu, ştiţi oare că tizul acela mic şi negricios al dvs., Dumitru Iliescu, se laudă la petreceri că vă are la mînă cu nişte chestiuni din viaţa intimă? Cît de naiv sînteți: să încredinţaţi ţara pe mîna banditului Petre Roman, timp de 2 ani, iar propria dvs. viaţă s-o lăsaţi pe mîna altui om fără scrupule, Dumitru Iliescu! Treziţi-vă, d-le Iliescu, fiindcă viața e scurtă, lumea vede şi judecă, iar greşelile în politică se plătesc usturător de scump! Dacă nici acum n-aţi priceput că noi vă preţuim şi vrem să vă ferim de borfaşi, care s-au aciuat ca nişte căpuşi în faldurile drapelului de la Cotroceni, înseamnă că nu sînteți pregătit pentru lupta asta dură, sînteţi o pradă uşoară pentru lighioanele astea. * Aşa după cum era de aşteptat, acest Dumitru Iliescu (care e o copie ceva mai borţoasă şi mai comică a lui Spiroiu) a replicat în diverse forme la Declaraţia Politică pe care a rostit-o lunea trecută, în plenul Senatului, preşedintele P.R.M. Răspunsurile lui au fost ridicole, dacă ar fi numai să ne gîndim cum justifică el încadrarea propriei neveste în subordinea lui, la S.P.P., dar şi avansarea chelneriței Anca Filimon şi cooptarea ei într-o delegaţie oficială, la Paris – şi tot ar fi de-ajuns să ne facem o idee despre privatizatul strehaiot. Dar, faptele sînt cu mult mai grave şi îl asigurăm pe piticuțul ăsta plin de ifose, care cică e revoluţionar (?!), după ce a intrat cu TAB-ul în copiii de la Inter, în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 – că nu-l iubeşte nimeni în ţara asta şi că foarte curînd îi vom dezvălui toate matrapazlîcurile şi ticăloşiile, de asta poate să fie sigur. Și, în orice caz, parcă ne fusese vorba ca Dumitru Iliescu să-i asigure protecție și pază lui Ion Iliescu, nu Ion Iliescu lui Dumitru Iliescu
* Aidoma lui Spiroiu, care încercase să scape de acuzaţiile publiciştilor Octavian Andronic şi Corneliu Vadim Tudor, pretextînd că aceştia ar fi intervenit pe lîngă el, buricul Universului, să le avanseze fraţii – şi acest Hopa Mitica Iliescu ţipă în gura mare că de-aia l-a atacat senatorul Vadim, pentru că el, jupînul şi prăvăliaşul şef peste S.P.P., a refuzat să-l avanseze pe un plutonier adjutant din garda sa. Ce nevrednice şi infantile mai sînt unele „tabachere“ (ultimii din pluton!) care au ajuns, pe scurtătură, generali și au invadat glorioasa Armată a ţării, după tămbălăul din decembrie 1989! Ce uşor cred ei că pot păcăli milioane de oameni! Deci, nu a existat nici o contrabandă de ţigări, nici un import fraudulos din Israel, nici o găinărie cu pateu de ficat stricat care i-a îmbolnăvit pe soldaţi (în cazul lui Spiroiu), şi n-a existat nici o vilă pe malul Lacului Mogoşoaia, nici o deplasare în Franţa cu chelneriţa-amantă, nici un import păgubos de armament din acelaşi Israel, nici un TAB cu care a strivit nişte trupuri nevinovate, nici o favorizare a inspectorilor mafioţi de la Curtea de Conturi (în cazul lui Iliescu 2) – totul se datorează intransigenței lor, a piticoților strecuraţi pe sub pielea unor şefi, fiindcă ei, piticoţii, n-au vrut să-i avanseze pe nişte subalterni, ci pe alţii. În realitate, senatorul Vadim a simţit că oamenii din jurul lui sînt persecutaţi şi ţinuţi în lanţuri numai pentru că lucrează cu el, başca faptul că ei, subofiţerii ăştia amărîţi şi expuşi riscurilor morţii, cam cu 10 zile înainte de salariu nu mai au un leu în buzunar, în timp ce o gaşcă de bandiţi a făcut averi nemuncite, de miliarde de lei. Şi, apoi, chiar dacă ar fi fost aşa, să zicem că un demnitar intervine pentru avansarea aghiotantului său, pe care îl apreciază pentru devotamentul și pregătirea lui profesională – care-i treaba, Iliescule?, al cui angajat e aghiotantul respectiv?, al demnitarului, sau al vostru, al celor de la S.P.P.? În orice caz, ne e o mila sfîşietoare de acest balaoacheş înfumurat, care, în 5 ani, a ajuns din căpitan, general, că el e Napoleon din Strehaia care-n pod beleşte oaia mă mir că nu v-ați prins! El n-a priceput nici de data asta că într-o țară sînt forţe mai mari decît Mafia şi Protecţia stăpînirii: e vorba de Spiritul Justiţiar, care îi va da o tăvăleală pe cinste şi îl va reduce la adevăratele lui dimensiuni de cimpoi umflat de vînturile tranziţiei... * Marea şmecherie a ziarului „România liberă“ care de vreo 3 luni ne bombardează cu reclame deşănţate despre aşa-zisul medicament „Colladeter“, inventat de un individ din Congo, cu care cică s-ar vindeca SIDA – începe să ia apă la galoşi şi să fîsîie. Ne doare sufletul pentru suferinţa semenilor noştri atinşi de aripa teribilei maladii, în special pentru copilaşi, dar nimeni n-are voie să speculeze financiar durerea şi speranţele lor, aşa ceva constituie o crimă. Încă o dată se dovedeşte că spiritul malefic al bişniţarului P.M. Băcanu calcă pe cadavre şi e în stare să stoarcă purcoaie de bani şi din maşini, şi din ferme agrozootehnice, şi din cerşeală prin S.U.A. (cerea 3 milioane de dolari, în august 1994, la Los Angeles!) şi din tragedia unor oameni nevinovaţi. Să mulţumim Revoluției că a scos la lumină, din canalele substraturilor sociale, asemenea şobolani lacomi, care acum zburdă în voie ba chiar se reped la beregata oamenilor, de unde pînă în decembrie 1989 îi muşcau numai de cizme, rozătoare cum sînt foştii puşcăriaşi Dide Nicolae, George Pruteanu, Florin Nahorniac, Razvan Savaliuc, Lazăr Cercel, F.A. Rizea şi, iată, acest inepuizabil Băcanu. Şi încă ceva: dacă omul ăla din jungla africană ar fi făcut, într-adevăr, vreo scofală, ar mai fi stat el vreo clipă pe-aici, la mîna bandei de la un obscur ziar falimentar, în loc să zboare, din cracă-n cracă, precum Tarzan, spre patria marilor descoperiri, America, unde ar fi devenit milionar peste noapte şi ar fi candidat cu succes la Premiul Nobel? * Din ce în ce mai stupide şi mai înrăite atacurile publicate de Rodica Ciobanu în ziarul „Adevărul suprem“ (o filială a sectei „Adevărul“). Noi înţelegem că fata e bolnăvioară şi complexată, avem toată compasiunea pentru ea, dar nu sîntem datori să-i suportăm otrava la nesfîrşit. * În privinţa handbaliștilor noştri rămîne cum am vorbit acum două săptămîni: nişte plăvani şi buligani, care au făcut ţara de rîs; fiind ciuca bătăilor la ultima ediţie a Campionatelor Mondiale din Islanda (înfrîngeri ruşi­noase la Germania, Danemarca, Egipt şi Bielorusia). Ca dovadă că au stofă în ei, dar sînt brînză bună în burduf de patruped, este şi faptul că au învins Franța, adică exact echipa care avea să cîştige titlul mondial! * Micul găinar ţărănisto-udemerist Nisztor Bădiceanu tot de turnătorii ordinare se ţine, deşi noi l-am lăsat în plata Domnului, de vreo două luni. Ce-a făcut hoţul de ciment? A pîndit absenţa din ţară a senatorului Corneliu Vadim Tudor, a profitat şi de una dintre obişnuitele erori ale afişajului electronic de la Senat şi, hopa cu turnătoria, s-a ridicat în două ciolane, a mai bîţîit şi un al treilea ciolan, adică vrea să facă o ticăloşie la microfon, şi s-a cerut la oală, după care a turuit cu faţa lui de Bourvil mort cum că Vadim apare pe lista de votare, deşi e în Norvegia! Imediat, presa ticăloşită a umflat cu pompa gogoaşa otrăvită a bărbătuşului coanei Sarika-udemerista, adică ete dom’le ce cremenal şi paranormal e liderul P.R.M., cînd nu e-n sală votează, iar cînd e-n sală îi bagă pe unguri în gălbează, pînă îi face chinezi tranşaţi prin geamantane! *Aşa-mi vine cîteodată/ Să dau cu cuțitu-n piatră!“ - zice un cîntec de succes. Dar nimeni nu s-a gîndit pînă acum să dea cu cuţitu-n ceaun! Noroc cu „Evenimentul zilei”, care joi, 18 mai 1995, pe pagina I a publicat un articol de interes mondial, sub titlul: „Vasile Ceaun n-a murit cînd amicul său i-a înfipt cuţitul în piept, ci cînd i l-au scos medicii“. În mod normal, după o asemenea descoperire cristoiască, Poliţia trebuia să-i aresteze pe medici, nicidecum pe cel care-l găurise pe Ceaun. * Încă unul dintre clănţăii care ne tot înjură pe noi, pictorul afumat și negru de ură (el cică-i creştin!), pe nume Dumitrescu Sorin, o ia pe cocoaşă de la foştii tovarăşi de drum. Înjurîndu-l el în „Evenimentul zilei“ pe Răzvan Theodorescu, Sorinel Legionarul (da-i d-ăla prost!) a fost potcovit de fostul preşedinte al Televiziunii astfel: „Un personaj care pe vremuri nu era lipsit de talent mă socoteşte «un nume compromis». Abia îmi amintesc de vremurile, nu foarte îndepărtate, cînd pictorul Sorin Dumitrescu, bîlbîindu-se de emoţie, îmi telefona slugarnic la fiecare sfîrşit de an, cu linguşeli invers proporţionale cu relaţiile noastre cotidiene. Din fericire, astăzi, respectivul ins lipsit de oarecare «nume» – fie el şi unul «compromis» – are, ca noi toţi, dreptul său la opinie. În ceea ce mă priveşte, a fi judecat astfel de un vag scrib cu ifose culturale şi de cei aidoma lui – mi se pare de-a dreptul flatant“. * Mărturisim că am rîs şi am plîns duminică după-amiază, urmărind emisiunea Video-Magazin, consa­crată naturii şi vietăţilor ei. Multă lume ne-a telefonat să ne spună că demult n-a mai transmis Televiziunea ceva atît de uman, de cald, de emoţionant, în aşteptarea permanentizării acestei idei (măcar o dată pe lună!), să felicităm echipa celor 5 fete cucuiete care ne-au adus un strop de iubire creştină în case: Ioana Bogdan şi Aurora Andronache (realizatoare), Georgeta Chira şi Ana Potra (redactori) şi această artistă plină de personalitate, care e Corina Chiriac (prezentatoare). * Ziarul „Jurnalul Național“ de vineri, 19 mai, freacă bine de tot, cu maioneză, ridichea primarului-infractor al Municipiului Constanţa, Cornel Neagoe (ştiţi care, golănelul ăla cu CHEIA de gît, care se lăuda că va trece cu buldozerul peste 1 milion de comunişti!). Motivul? Iar s-a învîrtit de-o vîjîială prin lumea largă, pe banii cetăţenilor, de data asta în Israel, într-un port de la Marea Roşie. Băi Nea Goe, nu te temi oare că aia e o mare bolșevică, nu ți-ai luat vreun buldozeraş cu tine, s-o faci una cu asfaltul, din Marea Roşie s-o transformi în Marea Moartă? F În sfîrşit, Poliția l-a legat fedeleş, din nou, pe Fane Spoitoru! Poate că, de data asta, va ciripi (cip-cirip, cip-cirip) şi ne va spune şi nouă care erau personalitățile alea politice care au participat, la Casa Republicii, la botezul puradelului său, ajutîndu-l să spele niște bani murdari (nu mulţi, numai un flecuşteţ de vreo 850 de milioane de lei). Şi, poate, în virtutea inerţiei, va divulga şi numele acelui deputat P.D.S.R., pe care l-a mituit cu 30 de milioane de lei, pentru a-i înlesni închirierea Casei Republicii. * Mai sînt polemişti cu braţ de fier şi pe la alte publicaţii, ceea ce pe noi ne bagă-n admiraţii. E vorba de revista „Ţara“, unde Titircă Inimă Rea îi face chelia permanent lui Octavian Paler, ştiţi care, figura aia schimonosită de ulcerul minciunii, care scria că s-a născut într-un regat şi vrea să moară tot într-un regat (sau într-un rahat, nu s-a desluşit prea bine, că eram chior de beat cînd am citit). Dar, iată replica din revista lui Fănuş Neagu şi Horia Alexandrescu: - „Ultima găselniţă a nomen­claturistului Octavian Paler, fost membru supleant al C.C. al P.C.R., fost redactor-şef al organului Frontului Unităţii Socialiste, comunist de nădejde, este că naţionaliştii au confiscat Opoziţiei ideea naţională, imediat după decembrie ’89, cînd - după spusele lui Paler, în emisiunea TV la care l-a invitat subalterna sa Gilda Lazăr - ei, opoziționiştii, au cam neglijat problema asta. Deci, cine ar fi oportuniştii, cei care s-au gîndit din primul moment la apărarea identităţii și integrităţii României - sau cei care ies la rampă abia acum?! Măi Palere, retrage-te, domnule, că te umpli de ridicol și, vorba aia, eşti om bătrîn şi nu se cade. Ți-o fi venit bine cînd ți-a reamintit Emanuel Valeriu că îl cenzurai de zor în vremurile comuniste? Ce-o să zică Alianța Civică, unchiule?“. * Următoarele publicaţii au fost atinse de virusul Ebola: Ziua“, „Azi“, „22“, „Barikada“, „Eveni­men­tul zilei“, „România liberă“, „Cotidianul“, „Expres Magazin“. Se tratează cu flit.

ALCIBIADE

(Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 26 mai 1995)

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite