Oamenii nu sînt singuri... Niciodată oamenii nu au fost singuri... În fiecare moment din viața lor, Dumnezeu le este alături, mai ales în situații mai dificile... Cred că fiecare om a avut parte, în viața lui, de momente mai mult sau mai puțin plăcute, de greutăți și necazuri, peste care a reușit să treacă... Așa se întîmplă în viață cînd ai dragoste de Dumnezeu și te gîndești la El nu doar atunci cînd ești la necaz... Fiindcă Dumnezeu este Cel care ne veghează întru liniște, sănătate și pace, iar toate relele care ni se întîmplă sînt din cauza noastră, pentru că ne-am pierdut credința și am uitat să trăim în bunătate și dragoste de sfînta biserică, așa cum o făceau strămoșii noștri... Acum, cînd tot omul are posibilitatea să se manifeste cum vrea, că tehologia modernă îi permite, se simte la el o îndepărtare fără precedent de credință... Uneori, opiniile pe care și le exprimă prin noile mijloace de comunicare lasă în urmă durere, lacrimi și suferință... Pentru că nu tot omul vrea să fie cu Domnul, ci să umbrească potecile către El și să întunece inimi... Sînt destui cei ce fac parte din această categorie, în vremurile acestea: lor nu le pasă de nimeni, importantă e doar persoana lor, să le meargă lor bine și apropiaților lor. Nu țin cont de rugăciune și de Dumnezeu, dar mai ales de conștiință... Nu se roagă pentru iubire și înțelegere între semeni, dimpotrivă, consideră că numai cu bani își pot atinge scopul în viață, de aceea, hrana lor spirituală lasă de dorit... Astfel de oameni se comportă într-un anumit fel de ochii lumii, și altfel cînd e vorba de lumea lor ascunsă, unde nimeni nu le poate vedea nimicnicia și perfidia... Nu au nimic din comportamentul oamenilor de odinioară, nici în zilele obișnuite, nici măcar de sărbătorile religioase, cînd fiecare om trebuie să dea dovadă de bunătate... Și asta, mai cu seamă de sărbători importante, cum sînt Crăciunul și Paștele care, prin spiritul lor, ar trebui să-i apropie pe români, întru curățirea sufletului și iertare... Așa era pe vremea copilăriei mele... De aceste mari praznice, creștinii ortodocși se împărtășeau, se împăcau între ei... Nimic parcă n-a mai rămas din frumusețea și parfumul Sărbătorilor Pascale din satul meu... Nu mai sînt zile de rugăciune și smerenie, de iubire frățească, ci au devenit prilejuri de petreceri în toată regula, de îmbuibare pînă la uitarea de sine. În asemenea momente nu se mai ține cont de decență, nu se mai vorbește de omenie, de iubire... De aceea, acum, pe buzele tuturor trebuie să stea îndemnul de a-L sluji pe Domnul, de a cinsti Biserica, privind cu bunătate către oamenii sărmani și copiii năpăstuiți, către cei bătrîni și singuri. Trăim azi într-o lume în care săracii devin tot mai săraci, iar bogații, tot mai bogați... Nici una, nici alta nu fac cinste unei societăți care se pretinde a fi cu credință în Dumnezeu. Din păcate, vedem bine unde s-a ajuns, în ce degringoladă e societatea, cît de înspămîntată e lumea de spectrul unui posibil război... Omenirea trăiește într-o spaimă generală, pentru că nimeni nu poate ști de unde va veni o altă nenorocire, după experiența pandemiei de coronavirus. Totul a luat-o razna, parcă nici cîntecul păsărilor nu mai e cel de odinioară, ca atunci cînd eram copil și larma lor veselă îmi umplea inima de bucurie... Pe atunci, prin lumina Sa, Dumnezeu lucra în sufletul fiecărui om care credea în puterea Lui... În vremurile de azi,  indiferența, sfidarea și prostia celor care nu respectă nici o lege sînt la ordinea zilei. Și asta îi înfricoșează pe oamenii simpli, care nu înțeleg ce se întîmplă. Oare nu mai avem prezent? Oare nu mai avem viitor? Fiindcă trecutul pare să nu mai intereseze pe nimeni. Nici măcar Istoria țării. Am ajuns să privim slujba de Paște la televizor, stînd în pat, sau înfruptîndu-ne din bucatele pascale înainte de a începe Sfînta Slujbă a Învierii Domnului nostru, Isus Christos. Din fericire, încă mai sînt pe meleagurile acestea români în sufletul cărora a rămas neștirbită credința în Bunul Dumnezeu, Cel care și-a trimis Fiul pe pămînt, pentru a lua asupra Sa păcatele oamenilor.
Le dorim tuturor românilor un Paște Fericit și Dumnezeu să-i binecuvînteze întru prosperitatea traiului lor zilnic!
ION MACHIDON,
directorul revistei ,,Amurg sentimental”