– interviu cu Lidia Vadim Tudor, redactor-șef al Revistei „România Mare” –

S-au împlinit șase ani de cînd Corneliu Vadim Tudor, supranumit Tribunul României, a plecat la cer, lăsînd un gol imens în sufletele celor dragi, dar și ale celor care își iubesc, cu adevărat, țara. La șase ani de la moartea sa, Vadim încă stîrnește reacții, emoții, dar și întrebări în rîndul multor români, mai ales că mulți îi dau acum dreptate pentru că ceea ce spunea încă din 1993 s-a împlinit întocmai. Vadim Tudor a fost un profet curat al țării sale, un mare om, născut poate mult prea devreme și total neînțeles de cei pe care i-a iubit atît de mult: românii.

Acum, la șase ani de la despărțirea de Tribun, România este împinsă din ce în ce mai adînc în sărăcie, corupție și disperare. Trădarea a fost ridicată la rang de virtute, iar cei care trebuiau să păzească țara de trădători se numără chiar printre creatorii haosului pe care astăzi îl trăim cu toții. Recompensate cu sume generoase din banii publici, Serviciile Secrete sînt părtașe la jaf, asemenea Justiției. În fond, majorările de buget oferite Serviciilor, precum și pensiile speciale pe care, la fel de generos, politicienii le votează, sînt, de fapt, forme oficiale de mituire, prin care politicienii își cumpără dreptul la furt și libertatea de a se bucura de averi.

Corneliu Vadim Tudor spunea că România se afla la o răscruce de drumuri. Acum, țara noastră se află într-un punct mort al istoriei, loc unde interesele geopolitice ale marilor puteri se întrepătrund, pe fondul marilor schimbări care se petrec pe scena politică internațională. În acest moment critic pentru țară, valorile lui Corneliu Vadim Tudor încep să prindă contur în inimile românilor, iar naționalismul luminat pe care Vadim l-a propus se materializează acum sub forma curentului vadimist lansat în noiembrie 2019, care se va extinde într-un proiect politic, ce va fi lansat oficial în primăvara anului 2022.

Cu acest prilej, avem ocazia să aflam mai multe despre aceste proiecte dintr-un interviu acordat de redactorul-șef al Revistei „România Mare”, Lidia Vadim Tudor.

D.D.: Se împlinesc șase ani de cînd tatăl dumneavoastră, Corneliu Vadim Tudor, a plecat la Cer și a lăsat România pradă acestor șacali pe care, elegant, îi numim politicieni. Cum puteți caracteriza această perioadă?

Lidia Vadim Tudor: Au trecut șase ani, dar parcă ar fi fost ieri. Foarte repede a trecut timpul, dar amintirea tatălui meu este la fel, dacă nu chiar mai puternică decît atunci, în acea zi fatidică de 14 septembrie 2015. Nu este zi în care să nu mă gîndesc la el și, nu o dată, am avut senzația că este plecat pentru puțin timp. Am lucrat din greu în acești șase ani pentru a duce mai departe moștenirea lui, pentru că asta îmi doresc cel mai mult – ca el să trăiască mai departe prin proiectele pe care le realizăm în amintirea lui. Mă bucură foarte mult faptul că observ că tatăl meu este foarte prezent în inimile și gîndurile multor români. Primesc mesaje de la persoane care l-au iubit, care l-au înțeles și pe care nu le cunoșteam, în care îmi spun că tatăl meu a fost și va rămîne o mare valoare a României, și că va rămîne pururea în istoria acestui popor. Am ales să lupt, să fiu alături de cei dragi mie, să duc mai departe valorile tatălui meu și, în acest mod, să fim, noi, familia lui Corneliu Vadim Tudor, mai aproape de români.

D.D.: Acum doi ani, în 2019, ați lansat curentul vadimist, care conține o sumă de valori, de principii ale tatălui dumneavoastră. Ce s-a întîmplat de atunci?

L.V.T.: Este adevărat, în toamna anului 2019 am lansat curentul vadimist, pe care noi, colectivul Revistei ,,România Mare”, am încercat să îl aducem cît mai aproape de români. Nu a fost și nu este ușor. A discuta despre valori precum respectul, iubirea, onoarea, simțul dreptății în această perioadă de haos este ceva abstract din punctul de vedere al multor români. Astfel de valori se situează undeva la parterul conștiinței multora și asta nu pentru că nu își doresc să le aplice în viața de zi cu zi, ci pentru că, efectiv, au teama de a le exprima în această lume care abundă în violență verbală. De la nivelul celor mai înalte sfere ale societății românești se rostogolesc la nivelul străzii, al omului de rînd, cuvinte grele, vulgare, greu de digerat. Cum să cerem românilor să se aibă în pace cu cei de lîngă ei, să se comporte demn și onorabil, cînd vedem că asupra premierului României planează bănuiala că s-ar fi drogat și că ar fi fost arestat în SUA tocmai pentru această infracțiune? Cînd vedem că cei care ne conduc sînt niște agramați, cu școli făcute la universități obscure, cu aplecări reale spre grobianism, este dificil să cerem decență de la poporul român, mai ales cînd vorbim despre politică. Cu toate aceastea însă, noi am mers mai departe și, din fericire, am găsit oameni care împărtășesc întru totul valorile noastre, așa că am făcut un nou pas în demersal nostru: înființarea Partidului Vadimist Român și lansarea suplimentului ,,Tribunul”, publicație independentă în mediul online, dar care, în varianta print, va apărea, într-o primă fază, ca supliment al Revistei ,,România Mare”. Un alt proiect de viitor este înființarea unui muzeu Corneliu Vadim Tudor, prin care să aducem un permanent omagiu tatălui meu. În acest sens, sîntem deja în căutarea unor resurse, precum și a unui spațiu generos.

D.D.: ,,Tribunul” și Partidul Vadimist Român: două proiecte aparent complementare. Doriți să vă implicați direct în politică?

L.V.T.: Într-un fel, nu am de ales. Nimeni nu poate reprezenta mai bine ca mine moștenirea tatălui meu. În fapt, partidul are ca principal obiectiv perpetuarea valorilor care i-au atras iubirea poporului român, dar și ura celor care au devalizat țara în ultimii 30 de ani. Îmi doresc să mă implic, mai ales ca am alături o echipă care mă sprijină. Așa cum știți, probabil, după 14 septembrie 2015, mai multi indivizi, codași în ale patriotismului, au încercat să pozeze în moștenitori ai valorilor lui Corneliu Vadim Tudor. Acest partid are și scopul de portavoce a mesajelor vadimiste în fața celor deschiși si va fi lansat oficial în prima parte a anului viitor.

În ceea ce privește ,,Tribunul”, am anunțat lansarea acestei publicații încă din 2019, dar am ales să o scoatem pe piață în această toamnă pentru că îmi doream ca cele două entități – partidul și publicația online – să se completeze armonios în cadrul acestui proiect numit vadimism. Știm că nu va fi simplu să ne impunem pe piață ca principalele publicații naționalist-liberale din România, dar, așa cum am spus în repetate rînduri, ținta noastră este situată mult mai sus decît accederea în Parlament, în anul 2024. Ne dorim mult mai mult de atît. Așa cum am declarat acum doi ani, mandatul de politician este de patru ani, patriotismul este pe viață. 

În ceea ce privește proiectul politic, doresc să fac o clarificare – Partidul Vadimist Român NU are nici o legătură cu Partidul România Mare, formațiune fondată de tatăl meu în urmă cu 30 de ani. Este un proiect independent, gîndit de mine și de cei apropiați, care se va plia într-o manieră cît mai fidelă pe valorile vadimiste. ,,Tribunul”, în schimb, reprezintă prima etapă a unui proiect mai amplu – o televiziune și un post de radio online. Prin toate aceste canale de comunicare vom putea promova mesajele adresate simpatizanților noștri din toată țara.

De asemenea, în viitorul apropiat voi lansa cartea ,,Vadimismul – o nouă paradigmă” în ideea de a atrage cît mai mulți simpatizanți și membri în partid, în deplină cunoștiință de cauză. Cartea va prezenta, într-un mod plăcut la citire, planul de țară al vadimiștilor, extensia literară a viziunii noastre politice.

D.D.: Care sînt principalele direcții pe care le țintiți în plan politic?

L.V.T.: Tatăl meu spunea că naționalismul înseamnă, în primul rînd, să te îngrijești de viitorul țării tale. Or, pentru a atinge acest obiectiv este necesar să acordăm atenție bunăstării, educației și sănătății semenilor noștri. Marele pericol care va deveni acut în viitor, pe lîngă penuria materială, este sărăcia spirituală. Lipsa educației este o problemă care, de la an, se acutizează și, cel mai grav, nu se face nimic pentru ca acest proces să fie oprit. Copiii și tinerii au nevoie de o educație de calitate. Actuala Lege a învățămîntului este total neinspirată, dar „portițele” pe care le lasă deschise, prin încurajarea unor favoritisme, fac ca ea să reziste de mai bine de zece ani. Legea Educației trebuie urgent schimbată și îmi doresc ca noi să fim la baza deschiderii unei noi ere a învățămîntului în România. Ne dorim nu doar o Lege care să ajusteze ceea ce în prezent nu funcționează. Ne dorim o Lege a Educației care să schimbe din fragedă pruncie modul românesc de a fi, de a gîndi, de a ne închina străinilor și a ne urî semenii. Trebuie intervenit în profunzimea relațiilor interumane, trebuie acționat încă de pe băncile școlii pentru ca viitoarele generații să gîndească pozitiv cînd este vorba de români, de România, și să fie mîndri de țara lor. Acolo trebuie să ajungem și cred că un efort susținut de 20 - 30 de ani nu este un preț mare. Problema educației a ajuns atît de gravă încît reforma trebuie făcută responsabil în raport cu viitorul națiunii, un proces pe care poporul român trebuie să și-l asume. Asta dacă românii își doresc cu adevărat să trăiască într-un stat puternic, nu în regimul „colonial” actual.

De asemenea, avem nevoie de un sistem de Sănătate performant. Îmbinarea între domeniul privat și cel de stat, unde cel dintîi cîștigă întotdeauna, nu mai poate continua. Trebuie să identificăm cea mai bună metodă pentru ca toți românii să aibă acces la servicii medicale de calitate și sînt convinsă că Legea pe care o vom prezenta la momentul potrivit va încuraja mediul privat. În acest sens, avem cîteva idei pe care dorim să le transformăm într-un proiect de lege.

D.D.: Practic, în prezent România importă majoritatea produselor necesare traiului. Pe plan local se produce foarte puțin. Nici măcar Agricultura nu mai reprezintă un segment economic puternic. Ce zone economice pot aduce profit în România, din punctul dumneavoastră de vedere?

L.V.T.: Am credința că Turismul ne poate aduce venituri echivalente cu 8 - 10% din PIB. Doar că acest segment nu este bine reglementat, nu este bine gîndit la nivel de strategie națională și nici încurajat. În fond, cine ar risca un traseu cu propria mașină pentru a vizita un anumit obiectiv turistic, din orice colț al țării, dacă drumul pînă acolo este o corvoadă? Mă bucur că acest impediment a fost rezolvat, de exemplu, în Bucovina, unde în ultimii ani infrastructura a fost refăcută, iar turismul s-a dezvoltat foarte mult, dovadă că, dacă se dorește, se poate.

De asemenea, un alt domeniu care poate contribui la dezvoltarea economică este Agricultura – cu cît va crește productivitatea fermelor, cu atît nivelul de trai al locuitorilor din mediul rural va crește, de asemenea. Dar pentru a ajunge acolo, acele ferme, acei producători locali au nevoie de sprijin real, financiar și legi pe măsură, nu vorbe goale. Este clar că guvernanții nu au făcut nici măcar un pas pentru creșterea ponderii agriculturii în economie, la nivel de Produs Intern Brut, așa cum nu au făcut nimic nici pentru companiile sau afacerile românești. Este nevoie ca cele mai importante ramuri ale economiei să fie majoritar autohtone, deoarece tot ceea ce consumăm în prezent este din import, iar acest lucru înseamnă, automat, un mare exod de monedă în afara țării. Ne opunem și ne vom opune vînzării pămîntului către străini, fie că vorbim de persoane fizice, fie juridice. Clișeul conform căruia „nu pleacă nimeni cu pămîntul de aici” consider că este depășit. În cazul unei crize alimentare, pe care ONU o tot anunță de ceva vreme, unde credeți că vor merge produsele obținute prin cultivarea unui pămînt care nu ne mai aparține? Și chiar dacă se vor vinde pe plan local, cine va dicta prețul? Noi nu avem o legislație clară, nici un mecanism de protecție internă a populației în cazul unei crize alimentare de amploare. Nu, pămîntul agricol trebuie să ne aparțină nouă, românilor.

Alte arii care pot aduce profit sînt Medicina și Cultura. Să nu uităm că avem programatori de valoare, artiști excepționali, și o școală de Medicină puternică. Nu este normal ca apa, energia electrică, comunicațiile, gazele naturale să aparțină companiilor străine. Cred că este necesar ca în toate aceste companii, de interes strategic, majoritatea să fie deținută de statul român. Nu înțeleg de ce s-a ajuns aici, dar este momentul să oprim acest joc și să încercăm să echilibrăm balanța. Nu voi fi niciodată împotriva companiilor străine; dimpotrivă, sînt binevenite și dorite. Partidul Vadimist Român are o doctrină naționalist-civică, cunoscută și ca naționalist-liberală. Dar cred că dezechilbrul este deja periculos și poate fi interpretat ca fiind un atentat la siguranța națională. Cînd nu mai ai nimic al tău, la ce poți apela în cazul unei crize majore? Asta în cazul în care îți pasă de poporul tău, nu ca paiațele din Guvern și Parlament, cărora nu le pasă de nimic. Simpatizanții noștri știu că reprezentăm o formațiune pro românească, pro europeană. Tatăl meu a avut un aport important în aderarea României la Uniunea Europeană.  Înainte de a fi europeni sîntem români și interesele poporului sînt mai presus de interesele partenerilor noștri, europeni sau strategici. Am convingerea că, pusă pe un făgaș corect, sub conducerea unei elite, a unei clase politice integre, fidele, poporul român se va mobiliza și, în cîteva decenii vom fi mult mai puternici decît am fost vreodată. Este mai important să punem accent pe prezentul românilor decît să aruncăm cu promisiuni în viitor, așa cum face actuala clasă politică, doar, doar mai cîștigă un mandat. Timpul românilor este foarte prețios, de aceea trebuie apreciat înaintea oricărei valori materiale. Germania și China au înțeles asta. Românii sînt mult prea săraci ca să își mai piardă vremea cu promisiuni deșarte. Am pierdut deja 30 de ani și vom mai pierde încă 4, cel puțin. Dar poate cumva acest popor va înțelege la un moment dat că practica promisiunilor nerespectate trebuie să ia sfîrșit și că toate campaniile electorale sînt destinate celor care sînt captivi, care nu au văzut că, timp de 30 de ani, au fost mințiți. Este prea mult!

D.D.: Ați spus că Partidul Vadimist va avea o doctrină naționalist – civică. În ce constă, mai exact, naționalismul – civic?

L.V.T. Este adevărat, chiar dacă acest concept există în cîteva state dezvoltate, și vorbim aici de SUA, Germania, Elveția,  este aplicat diferit de la țară la țară. Naționalismul civic, cunoscut și ca naționalism liberal, este o formă de naționalism identificată de filosofii politici ca fiind o formă incluzivă de naționalism care aderă la valorile tradiționale liberale ale libertății, toleranței, egalității și drepturilor individuale. 

Naționaliștii liberali apără valoarea identității naționale spunînd că indivizii au nevoie de o identitate națională pentru a duce o viață semnificativă și autonomă și că politicile democratice au nevoie de identitate națională pentru a funcționa corect. Naționalismul civic este diferit și în opoziție cu naționalismul etnic. De fapt, principala critică adusă naționalismului civic vine de la naționalismul etnic, care consideră că primul a fost inventat doar pentru a acționa împotriva celui de-al doilea. Naționalismul civic este o identitate politică construită în jurul cetățeniei comune în cadrul statului. Astfel, o „națiune civică” este definită nu de limbă sau cultură, ci de instituții politice și principii liberale, pe care cetățenii săi se angajează să le susțină. Calitatea de membru în națiunea civică este deschisă oricărui cetățean, indiferent de cultură sau etnie, care împărtășește acele valori. Pe scurt, ca un exemplu, dacă sînteți cetățean al SUA, sînteți considerat ca american.

Dacă continuăm pe această linie putem susține că sentimentele naționale reprezintă nucleul statului național modern și că eroziunea lor, datorită dezvoltării hiper-globalismului, este responsabilă pentru creșterea rapidă a decalajelor sociale și economice.

Din acest motiv, Partidul Vadimist Român, prin naționalismul civic, liberal, va reînvia sentimentul național, va revigora acest nucleu pe care se sprijină statul român, și va recrea o coaliție între clase, care poate promova solidaritatea socială și justiția.

În paginile Revistei „România Mare”, dar și în suplimentul „Tribunul”, vom publica cît mai des articole în care vom explica valorile naționalismului civic. Este important ca cei care vor adera la PVR, cei care ne vor vota, să cunoască în amănunt oferta noastră politică. Este adevărat, poporul este dezamăgit, furios pe clasa politică din ultimii 30 de ani, dar, așa cum am spus, nu îi vom dezamăgi pe cei care ne vor acorda încrederea și, de ce nu, votul.

D.D.: În acest context, cărui sector de votanți vă adresați?

L.V.T.: Tatăl meu a fost un geniu, un om inteligent, care a avut puterea de a privi peste timp și de a ne avertiza, astfel, că România este în pericol de a fi preluată cu totul de interesele străine. Acum nu mai este nici un secret că sîntem un popor aflat sub ocupație. În timpul vieții tatălui meu se vorbea despre asta mai discret. Acum știm cu toții că România este o națiune independentă și indivizibilă doar pe hîrtie. Chiar președintele Iohannis a recunoscut acest fapt, chiar dacă într-un mod voalat.

Noi ne dorim să avem alături oameni inteligenți, care pot întrezări adevărul printre fumigenele mediatice pe care clasa politică, prin mass-media aservită, le detonează zilnic. Vrem să ne adresăm celor care nu sînt captivi din punct de vedere electoral, celor care gîndesc liber, care își doresc să își recupereze țara, să trăiască demn într-o Uniune Europeană diferită de cea actuală.

D.D.: La ce fel votanți vă referiți mai exact?

L.V.T.: În România ultimilor 20 de ani, prezența la vor a fost slabă, după anul 2008 fiind chiar mai mică de 40%. Cei care merg acum la vot, în majoritate, sînt cei ale căror vieți depind de cei aleși, așa-zisul electorat captiv. Fie că sînt pensionari, bugetari, o parte dintre cei care lucrează în multinaționale, majoritatea votanților nu ne vor vota pe noi, ci pe cei de care depind în mod direct. Restul, majoritatea românilor, cei inteligenți și liberi, care nu ies la vot, sînt, de fapt, ținta noastră, a vadimiștilor. Cei care cred în două valori extrem de importante: în naționalism și în liberalism. Într-un fel, aceste două componente asigură dezvoltarea echilibrată a unei țări. Pentru că știm că un stat prea conservator se osifică, iar un stat mult prea liberal se disipează. Trebuie găsit un echilibru, iar varianta naționalist-liberală, pe care noi o vom promova, este soluția ideală pentru România.

D.D.: Tatăl dumneavoastră a condus un partid de stînga, Partidul România Mare. Nu intrați în contradicție cu valorile lui?

D.D.: Observăm că, la nivel european, partidele naționaliste cîștigă teren. Dar, oare mai putem vorbi de liberalism în Europa, în România?

L.V.T.: Cum am spus, liberalismul a fost compromis în România de cel mai antinaționalist partid care se autointitulează, în mod ipocrit și bizar, „liberal”. În realitate, nu are nici o legătură cu liberalismul. Traversăm o eră a schimbării, trăim acum în plină eră a corporatismului. Liberalismul a fost eliminat, dar pentru distragerea atenției, pentru a nu speria lumea, nimeni nu spune nimic despre corporatism, distrugînd, astfel, noțiunea de liberalism. Probabil că, la un moment dat, pe fondul acestui curent de distrugere a acestui concept, liberalismul va ajunge atît de detestat încît va fi alăturat seriei de clișee „ciuma roșie”, „ciuma galbenă”, „comunism” și „naționalism”.

În ceea ce privește naționalismul, Sistemul utilizează alte expresii clișeistice, repetitive, sub forma unor acuzații de genul: ,,Ești rusofil!” – lipsite de substanță și realism, dar care au succes în ochii celor care validează hoția la fiecare patru ani.

De la tatăl meu, un patriot în adevăratul sens al cuvîntului, am învățat că valorile naționale sînt mai presus decît vorbele goale aruncate în spațiul public cu rolul firesc de a manipula. Noi, vadimiștii, ne dorim să avem girul celor care își doresc o țară diferită, al celor care știu să separe adevărul de minciună.

D.D.: Grea misiune vă asumați. Pînă în 2024 mai sînt trei ani… Se pare că segmentul naționalist este ocupat deja de partidul-surpriză – AUR.

L.V.T.: Mesajul nostru este diferit, obiectivul de asemenea, iar publicul țintă este altul. Ni-i dorim aproape pe cei care gîndesc ca noi, pe cei care ne împărtășesc obiectivele. Ne dorim să trăim într-o țară prosperă și, prin urmare, ne dorim eradicarea sărăciei. Este evident că acest deziderat este greu de atins din cauza intereselor mari aflate la mijloc, dar am putea ridica standardul sărăciei în țara noastră în așa fel încît a fi sărac în România să fie echivalent cu a fi sărac în Elveția, Germania sau Franța, țări în care naționalismul de tip liberal este aplicat de sute de ani, cu accente socialiste în Franța sau creștine în Germania. Indiferent cum se numesc partidele de guvernămînt din statele amintite, la baza gîndirii lor se află naționalismul de tip liberal.

Obiectivul Partidului Vadimist Român, un partid naționalist-liberal, implică mult mai mult decît intrarea în Parlament. Ne dorim ca, în timp, vadimismul să prindă rădăcini adînci în conștiința poporului român. Tatăl meu a demonstrat că există politicieni care își iubesc țara și îi vor binele, că se poate face politică fără furt. Ei bine, de la aceste principii nu ne vom abate.

D.D.: Care va fi poziția partidului față de principalele provocări externe? Cum vedeți relația cu Uniunea Europeană, cu China, Rusia și cu SUA?

L.V.T.: Locul României este în Uniunea Europeană, dar nu așa, nu în genunchi! Tatăl meu a fost europarlamentar. Am fost de multe ori la Bruxelles și la Strasbourg, împreună cu el. Știu că birocrația acolo este foarte mare și că face ca lucrurile să funcționeze anevoios. Cred că actualele provocări cu care se confruntă UE își au originea și în birocrația osificată de la Bruxelles, care își propune să devină o entitate suprastatală a Europei.

Noi, vadimiștii, sîntem pentru o Românie membră cu drepturi depline și egale în UE și dorim să generăm recrearea unei politici externe reale, benefice și credibile a țării noastre, independentă de Europa. Noi, românii, sîntem obedienți, mult prea obedienți, iar acestă practică nu este echivalentă cu patriotismul. La ora actuală, România nu are o politică externă, iar ministrul de Externe își încasează salariul degeaba. Noi nu avem o politică externă proprie în raport cu UE, și asta nu e bine. Cred că ar trebui să ne ajustăm politica externă, pe anumite segmente, cu grupul de la Visegrad, și să interacționăm mai mult cu Budapesta și Varșovia, capitale care își doresc, asemenea nouă, vadimiștilor, o Europa a statelor, nu o entitate suprastatală care impune reguli pe care, nu de puține ori, țările membre nu și le doresc.

D.D.: Vă referiți aici la Ungaria și la legile LGBT?

L.V.T.: Desigur, nu putem să nu urmărim disputa pe care atît Varșovia cît și Budapesta o duc cu țările europene dezvoltate în privința unor domenii precum educația sexuală în școli. Pentru că, de fapt, acolo este problema. Mass-media prezintă deformat poziția Budapestei, cel puțin, mai ales că oficialii au declarat că în Ungaria vor trăi mereu ,,bărbați” și ,,femei” și că toți copiii trebuie protejați de propaganda LGBT. Este un lucru firesc ca și noi, românii, să aderăm la astfel de valori, pentru că, în fond, sînt valorile poporului român. Noi sîntem un popor creștin. Nu sînt împotriva celor care au alte înclinații de natură sexuală. Dar de aici pînă la propaganda agresivă la care sîntem supuși zi de zi, precum și la legile pe care sîntem obligați să le adoptăm, este cale lungă. Educația LGBT nu are ce căuta în școli. Este un paradox aici: un copil nu are dreptul de a alege cu ce părinte dorește să locuiască în caz de divorț, decît după 18 ani, dar, în baza unor legi aberante, el își poate alege sexul încă din fragedă pruncie! Copiii trebuie lăsați să își trăiască copilăria, iar acest prozelistim sexual pe care tagma LGBT îl practică în România și în Europa trebuie să înceteze. Nu vom agrea niciodată o lege care aduce prejudicii de acest gen copiilor, așa cum nu vom fi de acord cu adoptarea de către cuplurile gay a copiilor. Dacă nu mă înșel, exact această decadență morală a dus la căderea civilizației grecești și chiar la decăderea Imperiului Roman. Comportamentul actual al Europei ne ridică o serie de întrebări, mai ales că sîntem afectați în mod direct. Oare acesta este un semn că asistăm la ultimele zvîcniri ale unei Europe puternice? Oare trăim ultimele zile ale democrației și ne îndreptăm spre o Europă totalitaristă? Timpul ne va răspunde, în mod sigur, la aceste întrebări.

D.D.: Traversăm o criză profundă a relațiilor cu Rusia, dar și cu China. Cum vedeți relația cu NATO?

L.V.T.: Îmi amintesc vorbele președintelui american George W. Bush, adresate românilor strînși în Piața Revoluției din București, în anul 2003: ,,România trebuie să devină o placă turnantă, o platformă deschisă între Est și Vest”, declarație însoțită și de argumente. Au trecut 18 ani de atunci. Relația cu Rusia, cu Estul, în general, s-a deteriorat ca urmare a politicilor obediente pe care politicienii români le-au purtat în acești ani. Se poate observa că, în prezent, sîntem blocați în relația cu Rusia și China, dar am ajuns buni prieteni cu cei care puneau în pericol Delta Dunării și care acum duc o politică de ucrainizare în Bucovina de Nord – Ucraina. Nu știu cîți dintre dumneavoastră știu că, în Ucraina, românii nu sînt priviți ca popor indigen și, prin urmare, le sînt îngrădite drepturile. Nu văd nici un politician să se agite, nici măcar un naționalist care să moară de dragul românilor din Ucraina. De ce? Pentru că nu au voie, pentru că nu îi interesează.

În ceea ce privește relația cu NATO, vrem, nu vrem, România trebuie să își asume ceea ce a semnat. Sîntem membri NATO și nu mai putem face nimic. Fac parte dintre cei care doresc ca România să aibă un cuvînt de spus în documentele internaționale pe care le-a semnat. Respectarea cuvîntului este foarte importantă, chiar dacă, în timp, putem regreta ceea ce am semnat. Fie că vorbim la nivel individual, fie de poporul român, cuvîntul trebuie să fie respectat. Dar putem să impunem fabricarea în România, fie sub licență, fie în alte sistem profitabil pentru noi, a armelor, munițiilor, echipamentelor militare etc. Doar așa putem aduce plus valoare acestei alianțe. A cumpăra fier vechi sub formă de avioane și fregate sau arme convenționale de la străni este faliment curat. Dacă mîine am fi atacați de un inaimic, muniția noastră s-ar epuiza rapid, iar dacă inamicul ne-ar bloca căile de aprovizionare am fi înfrînți pentru că nu am mai avea cu ce să luptăm. Priviți la alte țări, precum Turcia, aliat NATO, care preferă să își fabrice în țară aproape tot necesarul tehnic militar. În România nu se mai produce nimic, fabricile au fost puse la pămînt, dar avem armament de proveniență occidentală. Este bine să profităm de alianța cu NATO pentru a cîștiga licențe de armament modern. Dacă sîntem atît de importanți pe flancul sudic al NATO, cum ni se tot repetă, cred că merităm să avem fabrici de armament, șantiere navale și o armată bine pregătită și echipată cu produse fabricate local. Pe de altă parte, relația cu Rusia ar trebui să fie una sănătoasă, pragmatică, bazată pe respect și focusată pe zona economică.

D.D.: Totuși, există voci care vorbesc chiar și acum despre tezaurul României, care nu a fost înapoiat niciodată de URSS.

L.V.T.: Există chestiuni nerezolvate cu mai multe state, nu doar cu Rusia. Dar le putem lăsa deoparte și construi relații pe segmentele unde nu avem divergențe – economice, în primul rînd. Problemele pe care înaintașii nostri le-au generat la finalul primului Război Mondial și pe care noi, a treia generație, sau chiar a patra, nu le putem rezolva, le putem lăsa în grija generațiilor viitoare, precum și a specialiștilor, a istoricilor. Dar țările noastre pot colabora pe mai departe. A rupe comunicarea cu Rusia este o chestiune delicată, o imensă greșeală diplomatică.

Istoric vorbind, am avut și avem divergențe cu Ungaria, cu Austria, cu Turcia, cu Germania. Dar le-am depășit. Și cu Rusia putem face la fel. Dacă nemții ar fi avut mentalitatea românilor, nu cred că Germania și Rusia ar mai fi făcut afaceri vreodată. Să nu uităm că în cel de-al II-lea Război Mondial, fascismul a făcut zeci de milioane de victime în URSS. Și, cu toate acestea, Germania și Rusia colaborează. De curînd, Angela Merkel a fost la Moscova, în vizită la Vladimir Putin, dovadă că pragmatismul primează în relațiile dintre state, și mai puțin istoricul cultural sau militar negativ. Nu văd absolut nici o problemă în asta. Tezaurul reprezintă o valoare pe care sigur o vom recupera la un moment dat, fie direct, fie prin compensare. Aici cred că BNR poate ajuta mult, mai ales că au fost comisii de experți, în timp, care au tot discutat problema asta. În istorie există zone gri, negre și albe cînd vorbim despre relațiile între țări.

D.D.: Vladimir Putin i-a propus lui Traian Băsescu, în 2008, o colaborare economică. Ce curs ar fi urmat istoria dacă președintele României de atunci ar fi acceptat?

L.V.T.: Cu siguranță am fi cîștigat mulți bani. În prezent, relațiile dintre România și Rusia sînt înghețate, dar nu pot să nu estimez cît ar fi cîștigat țara noastră în zece ani dacă atunci, în 2008, Traian Băsescu ar fi acceptat oferta lui Valdimir Putin ca România să devină hub de gaze în Europa. Ucraina cîștigă miliarde de euro pe an din tranzitul de gaze. Noi, ca hub, oare cît am fi cîștigat? Construcția autostrăzilor în România, cele aflate acum pe hîrtie, ar costa maxim trei miliarde de euro. Și ne-ar mai fi rămas bani pentru salarii, pensii, investiții. Întrebarea care se pune este: a afectat radical economia României și nivelul de trai al românilor decizia lui Traian Băsescu? Ei bine, această hotărîre a văduvit România de miliarde de euro. Ce fel de pedeapsă poate fi aplicată unui președinte care și-a trădat țara de dragul intereselor străine? Pentru că e clar că nu a reprezentat interesele românului de rînd. În prezent, Germania și Turcia sînt mari distribuitori de gaze rusești. Și, de cîteva zile, gazele care tranzitau România spre Ungaria ne ocolesc prin Serbia. Alți bani pierduți. Se sesisează cineva? Nu, nu interesează pe nimeni soarta țării.

D.D.: SUA – partenerul nostru strategic – ne-a recomandat să anulăm contractele pe care le aveam cu chinezii, inclusiv cele prin care ei trebuiau să finalizeze două reactoare nucleare. Cum vedeți evoluția relațiilor cu China?

L.V.T.: China este, să nu uităm, prima sau a doua cea mai mare putere economică a lumii, care aleargă umăr la umăr cu SUA. Din păcate, interesele geopolitice americane ne afectează relația cu un partener și prieten vechi: China. Este dezonorant pentru noi că am acceptat așa ceva, mai ales că presupune încălcarea ideii de liberalism și economia de piață. China trebuie să devină un partener de afaceri al României, iar relațiile dintre noi să fie bazate pe pragmatism, respect reciproc și, de ce nu, prietenie. Din păcate însă, rezilierea unor contracte ferme cu China, de către guvernul Dăncilă, dacă nu mă înșel, va afecta relațiile româno-chineze pe termen mediu și lung. Și revin la ce spuneam mai devreme: România trebuie să își respecte înțelegerile contractuale, fie economice, fie militare. Este o chestiune de cuvînt, de respect.

România are nevoie de o politică externă independentă, care să îi apere interesele politice, geopolitice și economice. Avem nevoie de o politică externă pragmatică în ceea ce privește relația cu UE, cu țările partenere din Uniune, dar și cu țările cu care putem dezvolta parteneriate economice profitabile. MAE trebuie să fie vîrful de lance al dezvoltării economice a României în lume. Acum nu avem nimic, și acest fapt ne-a adus într-un punct mort al istoriei. În ceea ce privește SUA, ne dorim să avem o relație bazată pe respect și un parteneriat fructuos. Lipsa unui ambasador SUA în România trădează faptul că țara noastră nu mai este considerată o piesă importantă în marele puzzle geopolitic al SUA la nivel global. Sîntem o țărișoară minusculă, pe teritoriul căreia SUA deține baze militare. Timp de mulți ani ambasadorul SUA în România ne desconsidera nu doar ca parteneri, ci și ca stat, iar miniștrii se făceau preș în fața lui. Legea spune clar faptul că, atunci cînd un ambasador se amestecă direct în politica internă a țării în care este acreditat, țara respectivă îl poate declara persona non grata. La noi nu se întîmplă nimic. Ministerul Afacerilor Externe urmează indicațiile venite de la Bruxelles.

D.D.: Traversăm o perioadă nefastă, sîntem în plină criză pandemică. Se anunță introducerea certificatelor medicale pentru cei vaccinați. România urmează exemplul Franței, de limitare a drepturilor individuale sub pretextul protejării populației. Cum veți aborda, politic vorbind, situația acestei crize medicale din România?

L.V.T.: Avem un exemplu mult mai clar, cel al Israelului, țara cu cel mai mare procent de vaccinare la nivel național și, totodată, țara care întîmpină acum dificultăți în privința numărului de îmbolnăviri. Cred că România trebuie să rămînă independentă la capitolul combaterii efectelor pandemiei. Ar fi un gest de responsabilitate al guvernanților dacă s-ar concentra pe tratamentul pacienților, pentru că această boală se poate vindeca, și, doar în condiții de siguranță, s-ar trece la vaccinarea în masă. Sînt informații, venite din surse credibile, conform cărora vaccinurile nu sînt testate suficient și provoacă numeroase efecte adverse.

Israelienii își administrează acum cea de-a treia doză de vaccin, fiind deja în plan și cea de-a patra și, cu toate acestea, numărul infectărilor și al deceselor nu scade așa cum ne-am fi așteptat. Este ceva teribil, iar noi, ca stat, avem de învățat din experietna altor state. Am convingerea că o abordare pragmatică și responsabilă a tratării celor infectați poate duce la limitarea considerabilă a pierderilor de vieți omenești. Vaccinarea trebuie demarată agresiv atunci cînd serurile chiar vor fi eficiente, sigure și pe termen lung. Eu nu cred că variola, poliomelita sau tuberculoza ar fi fost cu adevărat stopate dacă s-ar fi aplicat politica din prezent. Prin urmare, înclin să cred că, în spatele acestei isterii pandemice, întreținută de politicieni, se află interese pe care acum mulți dintre noi încă nu le putem întrezări.  

Infecția cu coronavirus este foarte periculoasă și o spun din proprie experiență. Dar am convingerea că medicina românească o poate stopa, pentru noi, românii, încă avem o școală de Medicină excepțională și medici de primă mînă, în care eu am mare încredere.

D.D.: În încheiere, ce sfaturi le dați românilor?

L.V.T.: Să gîndească înainte de a vota, înainte să-și decidă conducătorii. Parafrazîndu-l pe Petre Țuțea, ar trebui să nu ne mai alegem lideri care nu ne merită. Fiecare român poate vedea singur că, timp de 30 de ani, a fost mințit, păcălit, batjocorit de politicieni, de mass-media – extensii ale unor interese, altele decît cele ale românilor. Noi ne dorim să devenim o forță politică și am convingerea că acest proiect va avea un cuvînt important de spus în parcursul politic al țării noastre. Îi asigurăm pe cei care ne vor învesti cu atenția și sprijinul lor că nu ne vom abate de la valorile tatălui meu. Vom încerca să fim cît mai aproape de români, prin cele două publicații pe care le avem și credem că mesajele noastre vor fi bine receptate. Ne dorim ca tinerii să înțeleagă că timpul lor este important și că promisiunile politicienilor sînt doar arme prin intermediul cărora cîștigă bani și timp, pe care poporul le pierde.

Le doresc românilor să înțeleagă că, pînă la urmă, proverbul „Minciuna are picioare scurte” trebuie să se aplice și în politică. Sper ca în 2024 românii să ne ofere șansa de a arăta ca vadimismul este cel mai sănătos mod de abordare politică post decembrist.

D.D.: Vă mulțumesc!