Partidul Liber-Schimbist încă există!
  • 06-06-2022
  • 0 Comentarii
  • 230
  • 2

Vi se pare curioasă această afirmație? O să vă convingeți și dumneavoastră (nu voi, cum scriu și spun cei care vor să desființeze orice specific românesc!) după ce veți citi informațiile de mai jos.
Despre apariția acestui partid pe scena noastră politică aflăm de la neuitatul Profesor (cu P!) și parlamentar Ștefan Cazimir (plecat dintre noi în urmă cu mai puțin de un an, la 4 august 2021), care ne-a lăsat volumul intitulat chiar ,,Ștefan Cazimir”, nume pus, pe copertă, sub lupă (Ed. Hasefer, București, 2006, 281 p.). Profesor de Literatură română la Facultatea de Filologie din București, autor de cursuri, studii în domeniu, scriitor... un spirit universal, o memorie unică în această țară și, mai ales, un parodist original și un epigramist de înaltă clasă. Îmi vine în minte următorul catren dur, care îi aparține:
Catedra noastră are, cum se știe,
Un șef ce-și face treaba cu temei,
Da-i c-un picior afară din șefie
Și, în curînd, cu celelalte trei!
Îmi împac gîndul cu alt catren, care ne amuză:
Vinu-acesta, dragi nepoți,
Are-un vechi și bun renume;
Băutorii cîntă toți:
Trei cărări cunosc pe lume!
Viitorul Profesor, cu structură de umorist, își manifestă acest talent încă din studenție și, mai ales, în perioada stagiului militar, la Artilerie, cînd se întrecea cu Romulus Vulpescu în glume ,,la obiect”, versificări, parodii. Puțină lume știe că a scris, atunci, ,,Obiala meletarului”, creație plină de umor, specific anturajului. Spre ilustrare, redăm următoarele versuri publicate în volumul ,,Potcoave de purici” (Ed. Albatros, 2003, p. 131):
Obiala mea, scorțos dreptunghi de pînză,
Cu greu miros de rîncedă osînză;
Cu trupul tău îmi învelești piciorul
Și umpli de parfum tot dormitorul,

Iar seara, de instrucție cînd scap,
Te-mpăturesc, apoi te pun sub cap,
De-aceea, orișicînd voi fi oștean,
Te voi slăvi. Semnez Ion Leuștean.
Iar Ștefan Cazimir precizează: ,,Obiala meletarului fiind editată într-un singur exemplar, difuzarea textelor se realiza prin citirea lor, cu glas tare, în dormitorul nostru, în cazarma de lîngă Cluj”. Creația a devenit celebră, ajungînd chiar la nivelul conducerii Armatei. Astfel, ,,în 1990, ziua de 10 noiembrie (aniversarea nașterii lui Șt. Cazimir), va fi proclamată Ziua Artileriei Române. Cu patru ani mai tîrziu, fostul redactor al Obielei meletarului primea un mesaj emoționant: «Am deosebita onoare și plăcere, domnule profesor, să vă mulțumesc în numele artileriștilor României pentru evocarea Zilei Artileriei Române, în cadrul emisiunii Ceaiul de la ora cinci din 10.11.1994...»”. Sem­nează Inspectorul pentru Artilerie, General-maior Mihail Popescu.
,,Prin ianuarie 1990 – citim în volum (p.196) – cînd partidele răsăreau ca ghioceii de sub zăpadă, pe Cazimir îl bătea gîndul unei candidaturi independente la apropiatele alegeri parlamentare”. Principiul său era următorul: ,,Dacă mă veți trimite în Cameră, voi lua cu mine opera lui Caragiale și voi cita din ea de cîte ori va fi nevoie”. Urmarea: ,,Privind la televizor, în ianuarie 1990, spectacolul filmat al Scrisorii pierdute, în regia lui Liviu Ciulei, două au fost elementele care mi-au atras atenția: acel termen din tirada lui Cațavencu, luat de el în atenția strict formală: liber-schimbismul și minunata idee de a-l face pe conul Zaharia să citească un «Răcnet al Carpaților» real! Din aceste două repere și din imprevizibilele evoluții de pe scena politică s-a născut ideea unui partid liber-schimbist, constituit duminică, 18 februarie 1990, în localul Școlii Populare de Artă din Piața Cosmonauților nr.7. Octavian Andronic i-a propus lui Ștefan Cazimir funcția de președinte”. Și, consideră proaspătul politician, cum toate partidele cultivă, cu succes, umorul involuntar, acest nou partid își propune să practice umorul intenționat. A fost citit și aprobat textul imnului noului partid, din care redăm refrenul și două strofe:
        Refren:
Luptînd ca tot românul să prospere,
Partidul nostru-i un partid de soi
Și dacă interesul lui o cere,
Trădare fie, dar s-o știm și noi!

Își schimbă lupul la soroace părul,
Iar omul schimbă slujbe sau idei;
Schimbarea oțelește caracterul
La tineri, la bărbați și la femei
        Refren (...)
Am renăscut sub vechiul nostru nume
Cu un program modern și elocvent
Căci vrem să cucerim un loc în lume
Și cîte vom putea în Parlament.
Deci, studiile, exegezele literare, locul de frunte printre profesorii de Literatură română, oamenii de litere, filologi, umaniști n-au fost suficiente pentru destinul lui Ștefan Cazimir: calitatea de om politic i-a asigurat popularitatea în întreaga țară și dincolo de hotarele ei. L-a adoptat, ca patron spiritual, pe Caragiale, care le-a dăruit liber-schimbiștilor o zestre inestimabilă: numele ei este ambiguitatea (op.cit. p. 204). Discursurile sale ,,sînt o adevărată beție a citatelor” din toți autorii consacrați, un ,,brîu de siguranță” care îi permite să pareze loviturile.
,,Titlul de membru de onoare al Partidului Liber-Schim­bist e acordat, în plenul Adunării Constituante, tuturor parlamentarilor care și-au schimbat apartenența politică, trecînd de la un partid la altul; nimeni dintre beneficiari n-a recuzat această cinstire, căreia rîsetele și aplauzele asistenței i-au dăruit o atestare publică” (,,Potcoave de purici”, p. 203). În felul acesta, spre sfîrșitul primei legislaturi, prin afluxul continuu de noi membri (prin trecerea de la un partid la altul), grupul parlamentar liber-schimbist și ,,pluripartit” a devenit cel mai numeros în sînul Camerei Deputaților.
În 1992, se instituie pragul de 3% pentru accesul în Parlament, și cum condiția nu putea fi îndeplinită, s-a ales calea prin care mesajul acestui partid e încredințat președintelui său, avizat că candideze pe lista altei formațiuni politice. Reales în 1992 și în 2000 în alt partid, stilul deputatului a rămas egal cu sine – specifică autorul Ștefan Cazimir, la p. 203 din volumul cu titlul ,,Ștefan Cazimir”: să-și surprindă ascultătorii prin ,,viraje imprevizibile”, îl invocă mereu pe Caragiale, continuă să cultive anecdota, ba chiar și epigrama care, în felul acesta, a intrat și ea în Parlament. Poate fără să-și propună, realizează premiere naționale și mondiale. Imnul partidului, adoptat în 1990, a dobîndit, de-a lungul anilor, vreo patru sau cinci melodii, ceea ce a impus folosirea lor cu schimbul, iar refrenul a fost revendicat și pus în aplicare de numeroase formațiuni politice. Să nu uităm și faptul că, în calitate de președinte al Comisiei juridice între 1992 și 1966, a compus și imnul acestei comisii.
Alt argument de importanță capitală pentru afirmația din titlul acestui articol este existența unui membru perpetuu care a primit această învestitură în mai 1992, cînd parlamentarul român a făcut o vizită la Bruxelles. Aici, după cum consemnează și Larousse du XX-e siècle, tome quatrième, Paris, 1931 (p. 650), se află celebra fîntînă ce-și trage numele de la o statuetă de bronz, operă a lui Duquestnoy din 1619, reprezentînd un băiețel gol care face pipi ,,On le revêt, les jours de fête, du costume de la garde civique” (e îmbrăcat, în zilele de sărbătoare, în costumul gărzii naționale). La ora actuală, posedă un număr considerabil de costume, pe care le schimbă de vreo trei ori pe săptămînă. Numele său e Manneken-Pis (în franceză, pisser înseamnă a urina, a face pipi, formă verbală apropiată de cea din română, din fondul principal de cuvinte, folosită în mod curent de oamenii simpli). Dar, să-l lăsăm să ne explice președintele de atunci al Partidului Liber-Schimbist: ,,Muzeul comunal expune uniformele de paradă ale vestitului Manneken-Pis, emblema consacrată a jovialității bruxelleze, cel mai vechi cetățean al orașului și, totodată, cel mai iubit. Cu poza lui de totală inocență, copilul de bronz din Rue de l’Étuve e o perpetuă invitație la zîmbet, căreia i-au răspuns cu bonomie de-a lungul timpului cele mai diverse persoane și instituții. Ludovic al XV-lea i-a acordat Crucea Ordinului Saint Louis și Napoleon, cheia de Șambelan, la care se adaugă nenumăratele veșminte ce i s-au oferit ca să-și acopere nuditatea, de la costumul fastuos de marchiz la bluza albastră a luptătorilor pentru independență și de la uniforma gărzii naționale la chimonoul de samurai. În ziua de 7 mai 1992, în cadrul unei ceremonii desfășurate la primăria orașului Bruxelles, lui Manneken-Pis i-a fost conferită diploma de Membru de Onoare Perpetuu al Partidului Liber-Schimbist, cu toate drepturile și privilegiile aferente. Revăzîndu-mă după zece ani [deci, în 2002], puștiul năzdrăvan m-a recunoscut imediat și și-a manifestat bucuria în felul său specific, sporind pentru cîteva clipe amploarea jetului lichid”.
La acestea, adăugăm precizarea care întărește afirmația că ,,Partidul Liber-Schimbist încă există!”, și anume: ,,Cîtă vreme Manneken-Pis va continua să-și facă treaba, Partidul Liber Schimbist va trăi. Căci orice picătură țîșnită de unde trebuie este o dovadă peremptorie a vitalității membrului emitent”.
Așadar, cel care, ca politician, și-a însușit principiul lui Schopenhauer - ,,Statornică e numai schimbarea”, a lăsat continuitatea ,,neschimbării”: Partidul numit Liber-Schimbist va dăinui, prin Manneken-Pis și prin membrii care-și schimbă apartenența de la un partid la altul, deci va fi statornic. El există și astăzi, alături de amintirea marelui Profesor, scriitor și parlamentar Ștefan Cazimir (10 noiembrie 1932 – 4 august 2021).
Dr. ELIS RÂPEANU

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite