Partida de șah a maeștrilor
  • 31-01-2022
  • 0 Comentarii
  • 619
  • 3

Nici la o săptămînă de cînd am scris despre „copilul Vladimir” ostracizat de colegii lui, lucrurile nu s-au lămurit în Ucraina. Situația este echilibrată decocamdată, iar eu o asemăn unui joc de șah, în care cei doi combatanți – SUA și Rusia – își gîndesc foarte atent și îndelung mișcările, pentru a nu face vreo mutare care să atragă pierderea jocului.
Citind declarațiile apărute în presă în ultima săptămînă mi se confirmă ceea ce am gîndit de la început: totul este un joc economic pentru resurse și, implicit, bogăție. Cînd spun ,,joc economic” mă refer, bineînțeles, la gazul metan care, pe lîngă faptul că ne încălzește casele, mai contribuie și la producerea curentului electric. Aici, rușii au un avantaj în fața europenilor, fiindcă sînt, alături de Norvegia, cel mai important furnizor de gaz al Europei. Ei bine, de aici încep jocurile.
Rusia încearcă să scoată SUA din Europa, unde acestea sînt bine înfipte de la Debarcarea din Nor­mandia. Pînă acum nu a reușit să facă acest lucru, însă în ultima vreme i s-a ivit ocazia potrivită. Vorbim în primul rînd de Calul Troian numit „Nord Stream 2”, construit împreună cu Germania, un gazoduct ce a cuplat statele din Europa la gazul rusesc, crescînd astfel dependența lor de marele stat estic, în ciuda avertismentelor Angliei, SUA, Ucrainei și ale altor cîtorva state europene, dar și a încercărilor americane de a crește livrările de gaz lichefiat în Europa.
 În lupta aceasta, cele două tabere negociază, deși își arată în mod discret bîtele, cuțitele sau box-urile de care dispun. Astfel, Rusia le-a transmis americanilor că ar trebui să nu mai primească noi membri NATO din apropierea Rusiei, ba mai mult, să-și retragă trupele și tehnica din România, Bulgaria și Polonia; americanii i-au invitat să plece din Transnistria, din Crimeea și i-au avertizat nici să nu se gîndească să-și aducă trupe în Venezuela, Nicaragua sau Cuba, ținînd cont de parteneriatele militare dintre Rusia și aceste țări. Cu alte cuvinte, un dialog al surzilor, ambele țări punînd condiții imposibil de îndeplinit de către cealaltă parte.
Firește că, paralel cu negocierile, propaganda fiecăruia își face treaba cît de bine poate. Astfel, în ambele părți, celălalt este prezentat drept un agresor odios care abia așteaptă să dea năvală peste nevinovata populație civilă, ca să pună mîna pe resursele statului (spune Rusia) și ca să amenințe pacea Europei, destabilizînd sistemul ONU și aranjamentele de garantare a securității statelor de după cel de-al II-lea Război Mondial (spune NATO). Rău este că, deși cel puțin la nivel de imagine, în Rusia nu există voci care să conteste „unitatea de monolit” în jurul partidului și a președintelui, de partea cealaltă, interesele economico-financiare sau de altă natură ale statelor primează. Așa se face că, în 26 ianuarie Vladimir Putin a discutat în cadul unei videoconferințe cu cei mai importanți oameni de afaceri italieni, inclusiv cu reprezentanții ENEL, companie controlată de stat. În cadrul întrunirii, președintele rus a reiterat faptul că grupurile energetice nu doar colaborează cu Gazprom, dar, din cauza contractelor pe termen lung pe care le au, cumpără gaz la prețuri mult inferioare celor de piață.  O situație similară, de nealiniere la eforturile SUA de a coaliza UE împotriva Rusiei, găsim în Germania din cauza gazoductului Nord Stream 2, dar și în Ungaria, care a semnat recent un contract pentru livrare de gaz metan rusesc, la prețuri foarte convenabile. În plus, maghiarii nu-s foarte grijulii cu soarta ucrainienilor fiindcă, la rîndul lor, nici ei nu au grijă de etnicii maghiari din Ucraina care, conform ministrului de Externe ungur Peter Szijjarto, citat de Agerpres, trăiesc „în privare de drepturi şi, în unele cazuri, ajung să sufere hărţuire fizică”, această cauză limitînd foarte tare posibilitățile guvernului maghiar de a sprijini Ucraina în caz de război.
După cum vedem, statele NATO „mișcă-n front”, cum se spune în termeni cazoni, spre deosebire de ruși. Nu au reușit să se pună de acord nici măcar în ceea ce privește acțiunea cu scoatere a Rusiei din sistemul SWIFT, ceea ce ar echivala cu o adevărată „bombă atomică”, fiindcă pentru asta ar fi nevoie de o decizie comună a tuturor statelor ce compun această companie europeană, în timp ce șeful guvernului german a spus că, înainte de aplicarea unor sancțiuni Rusiei, trebuie stabilite consecințele pe care acestea le-ar avea asupra statelor occidentale.
De ce am spus că eliminarea Rusiei din sistemul SWIFT ar fi una foarte gravă? Pentru că Societatea pentru Telecomunicații Financiare Interbancare Mondiale (SWIFT) a fost înființată în 1973 pentru a înlocui telexul și este folosită acum de peste 11.000 de instituții financiare pentru a trimite mesaje și ordine de plată securizate. Fără o alternativă acceptată la nivel global, este un sistem esențial pentru finanțele globale. Eliminarea Rusiei din SWIFT ar face aproape imposibil ca instituțiile financiare să trimită bani în țară sau în afara țării, provocînd un șoc brusc companiilor ruse și clienților lor străini – în special cumpărătorilor de petrol și gaze denominate în dolari SUA.
De partea cealaltă, rușii fac exerciții militare comune cu Belarus, așa cum au și anunțat de ceva vreme, negîndindu-se nici o clipă să invadeze Ucraina. Așa zic ei. Americanii și ucrainienii au altă părere. Ei spun, prin vocea ministrului Apărării ucrainean Oleksii Reznikov, că, pînă în acest moment, Rusia nu a format din forţele comasate la frontieră vreun grup de atac care să indice iminenţa unei ofensive în Ucraina, dar că, după 20 februarie, dată la care se termină Jocurile Olimpice de Iarnă de la Beijing și exercițiul militar comun ruso-belarus, e posibil un atac rusesc în Ucraina. Cum va avea loc acest atac? Analiștii militari nu se gîndesc la o acțiune în forță cum a fost invadarea Uniunii Sovietice de către Hitler, ci, mai degrabă, la niște situații de frontieră pentru a căror rezolvare trupele rusești să intervină. Știm cu toții cum au procedat rușii cînd au invadat Crimeea, trimițînd soldații în concediu în acea regiune, așa cum i-au trimis și la noi în România în decembrie 1989 sau recent, în Kazahstan.
Istoria ne oferă multe exemple de motive convenabile și plauzibile pentru a justifica atacarea unei țări. Cu toate astea, continui să am dubii asupra pătrunderii rușilor în Ucraina. Nu fiindcă îi consider cavalerii păcii, ci fiindcă am senzația că scopul lor e acela de a dezbina NATO și UE, care e condusă de niște oameni pe care eu nu-i consider deloc capabili de a-și îndeplini această misiune.
Pare că președintele Putin e mai preocupat să cucerească Europa din punct de vedere economic, aducînd-o într-o profundă dependență de resursele „maicii Rusia”, decît să stîrnească aiurea un război care i-ar crea doar pierderi. Aducerea Europei sub control l-ar ajuta pe președintele rus să reducă și influența americană pe continentul nostru, lucru pe care, așa cum spuneam mai sus, și-l dorește cu ardoare. Deocamdată, NATO și Rusia stau în „joc de glezne”, rușii studiind răspunsul scris al NATO la cererile lor, iar restul Europei așteaptă cu înfrigurare iminentul atac rus asupra Ucrainei, pe care-l prevestește toată media continentului.
Vom vedea cum vor evolua lucrurile, dar între timp ne îndreptăm atenția asupra pandemiei, deloc de interes în ultima perioadă, deși știrile legate de aceasta sînt la fel de interesante ca și conflictul NATO -Rusia.

NICU MARIUS MARIN,
antreprenor HORECA

Imi place articolul
Lasa un comentariu
Nota: HTML nu este primiti!
Trimite