Lămîiul și furculița. Multe întîmplări ciudate s-au petrecut în viața mea după decesul soțului. Le-am numit paranormale, întrucît nu le-am găsit nici o explicație logică. De pildă, lămîiul uscat, care după stropirea cu aghiazmă, de ,,Bobotează”, a înverzit după ce o lungă perioadă de timp nu-l mai udasem. Lămîiul fusese îngrijit întotdeauna de soțul meu, însă, din cauza bolii, nu s-a mai putut ocupa de el și, în ziua cînd el a murit, lămîiului i-a căzut ultima frunză. În memoria omului drag pe care îl pierdusem, am decis să păstrez lămîiul chiar așa, uscat cum era. La șapte zile după ce preotul l-a stropit cu aghiazmă, lămîiul a înverzit, deși nu-l mai udasem de mult.

Au urmat alte ciudățenii, cărora nu le-am găsit răspuns. Într-o zi, la prînz, mi-am adus în sufragerie farfuriile și tacîmurile. Alături de farfurii, am așezat lingura, cuțitul, dar furculița lipsea. Nu era la locul ei. Am căutat-o peste tot în bucătărie, dar nu am găsit-o. Credeam că, din greșeală, am aruncat-o în punga cu gunoi. Nu era nici acolo. Îmi părea foarte rău, gîndindu-mă că, nu se știe cum, probabil o pierdusem. Era o amintire de la Paris, unde stătusem cu soțul meu 3 luni, în timpul regimului mult blamat. După 3 săptămîni de la acea întîmplare, timp în care zilnic punga cu resturi menajere era aruncată, ridicînd capacul coșului de gunoi, din el a căzut ceva pe ciment, făcînd zgomotul specific unui obiect metalic. Mare mi-a fost mirarea și nu mi-a venit să cred că era furculița pe care o crezusem pierdută. Am verificat capacul coșului de gunoi, spre a vedea dacă nu cumva furculița fusese lipită de el. Imposibil, capacul neted, din plastic, nu putea susține o furculiță. Acum știu că nu voi găsi niciodată răspunsul le nedumerirea mea, dar sînt bucuroasă că furculița s-a întors la mine și o pot folosi în continuare.

Un mare savant a spus: ,,M-am născut, am crescut, am îmbătrînit și nu știu nimic. Nici pe mine nu mă cunosc”...

,,Paranormal” pe plan mondial. Ei bine, am asistat la un astfel de fenomen nu cu mult timp în urmă. Cine și-ar fi putut imagina, spre exemplu, că în cea mai democrată țară din lume, pentru suspiciuni de fraudare a alegerilor prezidențiale, se va produce vandalizarea Capitoliului, soldată cu 3 morți, arestări, teroare, gaze lacrimogene, asaltul clădirii. Toată lumea a asistat la acea veritabilă stare de asediu în capitala americană. Validarea victoriei alegerilor s-a soldat atunci cu cel mai mare dezastru la adresa democrației. Puternicii lumii se ,,joacă” de-a alba-neagra, punînd pentru totdeauna o PATĂ NEAGRĂ pe libertate. Climatul de violență a îndoliat speranțele lumii pentru o viață normală, de prosperitate.

Mileniul III este însă coșmarul din care nu te poți trezi. Planeta Albastră pare acum un univers necunoscut, o altă planetă, mai puțin albastră și bîntuită de dezastre – pandemie, schimbări climatice amenințătoare, incendii catastrofale, crize socio-economice. Pe scurt, ,,amputarea” iminentă a speranței.

În lumea de azi, apocalipsa pare aproape, planeta e populată cu ființe monstruoase, degenerate, abstracte, destinul lor fiind propulsat de răsturnările politice ale epocii, constrînsă la un rebut tardiv.

La tot ce se întîmplă, întrebările nu își găsesc răspuns. În istoria omenirii, toate marile imperii au căzut. Nici unul dintre ele nu a fost bătut în cuie, în afară de cel al lui Isus. Toate imperiile s-au prăbușit, dispărînd în negura vremurilor. Probabil că, în locul trîmbițatei Noi Ordini Mondiale, vom avea nevoie de o Nouă Ordine Socială, care va ,,înghiți” capitalismul rapace, pentru ca, în sfîrșit, omenirea să răsufle ușurată.

LILIANA TETELEA