
- 28-01-2025
- 0 Comentarii
- 57
- 2
Între manifestațiile dacilor „liberi” care pervertesc și trivializează o
parte importantă a identității naționale și furtul unor artefacte
dacice dintr-un muzeu olandez, România
pare să se confrunte cu o
glumă amară a universului. Aceste evenimente ne obligă să privim dureros
de lucid în oglindă și să recunoaștem cât de departe suntem de o
societate cu adevărat matură cultural. În timp ce unii reduc istoria la
spectacole grotești pe străzile Bucureștiului, iar obiectele reale de
patrimoniu ajung să fie traficate, contrastul devine elocvent: un popor
care își ignoră cultura ajunge să fie condus de o clasă politică
formată, în mare parte, din oameni nepregătiți, superficiali, fără
viziune și fără respect pentru moștenirea națională.
Această realitate este oglinda noastră: popor fără cultură, condus de „bombardieri” și idioți, incapabil să recunoască valoarea propriei identități. Furtul brățărilor și al coifului dacic nu este doar o tragedie, ci o lecție. Una pe care, din păcate, nu ne grăbim să o învățăm. De ce pentru mine totul este un paradox cultural? Glorificarea mitică a trecutului dacic contrastează puternic cu indiferența față de patrimoniul cultural real. Un exemplu elocvent este furtul coifului dacic de la Coțofenești, o piesă unică din aur, cu o valoare inestimabilă pentru istoria și identitatea noastră. Cu toate acestea, el este mai cunoscut din pagini de știri despre furturi și neglijență decât dintr-o apreciere reală sau promovare coerentă.
Această situație reflectă mai multe probleme sistemice:
1.
Mitologizarea trecutului și trivializarea patrimoniului În loc să
promovăm o înțelegere solidă a semnificației istorice a unor artefacte
precum coiful de la Coțofenești, glorificarea excesivă a dacilor în
discursul public a dus la transformarea acestora în simboluri vagi,
lipsite de fundament științific. Fără un efort educațional adecvat,
obiectele de patrimoniu devin doar decoruri în bătălii ideologice. 2.
Politizarea culturii și declinul profesionalismului Când cultura devine
un subiect marginal în politicile guvernamentale, efectele se văd în
gestionarea slabă a patrimoniului. Ministerul Culturii este adesea
condus de persoane lipsite de competențe, iar lipsa de investiții în
formarea curatorilor și în protecția patrimoniului lasă artefactele
noastre vulnerabile. 3. Educație istorică incoerentă Un curriculum
istoric fragmentat produce generații care nu cunosc adevărata valoare a
patrimoniului cultural. În loc să învețe despre coiful de la Coțofenești
ca simbol al moștenirii geto-dacice, mulți sunt expuși fie la mituri
fără fundament, fie la o indiferență totală. Acest amestec de ignoranță,
lipsă de profesionalism și exaltare necritică a trecutului a dus la o
„încremenire intelectuală”. Furtul unor artefacte valoroase, cum este
cazul coifului de la Coțofenești, devine un simbol al neputinței noastre
de a ne prețui și proteja moștenirea culturală. Pentru a rupe acest
cerc vicios, este necesară o reevaluare profundă a modului în care
tratăm istoria și cultura: prin educație solidă, politici coerente și
investiții responsabile, putem transforma paradoxul într-o lecție pentru
viitor.
Mă doare enorm circul ieftin și mi-e greață de ce am ajuns!
Și nu demult aminteam ce a spus Toma Caragiu despre cultură: „Se poate
trăi fără artă şi cultură? Da! Dar nu merită!”.
Raluca Marin
3.0 C